Cauza C‑113/14
Republica Federală Germania
împotriva
Parlamentului European
și
Consiliului Uniunii Europene
„Acțiune în anulare – Alegerea temeiului juridic – Articolul 43 alineatul (2) TFUE sau articolul 43 alineatul (3) TFUE – Organizarea comună a piețelor produselor agricole – Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 – Articolul 7 – Regulamentul (UE) nr. 1370/2013 – Articolul 2 – Măsuri privind stabilirea prețurilor – Praguri de referință – Prețuri de intervenție”
Sumar – Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 7 septembrie 2016
1. Acțiune în anulare – Obiect – Anulare în parte – Condiție – Posibilitate de a disocia dispozițiile contestate
(art. 263 TFUE)
2. Agricultură – Organizarea comună a piețelor – Măsuri de punere în aplicare – Stabilirea prețurilor – Competențele Consiliului – Articolul 43 alineatele (2) și (3) TFUE – Domenii de aplicare respective
[art. 43 alin. (2) și (3) TFUE]
3. Acte ale instituțiilor – Alegerea temeiului juridic – Criterii – Articolul 7 din Regulamentul nr. 1308/2013 referitor la instituirea unor praguri de referință utilizate drept fundament pentru stabilirea unor prețuri de intervenție în materia organizării comune a prețurilor agricole – Adoptare în temeiul articolului 43 alineatul (2) TFUE – Inadmisibilitate – Obligație de a fonda o astfel de dispoziție pe articolul 43 alineatul (3) TFUE
[art. 42 alin (2) și (3) TFUE; Regulamentul nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7]
4. Acțiune în anulare – Hotărâre de anulare – Efecte – Limitare de către Curte – Menținerea efectelor actului atacat până la înlocuirea acestuia într‑un termen rezonabil – Justificare întemeiată pe motive de securitate juridică
(art. 264 al doilea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7; Regulamentul nr. 1370/2013 al Consiliului, art. 2]
1. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 27)
2. Măsurile care implică o alegere politică rezervată legiuitorului Uniunii din cauza caracterului lor necesar pentru îndeplinirea obiectivelor aferente politicilor comune ale agriculturii și pescuitului trebuie să se întemeieze pe articolul 43 alineatul (2) TFUE. În schimb, adoptarea măsurilor privind stabilirea și repartizarea posibilităților de pescuit, conform articolului 43 alineatul (3) TFUE, nu necesită efectuarea unei asemenea alegeri, din moment ce astfel de măsuri au în principal un caracter tehnic și se consideră că sunt luate pentru executarea dispozițiilor adoptate în temeiul articolului 43 alineatul (2) TFUE.
Pe de altă parte, articolul 43 alineatul (2) TFUE și articolul 43 alineatul (3) TFUE urmăresc finalități diferite și au, fiecare, un domeniu de aplicare specific, astfel încât pot fi utilizate separat pentru a constitui temeiul adoptării unor măsuri determinate din cadrul politicii agricole comune, fiind de la sine înțeles că, atunci când adoptă acte în temeiul articolului 43 alineatul (3) TFUE, Consiliul trebuie să acționeze cu respectarea limitelor competențelor sale, precum și, dacă este cazul, a cadrului juridic stabilit deja în aplicarea articolului 43 alineatul (2) TFUE. În această privință, nu se poate susține în mod valabil că există o ierarhie între cele două dispoziții în discuție. Astfel, Consiliul poate face uz de competențele care îi sunt recunoscute la articolul 43 alineatul (3) TFUE, chiar dacă legiuitorul Uniunii nu a stabilit încă un cadru juridic în exercitarea competențelor care îi sunt recunoscute la articolul 43 alineatul (2) TFUE.
(a se vedea punctele 55, 58 și 59)
3. Alegerea temeiului juridic al unui act al Uniunii trebuie să fie fondată pe elemente obiective, care pot fi supuse controlului jurisdicțional, printre care figurează în special scopul și conținutul actului. În ceea ce privește pragurile de referință, care servesc în exclusivitate drept elemente de bază pentru stabilirea prețurilor de intervenție pentru produsele în discuție prin articolul 7 din Regulamentul nr.1308/2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole, reiese din alineatul (2) al acestei dispoziții că pragurile respective trebuie revizuite ținând seama de factori obiectivi precum evoluția producției, costurile de producție și tendințele pieței. O asemenea revizuire necesită efectuarea unor aprecieri preponderent tehnice și științifice și, prin urmare, trebuie să se distingă de măsurile care implică decizii politice care, potrivit jurisprudenței Curții, sunt rezervate legiuitorului Uniunii. Or, aprecierea unor elemente preponderent tehnice în vederea adoptării unor măsuri privind stabilirea prețurilor este o prerogativă pe care articolul 43 alineatul (3) TFUE o rezervă Consiliului.
În măsura în care nu există niciun alt element în Regulamentul nr. 1308/2013 care să permită să se stabilească în mod valabil o distincție între revizuirea pragurilor în discuție și prima stabilire a acestora și având în vedere împrejurarea potrivit căreia prețurile de intervenție provin din pragurile de referință, este necesar să se concluzioneze că stabilirea pragurilor menționate constituie o măsură privind stabilirea prețurilor. În consecință, articolul 7 din Regulamentul nr. 1308/2013 ar fi trebuit adoptat în temeiul articolului 43 alineatul (3) TFUE. Această concluzie nu este infirmată de argumentul potrivit căruia articolul 7 din regulamentul menționat urmărește obiective vizate atât la articolul 43 alineatul (2) TFUE, cât și la articolul 43 alineatul (3) TFUE așa încât, având în vedere preponderența obiectivelor vizate la articolul 43 alineatul (2) TFUE, articolul 7 din acest regulament nu ar trebui anulat. Astfel, articolul 43 alineatul (2) TFUE și articolul 43 alineatul (3) TFUE urmăresc finalități diferite și au, fiecare, un domeniu de aplicare specific. În consecință, așa cum Consiliul trebuie să respecte limitele competențelor sale atunci când adoptă măsuri în temeiul articolului 43 alineatul (3) TFUE, legiuitorul Uniunii este ținut să respecte limitele competențelor care îi sunt atribuite atunci când adoptă măsuri în temeiul articolului 43 alineatul (2) TFUE.
(a se vedea punctele 61, 65 și 70-74)
4. Având în vedere motive referitoare la securitatea juridică, efectele unui act anulat de Curte pot fi menținute printre altele în cazul în care efectele imediate ale anulării sale ar avea consecințe negative grave pentru persoanele în cauză, iar legalitatea actului atacat este contestată nu din cauza finalității sau a conținutului său, ci din motive privind necompetența autorului acestuia sau încălcarea unor norme fundamentale de procedură. Aceste motive includ în special eroarea săvârșită în ceea ce privește temeiul juridic al actului contestat.
În această privință, în măsura în care articolul 7 din Regulamentul nr. 1308/2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și articolul 2 din Regulamentul nr. 1370/2013 privind măsuri pentru stabilirea anumitor ajutoare și restituții în legătură cu organizarea comună a piețelor produselor agricole stabilesc prețurile la care trebuie efectuată intervenția publică, iar aceasta din urmă vizează garantarea stabilității piețelor și asigurarea unui nivel de viață decent comunității agricole, anularea lor cu efect imediat ar putea să determine consecințe grave pentru persoanele interesate. În aceste condiții, există motive importante de securitate juridică care justifică admiterea de către Curte a unei cereri de a menține efectele articolului 7 din Regulamentul nr. 1308/2013 și ale articolului 2 din Regulamentul nr. 1370/2013.
(a se vedea punctele 81, 83 și 84)