Cauza T‑276/13

Growth Energy
și
Renewable Fuels Association

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Dumping – Importuri de bioetanol originar din Statele Unite – Taxă antidumping definitivă – Acțiune în anulare – Asociație – Lipsa afectării directe a membrilor – Inadmisibilitate – Taxă antidumping la nivel național – Tratament individual – Eșantionare – Dreptul la apărare – Nediscriminare – Obligația de diligență”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a cincea) din 9 iunie 2016

1.      Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Acțiune formulată de o asociație profesională de protecție și de reprezentare a membrilor săi – Admisibilitate – Condiții – Acțiune introdusă în paralel de către un membru – Inadmisibilitatea acțiunii asociației

(art. 263 al patrulea paragraf TFUE)

2.      Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Acțiune formulată de o asociație profesională de protecție și de reprezentare a membrilor săi – Acțiune introdusă în calitate de reprezentant al unor membri fără drept de vot – Inadmisibilitate

(art. 263 al patrulea paragraf TFUE)

3.      Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Regulament de instituire a unor taxe antidumping – Taxe diferite impuse unor întreprinderi diferite – Admisibilitate limitată, în cazul fiecărei întreprinderi, la dispozițiile care o privesc în special

(art. 263 al patrulea paragraf TFUE, Regulamentul nr. 157/2013 al Consiliului)

4.      Acțiune în anulare – Hotărâre de anulare – Efecte – Acțiune formulată de o asociație profesională de protecție și de reprezentare a membrilor săi – Efecte ale anulării față de membrii săi – Conținut

(art. 263 al patrulea paragraf TFUE)

5.      Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Acțiune formulată de o asociație profesională de protecție și de reprezentare a membrilor săi – Acțiune introdusă cu titlu individual – Acțiune prin care se urmărește protecția drepturilor procedurale ale asociației – Admisibilitate

[art. 263 al patrulea paragraf TFUE, Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 6 alin. (7), art. 19 alin. (1) și (2) și art. 20 alin. (2), (4) și (5)]

6.      Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Afectare directă – Criterii – Regulament de instituire a unor taxe antidumping – Afectare directă a unor producători care nu au exportat produsul căruia i se aplică o taxă antidumping

(art. 263 al patrulea paragraf TFUE)

7.      Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Afectare individuală – Criterii – Regulament de instituire a unor taxe antidumping – Afectare directă a unor producători care nu au exportat produsul căruia i se aplică o taxă antidumping

(art. 263 al patrulea paragraf TFUE)

8.      Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Existența altor căi de atac – Lipsa incidenței

(art. 263 al patrulea paragraf TFUE)

9.      Procedură jurisdicțională – Intervenție – Excepție de inadmisibilitate neinvocată de pârât – Inadmisibilitate – Cauzele de inadmisibilitate pentru motive de ordine publică – Examinare din oficiu de către instanță

[Statutul Curții de Justiție, art. 40 al patrulea paragraf, Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 142 alin. (3)]

10.    Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Interesul de a exercita acțiunea – Necesitatea existenței unui interes născut și actual – Regulament de instituire a unor taxe antidumping – Interesul de a exercita acțiunea al unei asociații profesionale de protecție și de reprezentare a membrilor săi

(art. 263 al patrulea paragraf TFUE)

11.    Acorduri internaționale – Acord de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului – GATT din 1994 – Imposibilitatea invocării acordurilor OMC pentru contestarea legalității unui act al Uniunii – Excepții – Act al Uniunii prin care se urmărește punerea lor în aplicare sau care se referă expres și precis la acestea

[Acordul privind aplicarea articolului VI din Acordul General pentru Tarife și Comerț, „Acordul antidumping din 1994”, art. 6.10 și 9.2, Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 9 alin. (5)]

12.    Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Stabilirea taxelor antidumping – Obligația de a impune taxe individuale fiecărui furnizor – Conținut – Interpretare în lumina Acordului antidumping al GATT din 1994 – Impunerea unor taxe individuale exportatorilor sau producătorilor incluși în eșantion care au cooperat la anchetă

