HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera a doua)
29 septembrie 2011
Cauza F‑56/05
Peter Strobl
împotriva
Comisiei Europene
„Funcție publică – Funcționari – Numire – Candidați înscriși pe o listă de rezervă anterior intrării în vigoare a noului statut – Încadrare în grad în temeiul noilor norme, mai puțin favorabile – Articolul 12 din anexa XIII la statut – Încredere legitimă – Principiul egalității – Discriminare pe motiv de vârstă”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Strobl solicită în special anularea deciziei Comisiei din 7 octombrie 2004 privind încadrarea acestuia în gradul A*6.
Decizia: Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată. Consiliul, intervenient, suportă propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari – Recrutare – Numire în grad – Introducerea unei noi structuri a carierelor prin Regulamentul nr. 723/2004 – Dispoziții tranzitorii de încadrare în grad
[Statutul funcționarilor, anexa XIII, art. 12 alin. (3); Regulamentul nr. 723/2004 al Consiliului]
2. Funcționari – Recrutare – Numire în grad – Introducerea unei noi structuri a carierelor prin Regulamentul nr. 723/2004 – Dispoziții tranzitorii de încadrare în grad
[Statutul funcționarilor, art. 5 alin. (3) lit. (c) și art. 31; anexa XIII, art. 12 alin. (3)]
3. Funcționari – Recrutare – Numire în grad – Introducerea unei noi structuri a carierelor prin Regulamentul nr. 723/2004 – Dispoziții tranzitorii de încadrare în grad
[Statutul funcționarilor, art. 7 alin. (1), art. 27 primul paragraf și art. 29 alin. (1); anexa III, art. 12 alin. (3); Regulamentul nr. 723/2004 al Consiliului]
4. Funcționari – Recrutare – Numire în grad – Introducerea unei noi structuri a carierelor prin Regulamentul nr. 723/2004 – Dispoziții tranzitorii de încadrare în grad – Candidați care au reușit la concursuri generale recrutați între 1 mai 2004 și 30 aprilie 2006 – Aplicarea noilor dispoziții – Încălcarea principiului egalității de tratament – Lipsă
[Statutul funcționarilor, art. 3; anexa XIII, art. 12 alin. (3) și art. 13 alin. (2)]
5. Funcționari – Repartizare – Corespondență între grad și post – Repartizare într‑un post dintr‑un grad superior – Dreptul la schimbarea încadrării – Lipsă
[Statutul funcționarilor, art. 7 alin. (1) și art. 62 primul paragraf]
1. Un funcționar nu se poate prevala de principiul protecției încrederii legitime pentru a contesta legalitatea unei noi dispoziții de reglementare, în special într‑un domeniu în care legiuitorul dispune de o largă putere de apreciere asupra necesității de a reforma statutul. În plus, dreptul de a invoca protecția încrederii legitime aparține oricărui particular care se află într‑o situație din care rezultă că o administrație comunitară l‑a determinat să nutrească speranțe întemeiate, oferindu‑i asigurări precise sub formă de informații precise, necondiționate și concordante, emanând de la surse autorizate și fiabile, și, în schimb, nimeni nu poate invoca o încălcare a acestui principiu în lipsa unor asigurări precise pe care i le‑ar fi oferit administrația.
Este adevărat că o încredere legitimă în menținerea vechilor criterii statutare privind încadrarea în grad ar fi putut, eventual, să rezulte din asigurări precise și concordante în acest sens. În schimb, o astfel de încredere legitimă nu se putea justifica în niciun caz în prezența unui avertisment, pretins imprecis, privind faptul că un nou statut era în curs de elaborare și, cu atât mai puțin, în prezența indicației, pretins tot atât de vagă, privind gradul în care se va efectua încadrarea.
(a se vedea punctele 39 și 44)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 11 iulie 2007, Centeno Mediavilla și alții/Comisia, T‑58/05, punctele 9, 13 și 98
2. Articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut are ca efect, în calitate de dispoziție tranzitorie cu caracter special, să deroge de la normele cu caracter general prevăzute în dispozițiile statutare permanente, astfel încât nu există nicio contradicție între acest articol, pe de o parte, și articolul 5 alineatul (3) litera (c) sau articolul 31 din statut, pe de altă parte.
