Cauza T‑583/15

Monster Energy Company

împotriva

Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

„Marcă a Uniunii Europene – Cerere de înregistrare a unei mărci figurative a Uniunii Europene reprezentând un simbol al păcii – Cerere de restitutio in integrum – Nerespectarea termenului pentru introducerea unei acțiuni la Tribunal”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a doua) din 8 iunie 2016

1.      Marcă a Uniunii Europene – Dispoziții de procedură – Motivarea deciziilor

(art. 296 TFUE; Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 75 prima teză)

2.      Acțiune în anulare – Condiții de admisibilitate – Competența instanței Uniunii – Examinare din oficiu

(art. 256 și 263 TFUE)

3.      Marcă a Uniunii Europene – Procedura căii de atac – Acțiune în fața instanței Uniunii – Acțiune tardivă îndreptată împotriva unei decizii a unei camere de recurs – Admitere la beneficiul restitutio in integrum – Lipsă

(art. 263 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 45 al doilea paragraf)

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 33)

2.      Dispozițiile articolelor 256 și 263 TFUE prevăd că Tribunalul controlează legalitatea actelor organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii destinate să producă efecte juridice față de terți, sub rezerva unor condiții de admisibilitate, privind în special faptul că acțiunile trebuie formulate într‑un termen de două luni, calculat, după caz, de la publicarea actului, de la notificarea acestuia către reclamant sau, în caz contrar, de la data la care a avut cunoștință de acesta. Or, admisibilitatea este unul dintre elementele de apreciere a unei acțiuni care ține de competența instanței, cu atât mai mult cu cât trebuie să o examineze din oficiu.

(a se vedea punctul 42)

3.      Nu articolul 81 din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca comunitară referitor la restitutio in integrum este cel care se aplică în circumstanțele în care o acțiune formulată la Tribunal împotriva unei decizii a unei instanțe de recurs a EUIPO poate fi considerată ca fiind tardivă de către instanță, ci dispozițiile aplicabile instanței, cu alte cuvinte articolul 263 TFUE, articolul 45 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, potrivit căruia, „[î]n cazul în care cel interesat dovedește existența unui caz fortuit sau a unui caz de forță majoră, nu i se poate opune nicio decădere care decurge din expirarea termenelor”.

Procedura jurisdicțională nu se împarte, de altfel, de la început în două părți, astfel cum se prevede la articolul 81 din Regulamentul nr. 207/2009, cu prezentarea, pe de o parte, a unei căi de atac și, pe de altă parte, a unei cereri de restitutio in integrum asupra căreia instanța s‑ar pronunța separat pentru a aprecia admisibilitatea acțiunii în raport cu respectarea termenului de introducere a acțiunii respective. Astfel, admisibilitatea acesteia este, în principiu, examinată chiar în cadrul procedurii inițiate în urma introducerii acțiunii și numai atunci când instanța este sesizată cu o excepție de inadmisibilitate prin care se solicită să se pronunțe în această privință fără a intra în dezbaterea fondului sau invocă din oficiu în această privință o cauză de inadmisibilitate de ordine publică se poate pronunța prin decizie separată cu privire la admisibilitate, ulterior cu privire la fond, atunci când admite totuși admisibilitatea acțiunii.

(a se vedea punctele 45 și 46)