[Acordul privind aplicarea articolului VI din Acordul General pentru Tarife și Comerț, „Acordul antidumping din 1994”, art. 6.10 și 9.2, Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 9 alin. (5) și art. 17 alin. (1) și (3)]

13.    Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Desfășurarea anchetei – Eșantionare – Modificarea compunerii unui eșantion – Puterea de apreciere a Comisiei

(Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 17)

14.    Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Stabilirea taxelor antidumping – Obligația de a impune taxe individuale fiecărui furnizor – Excepții – Interpretare în lumina Acordului antidumping al GATT din 1994 – Dificultăți de stabilire a unui preț la export individual pentru un producător inclus în eșantion care a cooperat la anchetă – Excludere

[Acordul privind aplicarea articolului VI din Acordul General pentru Tarife și Comerț, „Acordul antidumping din 1994”, art. 6.10 și 9.2, Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 9 alin. (5)]

15.    Dreptul Uniunii Europene – Principii – Dreptul la apărare – Respectarea în cadrul procedurilor administrative – Antidumping – Încălcare – Condiții – Posibilitatea întreprinderii în cauză de a‑și asigura mai bine apărarea în cazul inexistenței unei neregularități procedurale

16.    Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Regulament de instituire a unor taxe antidumping – Obligația instituției de a explica motivele evoluției poziției sale în cursul procedurii administrative – Inexistență

(art. 296 TFUE)

17.    Procedură jurisdicțională – Cererea de sesizare a instanței – Cerințe de formă – Identificarea obiectului litigiului – Expunere clară și precisă a motivelor invocate

[Regulamentul de procedură al Tribunalului (1991), art. 44 alin. (1) lit. (c)]

18.    Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Procedură antidumping – Drept de acces la documentele neconfidențiale ale procedurii – Încălcare – Anularea regulamentului antidumping atacat – Condiție – Posibilitatea întreprinderii în cauză de a conduce procedura administrativă la un rezultat diferit în lipsa încălcării menționate

[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 6 alin. (7)]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 45 și 49-51)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 52-55)

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 58 și 59)

4.      Efectele anulării unui regulament nu se pot produce decât față de toți membrii unei asociații profesionale de protecție și de reprezentare a membrilor săi care a introdus o acțiune în anulare, în măsura în care acțiunile membrilor respectivi ar fi fost admisibile.

Astfel, dacă situația ar fi diferită, o asociație profesională ar putea să invoce calitatea procesuală activă a unora dintre membrii săi pentru a obține anularea unui regulament în favoarea tuturor membrilor ei, inclusiv a celor care nu îndeplinesc cu titlu individual condițiile prevăzute la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE. Aceasta ar însemna să se eludeze normele referitoare la condițiile de admisibilitate a acțiunilor în anulare.

(a se vedea punctele 60 și 61)

5.      Din moment ce Regulamentul antidumping de bază nr. 1225/2009 acordă garanții procedurale persoanelor care au intervenit în procesul de adoptare a unui regulament de instituire a unor taxe antidumping, asociațiilor care reprezintă interesele industriei vizate de un astfel de regulament și care au participat la procedura antidumping trebuie să li se recunoască, în calitate de părți interesate în procedură, calitatea procesuală activă pentru a acționa în anularea regulamentului menționat pentru motivul că sunt vizate direct și individual, în măsura în care acțiunile lor în anulare urmăresc protecția drepturilor lor procedurale.

Astfel, faptul că o persoană intervine într‑un mod sau altul în procesul care conduce la adoptarea unui act al Uniunii nu este de natură să individualizeze această persoană în raport cu actul în cauză decât atunci când reglementarea Uniunii aplicabilă îi acordă anumite garanții procedurale.

(a se vedea punctele 81, 82 și 87)

6.      Regulamentul de instituire a taxei antidumping privește direct, în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, pe producătorii unui produs căruia i se aplică o taxă antidumping care nu sunt implicați în exportul acestuia în Uniune, dacă se dovedește că un volum important de produs care provine de la producătorii menționați fusese exportat în mod regulat în Uniune în perioada de anchetă.

