Acţiune introdusă la 18 mai 2007 - Reno Schuhcentrum/OAPI - Payless ShoeSource Worldwide (Payless ShoeSource)

(Cauza T -173/07)

Limba în care a fost formulată acţiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Reno Schuhcentrum GmbH (Thaleischweiler-Fröschen, Germania) (reprezentant: S. Schäffner, lawyer)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale)

Cealaltă parte în procedura în faţa camerei de recurs: Payless ShoeSource Worldwide, Inc. (Topeka, Statele Unite)

Concluziile reclamantei

anularea deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 28 februarie 2007 (cauza R 1209/2005-1) de respingere a recursului împotriva procedurii de decădere nr. 731C 0000 186 163/1 (marca comunitară nr. 186 163 - Payless ShoeSource);

obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele şi principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de decădere: marca comunitară figurativă "Payless ShoeSource" pentru produse și servicii din clasele 25, 35 și 42 - cererea de înregistrare nr. 186 163.

Titularul mărcii comunitare: Payless ShoeSource Worldwide, Inc.

Partea care solicită decăderea din drepturi a titularului mărcii comunitare: Reno Schuhcentrum GmbH.

Decizia diviziei de anulare: respinge în parte cererea de decădere, menţinând înregistrarea pentru anumite produse și servicii din clasa 25.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul introdus cu privire la celelalte bunuri și servicii din clasa 25.

Motivele invocate: reclamanta susţine că decizia este afectată de un visiu substanţial de formă care rezultă din articolul 74 din RMC (Regulamentul privind marca comunitară) și din sarcina probei. Potrivit reclamantei, în cadrul unei proceduri de decădere, sarcina probei utilizării serioase revine titularului mărcii. Reclamanta susţine, în plus, că OAPI nu poate proceda la examinarea din oficiu a faptelor, ci că examinarea trebuie să se rezume la aprecierea motivelor invocate și a cererilor introduse de părţi. În consecinţă, reclamanta susţine că trebuie declarată inadmisibilă comunicarea camerei de recurs din 18 octombrie 2006, prin care s-a solicitat titularului mărcii să furnizeze originalele anumitor declaraţii legale, în special din moment ce camera de recurs considerase în prealabil că dovezile prezentate iniţial de titularul mărcii erau insuficiente pentru dovedirea utilizării serioase.

Reclamanta afirmă, în plus, că originalele menţionate nu au fost furnizate în termenul prescris în conformitate cu articolul 74 alineatul (2) din RMC și, în consecinţă, nu trebuie admise.

În sfârșit, reclamanta susţine greșita interpretare, de către camera de recurs, a noţiunii de utilizare serioasă, încălcând astfel articolul 15 din RMC.

____________