Cauza C‑324/14
Partner Apelski Dariusz
împotriva
Zarząd Oczyszczania Miasta
(cerere de decizie preliminară formulată de Krajowa Izba Odwoławcza)
„Trimitere preliminară – Achiziții publice – Directiva 2004/18/CE – Capacități tehnice și/sau profesionale ale operatorilor economici – Articolul 48 alineatul (3) – Posibilitatea de a menționa capacitățile altor entități – Condiții și modalități – Caracterul legăturilor dintre ofertant și celelalte entități – Modificarea ofertei – Anularea și repetarea unei licitații electronice – Directiva 2014/24/UE”
Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 7 aprilie 2016
1. Apropierea legislațiilor – Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii – Directiva 2004/18 – Atribuirea contractelor – Criterii de selecție calitativă – Capacitate tehnică și profesională – Posibilitatea de a menționa capacitățile altor entități – Limite – Dreptul autorității contractante de a solicita ofertanților niveluri minime de capacitate – Condiții
[Directiva 2004/18 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 44 alin. (2), art. 47 alin. (2) și art. 48 alin. (3)]
2. Apropierea legislațiilor – Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii – Directiva 2004/18 – Atribuirea contractelor – Criterii de selecție calitativă – Capacitate tehnică și profesională – Posibilitatea de a menționa capacitățile altor entități – Prevederea, în anunțul de participare sau în caietul de sarcini, a unor reguli precise referitoare la recurgerea la această posibilitate – Admisibilitate – Condiții
[Directiva 2004/18 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 48 alin. (2) și (3)]
3. Apropierea legislațiilor – Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii – Directiva 2004/18 – Atribuirea contractelor – Principiile egalității de tratament al ofertanților și transparenței – Domeniu de aplicare – Acceptarea de către autoritatea contractantă, după deschiderea ofertelor, a cererii unui ofertant prin care se urmărește modificarea substanțială a ofertei sale – Inadmisibilitate
(Directiva 2004/18 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 2)
4. Apropierea legislațiilor – Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii – Directiva 2004/18 – Atribuirea contractelor – Principiile egalității de tratament al ofertanților și transparenței – Domeniu de aplicare – Ofertant care, în cadrul unei achiziții publice atribuite prin licitație electronică, nu a fost invitat să participe la respectiva licitație în pofida admisibilității ofertei sale – Inadmisibilitate – Obligația autorității contractante de a anula și de a repeta licitația
[Directiva 2004/18 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 2 și art. 54 alin. (4)]
5. Apropierea legislațiilor – Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii – Directiva 2014/24 – Aplicarea în timp – Decizie a autorității contractante prin care este ales tipul de procedură ce va fi urmată pentru atribuire adoptată anterior termenului de transpunere a directivei menționate – Inaplicabilitatea directivei – Interpretarea dispozițiilor Directivei 2004/18 în lumina celor ale Directivei 2014/24 – Condiții
[Directiva 2004/18 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 48 alin. (3), și Directiva 2014/24 a Parlamentului European și a Consiliului, considerentul (2) și art. 63 alin. (1)]
1. Articolul 47 alineatul (2) și articolul 48 alineatul (3) din Directiva 2004/18 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii coroborate cu articolul 44 alineatul (2) din această directivă trebuie interpretate în sensul că recunosc dreptul oricărui operator economic de a menționa, pentru un contract determinat, capacitățile altor entități, indiferent de natura relațiilor dintre acesta și respectivele entități, cu condiția să se dovedească autorității contractante că candidatul sau ofertantul va dispune efectiv de mijloacele respectivelor entități care sunt necesare pentru executarea acestui contract.
Cu toate acestea, dispozițiile Directivei 2004/18 nu se opun ca exercitarea dreptului consacrat de acestea să fie limitat în circumstanțe excepționale. Astfel, nu se poate exclude ca anumite lucrări să prezinte particularități care necesită o anumită capacitate care nu poate fi obținută prin gruparea capacităților inferioare ale mai multor operatori. Într‑o asemenea ipoteză, autoritatea contractantă ar putea impune astfel în mod întemeiat ca nivelul minim al capacității în cauză să fie atins de un operator economic unic sau, dacă este cazul, prin recurgerea la un număr limitat de operatori economici, în temeiul articolului 44 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2004/18, întrucât această cerință ar avea legătură și ar fi proporțională cu obiectul contractului în cauză. De asemenea, nu se poate exclude ca, în împrejurări deosebite, având în vedere natura și obiectivele unui contract determinat, capacitățile de care dispune o entitate terță și care sunt necesare pentru executarea unui contract determinat să nu poată fi transmise ofertantului. În consecință, în astfel de împrejurări, ofertantul nu se poate prevala de respectivele capacități decât dacă această entitate terță participă direct și personal la executarea contractului în discuție.
(a se vedea punctele 39-41 și 49 și dispozitiv 1)
2. Articolul 48 alineatele (2) și (3) din Directiva 2004/18 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii trebuie interpretat în sensul că, având în vedere obiectul unui contract determinat, precum și finalitățile acestuia, autoritatea contractantă poate, în împrejurări speciale, în vederea executării corecte a contractului respectiv, să indice în mod expres, în anunțul de participare sau în caietul de sarcini, reguli precise în conformitate cu care un operator economic poate menționa capacitățile altor entități, cu condiția ca aceste reguli să fie legate de obiectul și de finalitățile acelui contract și proporționale cu acestea.