Astfel, admisibilitatea unei acțiuni împotriva unui regulament de instituire a unor taxe antidumping nu depinde de statutul de producător sau de exportator al reclamantului. Dat fiind că taxele antidumping sunt legate de produsele exportate, un producător, chiar dacă nu are calitatea de exportator al produselor menționate, poate fi afectat substanțial de impunerea unor astfel de taxe antidumping asupra produsului respectiv importat în Uniune.

De altfel, chiar dacă se presupune că exportatorii suportă taxa antidumping și că s‑a dovedit că lanțul comercial al produsului vizat este întrerupt astfel încât să nu fie în măsură să repercuteze taxa antidumping asupra producătorilor, instituirea unei taxe antidumping schimbă condițiile legale în care va avea loc comercializarea produsului menționat pe piața Uniunii. Prin urmare, poziția legală a producătorilor produselor menționate pe piața Uniunii va fi, în orice caz, direct sau în mod substanțial afectată.

În acest cadru, structura aranjamentelor contractuale dintre operatorii economici din cadrul lanțului comercial al produsului în cauză nu are nicio incidență asupra aspectului dacă regulamentul de instituire a unor taxe antidumping îl privește direct pe producătorul produsului menționat. În plus, nici faptul că un producător știe exact ce mărfuri rezultate din producția sa sunt exportate în Uniune nu are incidență asupra aspectului dacă acesta este direct afectat de regulamentul de instituire a unor taxe antidumping.

(a se vedea punctele 97, 104, 108, 110, 114, 116 și 117)

7.      Un regulament de instituire a unei taxe antidumping îi privește individual, în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE pe producătorii unui produs căruia i se aplică o taxă antidumping care nu sunt implicați în exportul acestuia în Uniune, în cazul în care, în primul rând, aceștia pot demonstra că fuseseră identificați în actele Comisiei sau ale Consiliului sau vizați de anchetele pregătitoare și, în al doilea rând, poziția lor pe piață este substanțial afectată de taxa antidumping care face obiectul regulamentului menționat.

În această privință, întrebarea cine exact a pus în aplicare practicile de dumping în cauză nu este pertinentă pentru a determina dacă un regulament de instituire a unei taxe antidumping la nivel național pe importul în Uniune al produsului respectiv îi privește individual pe producători. Astfel, producătorii vizați suportă consecințele imputării practicilor antidumping, chiar dacă aceste practici nu le sunt imputate.

Pe de altă parte, imputarea practicilor de dumping întreprinderii a cărei calitate procesuală activă este examinată nu este o condiție necesară pentru a concluziona în sensul afectării individuale a acesteia. Imputarea practicii de dumping unui producător sau unui exportator este un element susceptibil să îl individualizeze pe acesta, însă aceasta nu este o condiție a priori pentru acești operatori economici.

În plus, faptul că instituțiile au decis să nu utilizeze datele furnizate de producătorii vizați pentru a calcula o marjă de dumping individuală în privința lor nu poate exclude admisibilitatea unei acțiuni introduse de acești producători.

(a se vedea punctele 122, 134, 135 și 139)

8.      În ceea ce privește admisibilitatea unei acțiuni în anulare în temeiul articolului 263 TFUE, aspectul dacă reclamantul ar avea alte căi de atac pentru a‑și valorifica drepturile nu are nicio incidență pentru examinarea afectării directe și individuale în raport cu actul atacat.

