Cauza C‑316/15

Timothy Martin Hemming și alții

împotriva

Westminster City Council

(cerere de decizie preliminară formulată de Supreme Court of the United Kingdom)

„Trimitere preliminară – Libera prestare a serviciilor – Directiva 2006/123/CE – Articolul 13 alineatul (2) – Proceduri de autorizare – Noțiunea de taxe care pot decurge din cererea lor”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a treia) din 16 noiembrie 2016

Libertatea de stabilire – Libera prestare a serviciilor – Servicii în cadrul pieței interne – Directiva 2006/123 – Regim de autorizare – Cerința plății unei taxe – Parte a taxei care corespunde costurilor legate de gestionarea și de asigurarea punerii în aplicare a regimului de autorizare vizat – Inadmisibilitate – Parte recuperabilă în cazul respingerii cererii de autorizare – Lipsa incidenței

[Directiva 2006/123 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 13 alin. (2)]

Articolul 13 alineatul (2) din Directiva 2006/123 privind serviciile în cadrul pieței interne trebuie interpretat în sensul că se opune cerinței de a plăti, în momentul introducerii unei cereri de acordare sau de reînnoire a unei autorizații, o taxă din care o parte corespunde costurilor legate de gestionarea și de asigurarea punerii în aplicare a regimului de autorizare vizat, chiar dacă această parte este recuperabilă în cazul respingerii acestei cereri.

Aspectul dacă taxa datorată de către un solicitant este recuperabilă în cazul respingerii cererii sale de licență nu afectează identificarea unei taxe în sensul articolului 13 alineatul (2) din directiva menționată. Astfel, obligația de a plăti o taxă constituie o obligație financiară și, așadar, o taxă pe care solicitantul trebuie să o achite pentru ca cererea sa să fie luată în considerare, indiferent de faptul că cuantumul taxei ar putea fi recuperat ulterior în cazul respingerii acestei cereri.

Pentru a fi conforme cu articolul 13 alineatul (2) din această directivă, taxele vizate trebuie, în sensul acestei dispoziții, să fie rezonabile și proporționale cu costul procedurilor de autorizare și să nu depășească costul acestor proceduri. Pentru a calcula cuantumul taxelor cu caracter remuneratoriu, un stat membru poate să ia în considerare nu numai costurile, ale materialelor și ale forței de muncă, care sunt legate în mod direct de îndeplinirea operațiunilor a căror contraprestație o constituie, ci și partea din cheltuielile generale ale autorității competente aferente acestor operațiuni.

Cheltuielile luate în considerare nu pot să includă cheltuielile legate de activitatea generală de supraveghere a autorității în cauză având în vedere că, pe de o parte, articolul 13 alineatul (2) din Directiva 2006/123 vizează numai costul procedurilor și, pe de altă parte, urmărește obiectivul de a facilita accesul la activitățile de servicii. Astfel, acest obiectiv nu ar fi îndeplinit de cerința plății în avans a costurilor de gestionare și de asigurare a punerii în aplicare, care cuprind printre altele costurile legate de identificarea și de reprimarea activităților neautorizate, a regimului de autorizare vizat.

(a se vedea punctele 28, 29 și 31-34 și dispozitivul)