Astfel, deși este adevărat că un ofertant este liber să aleagă, pe de o parte, natura juridică a relațiilor pe care intenționează să le stabilească cu celelalte entități ale căror capacități le menționează în scopul executării unui contract determinat și, pe de altă parte, mijlocul de probă al existenței acestor relații, exercitarea dreptului de a menționa capacitățile altor entități poate, având în vedere obiectul contractului în cauză, precum și finalitățile acestuia, să fie limitată în împrejurări speciale. În această privință, atunci când autoritatea contractantă decide să recurgă la o asemenea posibilitate, îi revine obligația de a garanta că regulile pe care le stabilește sunt legate de obiectul și de finalitățile contractului respectiv și proporționale cu acestea.
(a se vedea punctele 52, 54, 56 și 58 și dispozitiv 2)
3. Principiile egalității de tratament și nediscriminării operatorilor economici, prevăzute la articolul 2 din Directiva 2004/18 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, trebuie interpretate în sensul că se opun ca autoritatea contractantă, după deschiderea ofertelor prezentate în cadrul unei proceduri de atribuire a unui contract de achiziții publice, să accepte cererea unui operator economic care a prezentat o ofertă pentru întreg contractul în discuție de a i se lua în considerare oferta în vederea atribuirii numai a anumitor părți din acest contract.
Astfel, principiile egalității de tratament și nediscriminării, precum și obligația de transparență se opun oricărei negocieri între autoritatea contractantă și un ofertant în cadrul unei proceduri de atribuire a unui contract de achiziții publice, ceea ce implică faptul că, în principiu, o ofertă nu poate fi modificată după depunerea sa nici la inițiativa autorității contractante, nici la cea a ofertantului. În această privință, deși articolul 2 din Directiva 2004/18 nu se opune ca datele referitoare la o ofertă să poată fi corectate sau completate punctual, în special întrucât necesită în mod vădit o simplă clarificare sau pentru a înlătura erori materiale evidente, revine totuși autorității contractante obligația de a se asigura, printre altele, că cererea de clarificare a unei oferte nu conduce la prezentarea, de către ofertantul în cauză, a ceea ce în realitate ar fi o nouă ofertă. Aceasta este situația în cazul unei comunicări prin care un operator economic indică autorității contractante, după deschiderea ofertelor, ordinea de prioritate a părților din contractul în cauză potrivit căreia ar trebui evaluată oferta sa.
(a se vedea punctele 62-64, 68 și 70 și dispozitiv 3)
4. Principiile egalității de tratament și nediscriminării operatorilor economici, prevăzute la articolul 2 din Directiva 2004/18 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, trebuie interpretate în sensul că impun anularea și repetarea unei licitații electronice la care un operator economic ce a prezentat o ofertă acceptabilă nu a fost invitat să participe, chiar dacă nu s‑a constatat că participarea operatorului exclus ar fi modificat rezultatul licitației.
Astfel, atunci când un ofertant prezintă o ofertă acceptabilă și îndeplinește astfel criteriile menționate în anunțul de participare, autorității contractante îi revine obligația, conform articolului 54 alineatul (4) din Directiva 2004/18, să asigure exercitarea dreptului acestui ofertant de a participa, dacă este cazul, la licitația electronică. În consecință, atunci când un ofertant nu este invitat să participe la respectiva licitație, principiile egalității de tratament și nediscriminării impun autorității contractante să anuleze sau să repete o asemenea licitație. O astfel de concluzie se impune indiferent dacă participarea operatorului exclus ar fi modificat sau nu ar fi modificat rezultatul licitației în discuție din moment ce exercitarea dreptului acestuia de a participa la o licitație electronică nu poate fi nicidecum condiționat de rezultatul preconizat al acesteia și nu poate fi astfel exclus de la bun început din cauza unor considerații ipotetice ale autorității contractante.
(a se vedea punctele 76-79 și 81 și dispozitiv 4)
5. În materie de atribuire a contractelor de achiziții publice, directiva aplicabilă este, în principiu, cea în vigoare la momentul la care autoritatea contractantă alege tipul de procedură pe care o va urma și soluționează definitiv problema dacă există sau nu există obligația de a asigura în prealabil condiții concurențiale pentru atribuirea unui contract de achiziții publice. Sunt, în schimb, inaplicabile dispozițiile unei directive al cărei termen de transpunere a expirat după acest moment.
În această privință, în cea ce privește o procedură de atribuire a unor contracte de achiziții publice publicată anterior adoptării Directivei 2014/24, nu se poate pune problema ca dispozițiile articolului 48 alineatul (3) din Directiva 2004/18 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii să fie interpretate în lumina celor ale articolului 63 alineatul (1) din Directiva 2014/24. Astfel, deși este adevărat că, astfel cum se arată în special în considerentul (2) al Directivei 2014/24, aceasta urmărește să clarifice anumite noțiuni și concepte de bază pentru a asigura securitatea juridică și a lua în considerare anumite aspecte ale jurisprudenței constante a Curții în acest domeniu, nu este mai puțin adevărat că articolul 63 din această directivă aduce modificări substanțiale în ceea ce privește dreptul unui operator economic de a recurge la capacitățile altor entități în cadrul unui contract de achiziții publice. Astfel, departe de a se înscrie în continuarea articolului 48 alineatul (3) din Directiva 2004/18 și de a‑i clarifica domeniul de aplicare, articolul 63 alineatul (1) din Directiva 2014/24 introduce condiții noi care nu erau prevăzute de regimul juridic anterior. În aceste condiții, respectiva dispoziție a Directivei 2014/24 nu poate fi utilizată drept criteriu pentru interpretarea articolului 48 alineatul (3) din Directiva 2004/18, din moment ce nu se pune problema îndepărtării unei îndoieli în ceea ce privește interpretarea conținutului acestei din urmă dispoziții.
(a se vedea punctele 83, 90-92 și 94 și dispozitiv 5)