(a se vedea punctul 147)

9.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 157)

10.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 158-160)

11.    Ținând cont de natura și de structura acestora, acordurile Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), din care face parte Acordul privind aplicarea articolului VI din Acordul General pentru Tarife și Comerț 1994 (Acordul antidumping), nu figurează, în principiu, printre normele în lumina cărora instanța Uniunii controlează legalitatea actelor instituțiilor Uniunii. Doar în ipoteza în care Uniunea a intenționat să pună în aplicare o obligație specifică asumată în cadrul OMC sau în cazul în care actul Uniunii face trimitere în mod expres la dispoziții punctuale ale acordurilor OMC instanța Uniunii are obligația să controleze legalitatea actului Uniunii în cauză în lumina normelor OMC.

În ceea ce privește transpunerea Acordului antidumping al OMC în dreptul Uniunii, chiar din adoptarea Regulamentului nr. 765/2012 de modificare a regulamentului antidumping de bază reiese că legiuitorul Uniunii consideră că, prin articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul antidumping de bază nr. 1225/2009, Uniunea înțelese să execute o obligație specială asumată în cadrul OMC, cuprinsă în speță la articolele 6.10 și 9.2 din Acordul antidumping al OMC.

În plus, dat fiind că legiuitorul Uniunii, prin adoptarea Regulamentului nr. 765/2012 în scopul de a pune în aplicare recomandările și hotărârile Organului de soluționare a litigiilor al OMC, nu a considerat necesar să modifice expresia „importurile unui produs, indiferent din ce sursă provin, despre care s‑a constatat că fac obiectul unui dumping și produc un prejudiciu” și nici termenii „furnizor” și „nu este posibil”, care figurează la articolul 9 alineatul (5) din regulamentul antidumping de bază, trebuie să se concluzioneze că termenii menționați trebuie interpretați în conformitate cu articolele 6.10 și 9.2 din Acordul antidumping al OMC.

(a se vedea punctele 175, 177, 178, 180, 183 și 184)

12.    Articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul antidumping de bază nr. 1225/2009, precum și articolul 9.2 din Acordul privind aplicarea articolului VI din Acordul General pentru Tarife și Comerț 1994 (acordul antidumping) stabilesc că, în principiu, o taxă antidumping trebuie impusă individual fiecărui furnizor la importurile unui produs, indiferent din ce sursă provin, care s‑a constatat că fac obiectul unui dumping și că produc un prejudiciu. Din textul acestor dispoziții reiese că un operator care nu este considerat ca având calitatea de furnizor nu are niciun drept la impunerea unei taxe antidumping individuale în privința sa.

Potrivit dreptului Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), orice exportator sau producător care a fost reținut în eșantion și care a cooperat, așadar, cu autoritatea însărcinată cu ancheta pe tot parcursul anchetei îndeplinește condițiile pentru a fi considerat un furnizor în sensul articolului 9.2 din Acordul antidumping al OMC.

În ceea ce privește dispozițiile regulamentului antidumping de bază, articolul 9 alineatul (5) din regulamentul menționat trebuie interpretat în conformitate cu dispozițiile Acordului antidumping al OMC. În plus, reiese totodată din articolul 17 alineatele (1) și (3) din regulamentul antidumping de bază, interpretate în conformitate cu dreptul OMC, că, dacă chiar și producătorii care nu au fost incluși în eșantionul inițial pot beneficia în mod întemeiat de calculul unei marje individuale, a fortiori, și producătorii care au fost incluși în acest eșantion pot beneficia în mod întemeiat. În această privință, ultima teză a articolului 9 alineatul (6) din regulamentul antidumping de bază amintește că trebuie aplicate taxe individuale importurilor care provin de la exportatorii sau de la producătorii care beneficiază de un tratament individual, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul menționat.

Reiese că, în temeiul dispozițiilor regulamentului antidumping de bază, orice exportator sau producător care a fost reținut în eșantionul furnizorilor produsului care face obiectul dumpingului și care a cooperat, așadar, cu instituțiile pe tot parcursul anchetei îndeplinește condițiile pentru a fi considerat ca fiind un furnizor în sensul articolului 9 alineatul (5) din regulamentul menționat.