În plus, articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut este lipsit de efect retroactiv și nu aduce atingere pretinselor drepturi dobândite ale persoanelor care au reușit la concursuri ale căror anunțuri au fost publicate anterior datei de 1 mai 2004.
(a se vedea punctele 45 și 46)
Trimitere la:
Curte: 22 decembrie 2008, Centeno Mediavilla și alții/Comisia, C‑443/07 P, punctele 62 și 101
Tribunalul de Primă Instanță: Centeno Mediavilla și alții/Comisia, citată anterior, punctul 48 și următoarele
Tribunalul Funcției Publice: 30 septembrie 2010, De Luca/Comisia, F‑20/06, punctul 86
3. În consecință, legiuitorul a putut, în cadrul unei reforme a statutului, pe de o parte, să prevadă ca acei candidați care au reușit la concursuri pentru care se prevăzuse recrutarea în gradul A 7 înainte de 1 mai 2004 să fie angajați din acel moment în gradul A*6 și, pe de altă parte, să reducă, cu această ocazie, remunerațiile aferente acestor grade.
Procedând astfel, legiuitorul nu a încălcat principiul egalității și în special interdicția oricărei discriminări pe motiv de vârstă, întrucât tabelul de corespondență a gradelor care figurează la articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut și tabelul remunerațiilor de bază lunare sunt în mod vădit independente de orice luare în considerare, directă sau indirectă, a vârstei persoanelor interesate.
În plus, conform normei care rezultă din articolul 7 alineatul (1), din articolul 27 primul paragraf și din articolul 29 alineatul (1) din statut, în temeiul căreia nivelul posturilor este determinat în funcție de natura, de importanța și de amploarea lor, indiferent de calificările persoanelor interesate, tabelul de corespondență a gradelor care figurează la articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut distinge între gradul de bază A*5 și gradul superior A*6 pentru a ține seama de experiența solicitată pentru posturile de acest nivel.
În consecință, articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut impune autorității împuternicite să facă numiri să țină seama de aceasta în interesul serviciului la stabilirea, în mod obiectiv, a nivelului posturilor care trebuie ocupate.
(a se vedea punctul 54)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 30 septembrie 1998, Ryan/Curtea de Conturi, T‑121/97, punctele 98 și 104; 29 noiembrie 2006, Campoli/Comisia, T‑135/05, punctul 105
Tribunalul Funcției Publice: 19 iunie 2007, Davis și alții/Consiliul, F‑54/06, punctul 81
4. Pentru a nu împiedica orice evoluție legislativă, principiul egalității nu poate împiedica libertatea legiuitorului de a aduce dispozițiilor statutare, în orice moment, modificările pe care le consideră conforme cu interesul serviciului, chiar dacă acestea se dovedesc mai puțin favorabile decât cele anterioare pentru funcționari.
Pe de altă parte, din articolul 3 din statut rezultă că numirea unui funcționar își găsește în mod necesar originea într‑un act unilateral al autorității împuternicite să facă numiri (AIPN) și că acel candidat care a reușit la un concurs general poate să revendice calitatea de funcționar și, în consecință, să solicite să beneficieze de dispozițiile statutare numai după ce a făcut obiectul unei astfel de decizii.
În ceea ce privește încadrarea în grad a funcționarilor care au fost numiți începând cu 1 mai 2004, aceasta nu putea fi efectuată în mod legal decât în conformitate cu noile criterii în vigoare la acea dată. În perioada tranzitorie cuprinsă între 1 mai 2004 și 30 aprilie 2006, aceste criterii erau stabilite de articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut.
Mai mult, legalitatea unui act atacat se apreciază în funcție de elementele de fapt și de drept existente la momentul adoptării acestuia, iar AIPN dispune de o largă putere de apreciere pentru stabilirea condițiilor de admitere la concursuri în funcție de nevoile serviciului. Prin urmare, un funcționar nu poate deduce încălcarea principiului egalității prin articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut numai din faptul că, având în vedere nevoile serviciilor, au fost organizate după reforma statutului concursuri vizând recrutarea de funcționari cu grade superioare gradului său. Același raționament este valabil în ceea ce privește faptul că au fost rezervate posturi vacante în domenii specifice unor candidați cu grade superioare celui al persoanei în cauză.
