Cauza C‑218/14

Kuldip Singh și alții

împotriva

Minister for Justice and Equality

[cerere de decizie preliminară formulată de High Court (Irlanda)]

„Trimitere preliminară – Directiva 2004/38/CE – Articolul 13 alineatul (2) primul paragraf litera (a) – Dreptul de ședere al membrilor familiei unui cetățean al Uniunii – Căsătorie între un cetățean al Uniunii și un resortisant al unei țări terțe – Păstrarea dreptului de ședere al resortisantului unei țări terțe după plecarea cetățeanului Uniunii din statul membru gazdă, urmată de un divorț – Articolul 7 alineatul (1) litera (b) – Resurse suficiente – Luare în considerare a resurselor soțului resortisant al unei țări terțe – Dreptul resortisanților unor țări terțe de a lucra în statul membru gazdă pentru a contribui la obținerea unor resurse suficiente”

Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 16 iulie 2015

1.        Cetățenia Uniunii – Dreptul de liberă circulație și de liberă ședere pe teritoriul statelor membre – Directiva 2004/38 – Păstrarea dreptului de ședere de către membrii de familie în caz de divorț – Resortisant al unei țări terțe divorțat de un cetățean al Uniunii care a părăsit statul membru gazdă și s‑a instalat în alt stat membru înainte de inițierea procedurii de divorț – Excludere

[Directiva 2004/38 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 2 punctul (3), art. 7 alin. (1) și (2) și art. 13 alin. (2)]

2.        Cetățenia Uniunii – Dreptul de liberă circulație și de liberă ședere pe teritoriul statelor membre – Directiva 2004/38 – Condițiile dreptului de ședere în temeiul dreptului Uniunii – Condiția de resurse suficiente – Resurse care provin în parte din resursele soțului resortisant al unei țări terțe – Condiție îndeplinită

[Directiva 2004/38 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (b)]

1.        Articolul 13 alineatul (2) din Directiva 2004/38 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora trebuie interpretat în sensul că un resortisant al unei țări terțe divorțat de un cetățean al Uniunii, a cărui căsătorie, înainte de inițierea procedurii judiciare de divorț, a durat cel puțin trei ani, din care cel puțin un an în statul membru gazdă, nu poate beneficia de păstrarea dreptului de ședere în acest stat membru în temeiul dispoziției respective atunci când inițierea procedurii judiciare de divorț este precedată de plecarea din statul membru menționat a soțului cetățean al Uniunii.

Astfel, trimiterea, de la dispoziția menționată, la „statul membru gazdă”, care nu este definit, la articolul 2 punctul 3 din Directiva 2004/38, decât prin referire la exercitarea dreptului la liberă circulație și ședere al cetățeanului Uniunii, pe de o parte, și la „inițierea procedurilor judiciare de divorț”, pe de altă parte, implică în mod necesar că dreptul de ședere al soțului cetățeanului Uniunii, resortisant al unei țări terțe, poate să fie păstrat, în temeiul articolului 13 alineatul (2) primul paragraf litera (a) din această directivă, numai în cazul în care statul membru în care locuiește acest resortisant este „statul membru gazdă”, în sensul articolului 2 punctul 3 din directiva menționată, la data inițierii procedurii judiciare de divorț. Nu aceasta este însă situația în cazul în care, înainte de inițierea unei astfel de proceduri, cetățeanul Uniunii părăsește statul membru în care locuiește soțul său pentru a se instala în alt stat membru sau într‑o țară terță. Astfel, în această ipoteză, dreptul de ședere derivat al resortisantului unei țări terțe, în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Directiva 2004/38, a încetat cu ocazia plecării cetățeanului Uniunii și, prin urmare, nu mai poate fi păstrat în temeiul articolului 13 alineatul (2) primul paragraf litera (a) din directiva menționată. În consecință, soțul cetățean al Uniunii al unui resortisant al unei țări terțe trebuie să locuiască în statul membru gazdă, conform articolului 7 alineatul (1) din Directiva 2004/38, până la data inițierii procedurii judiciare de divorț pentru ca respectivul resortisant al unei țări terțe să se poată prevala de păstrarea dreptului său de ședere în acest stat membru în temeiul articolului 13 alineatul (2) din directiva amintită.

(a se vedea punctele 61, 62, 66 și 70 și dispozitiv 1)

2.        Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2004/38 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora trebuie interpretat în sensul că cetățeanul Uniunii dispune de suficiente resurse pentru el și pentru membrii familiei sale, astfel încât să nu devină o sarcină pentru sistemul de asistență socială al statului membru gazdă în cursul șederii, chiar în cazul în care aceste resurse provin în parte din resursele soțului său, care este resortisant al unei țări terțe.

(a se vedea punctul 77 și dispozitiv 2)