(a se vedea punctele 187 și 192-194)

13.    Atunci când, în cadrul unei anchete referitoare la dumping, Comisia decide să recurgă la eșantionare, obiectivul constituirii unui eșantion de producători‑exportatori este de a stabili, cu ocazia unei anchete limitate, cât mai exact posibil presiunea asupra prețurilor suportată de industria Uniunii. De altfel, Comisia are puterea de a modifica în orice moment compunerea unui eșantion potrivit nevoilor anchetei. Astfel, nicio dispoziție din Acordul antidumping al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) sau din Regulamentul antidumping de bază nr. 1225/2009 nu obligă instituțiile să păstreze producătorii incluși inițial în eșantion în eșantionul furnizorilor produsului care face obiectul dumpingului dacă consideră că aceștia nu au calitatea de furnizori sau că nu constituie surse de import ale produsului care face obiectul dumpingului și care cauzează un prejudiciu.

În ceea ce privește aspectul dacă trebuie păstrat un operator într‑un eșantion, trebuie să se constate că Comisia dispune de o putere largă de apreciere datorită complexității situațiilor economice, politice și juridice pe care aceasta trebuie să le analizeze.

(a se vedea punctul 195)

14.    Expresia „nu este posibil”, menționată la articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul antidumping de bază nr. 1225/2009, trebuie interpretată conform expresiei analoge utilizate la articolele 6.10 și 9.2 din Acordul privind aplicarea articolului VI din Acordul General pentru Tarife și Comerț 1994 (acordul antidumping).

Așadar, atunci când autoritatea recurge la eșantionare, expresia „nu este posibil”, utilizată la articolul 9 alineatul (5) din regulamentul antidumping de bază admite în principiu două excepții de la determinarea de marje de dumping individuale, precum și de la instituirea de taxe antidumping individuale pentru operatorii care au cooperat la anchetă, și anume, primo, cazul producătorilor sau al exportatorilor neincluși în eșantion, cu excepția celor pentru care articolul 17 alineatul (3) din regulamentul antidumping de bază prevede o marjă de dumping individuală, și, secundo, cazul operatorilor care constituie o entitate unică. Cu alte cuvinte, în măsura în care instituțiile au recurs la eșantionare, în principiu, o excepție de la determinarea de marje de dumping individuale și de la instituirea de taxe antidumping individuale nu este posibilă decât pentru întreprinderile care nu fac parte dintr‑un eșantion și care nu au altfel dreptul să aibă propria lor taxă antidumping individuală. Mai precis, articolul 9 alineatul (5) din regulamentul antidumping de bază nu permite nicio excepție de la obligația de a institui o taxă antidumping individuală unui producător inclus în eșantion care a cooperat la anchetă atunci când instituțiile consideră că nu sunt în măsură să stabilească pentru acesta un preț de export individual.

Prin urmare, din articolul 9 alineatul (5) din regulamentul antidumping de bază reiese că, atunci când producători și/sau exportatori fac parte dintr‑un eșantion, instituțiile sunt obligate să precizeze taxele antidumping datorate de fiecare furnizor.

(a se vedea punctele 232 și 233)

15.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 250-252, 269, 278, 296, 307 și 338)

16.    În condițiile în care un regulament de instituire a unor taxe antidumping definitive intră în cadrul sistematic al unui ansamblu de măsuri, nu se poate impune ca în motivarea acestuia să se specifice diferitele elemente de fapt și de drept, uneori foarte numeroase și complexe, ce constituie obiectul regulamentului și nici ca instituțiile să ia poziție în ceea ce privește toate argumentele invocate de părțile interesate. Dimpotrivă, este suficient ca autorul actului să expună faptele și considerațiile juridice care au o importanță esențială în economia regulamentului contestat.

În plus, obligația de motivare în cadrul măsurilor antidumping nu impune instituțiilor să explice din ce cauză o poziție avută în vedere într‑un anumit stadiu al procedurii administrative era eventual neîntemeiată.

(a se vedea punctele 253 și 289)

17.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 254, 265, 266, 281 și 335)

18.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 314-320 și 327)