În plus, posibilitatea oferită instituțiilor prin articolul 13 alineatul (2) din anexa XIII la statut de a recruta funcționari în calitate de juriști lingviști în gradul A*7 se explică prin profilul special al acestora pe piața muncii și îndeosebi prin dificultățile pe care le pot întâmpina instituțiile pentru a‑i recruta.
În sfârșit, articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut sau decizia atacată adoptată în temeiul acestei dispoziții nu are caracter discriminatoriu, în raport cu funcționarii care și‑au început cariera în cadrul Uniunii Europene la vârste mai mici decât persoana în cauză. În acest context, există consecințe în decursul carierei provenite din neluarea în considerare, la încadrarea inițială în grad, a întregii experiențe dobândite înainte de recrutarea de instituție. În această ipoteză, experiența utilă posturilor care trebuie ocupate este determinată în mod obiectiv, având în vedere nevoile serviciului, la stabilirea nivelului acestor posturi în anunțul de concurs, iar la stabilirea acestei experienței utile administrația urmărește un obiectiv legitim fără a crea o diferențiere arbitrară sau vădit inadecvată. În plus, dat fiind obiectul serviciului public european, persoanele care au lucrat ca funcționari nu sunt, în principiu, într‑o situație comparabilă cu aceea a persoanelor care au dobândit o experiență în afara instituțiilor. Astfel, spre deosebire, în mod normal, de persoanele din exterior, funcționarii dobândesc o experiență relevantă a instituțiilor, din moment ce au făcut deja dovada aptitudinilor lor la îndeplinirea misiunilor acestora în cadrul particularităților organizației administrative europene și a raporturilor de muncă prevăzute de statut în materie, în special de subordonare, de evaluare și de disciplină, precum și într‑un context multicultural și cu tradiții diverse.
(a se vedea punctele 79, 81, 82 și 87)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: Campoli/Comisia, citată anterior, punctul 105; Centeno Mediavilla și alții/Comisia, citată anterior, punctele 86 și 113; 13 decembrie 2006, Heus/Comisia, T‑173/05, punctele 43, 44 și 52; 15 noiembrie 2001, Van Huffel/Comisia, T‑142/00, punctul 52
Tribunalul Funcției Publice: 15 iunie 2006, Mc Sweeney și Armstrong/Comisia, F‑25/05, punctul 39; 3 mai 2007, Bracke/Comisia, F‑123/05, punctele 51 și 56; Davis și alții/Consiliul, citată anterior, punctul 81
5. Rezultă din articolul 7 alineatul (1) coroborat cu articolul 62 primul paragraf din statut, în temeiul căruia funcționarul are dreptul la remunerația aferentă gradului și treptei sale, că, după stabilirea gradului și, prin urmare, a nivelului salarial al funcționarului, acestuia nu i se poate atribui un post care nu corespunde acestui grad. Altfel spus, gradul și, prin urmare, remunerația la care are dreptul funcționarul determină atribuțiile care îi pot fi conferite. În consecință, principiul corespondenței între grad și post autorizează de asemenea orice funcționar să refuze repartizarea într‑un post care nu corespunde gradului său și, prin urmare, în definitiv, să refuze atribuții care nu corespund remunerației sale.
Chiar dacă un funcționar acceptă să își exercite atribuțiile într‑un post corespunzător unui grad superior gradului său, principiul corespondenței dintre grad și post nu conferă funcționarului niciun drept la schimbarea gradului corespunzător postului său într‑un grad superior.
(a se vedea punctele 90 și 92)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 7 mai 1991, Jongen/Comisia, T‑18/90, punctul 27; 20 martie 2002, LR AF 1998/Comisia, T‑23/99, punctul 367; 22 decembrie 2005, Gorostiaga Atxalandabaso/Parlamentul European, T‑146/04, punctul 141