Acţiune introdusă la 15 noiembrie 2007 - Ryanair/Comisia Comunităţilor Europene
(Cauza T-423/07)
Limba de procedură: engleza
Părţile
Reclamantă: Ryanair Ltd (Dublin, Irlanda) (reprezentant: E. Vahida, lawyer)
Pârâtă: Comisia Comunităţilor Europene
Concluziile reclamantei
declararea faptului că, în conformitate cu articolul 232 CE, prin neprecizarea unei poziţii cu privire la plângerea reclamantei depusă la Comisie la 3 noiembrie 2005, urmată de o scrisoare de notificare oficială la 31 iulie 2007, Comisia nu a acţionat potrivit obligaţiilor prevăzute de Tratatul CE;
obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată, inclusiv a acelora efectuate de reclamantă în prezenta procedură chiar dacă, în urma formulării acţiunii, Comisia adoptă o acţiune, ceea ce în opinia Tribunalului conduce la dispariţia necesităţii de a pronunţa o hotărâre, sau dacă acţiunea este respinsă de Tribunal ca fiind inadmisibilă;
dispunerea oricărei măsuri pe care Tribunalul o va considera adecvată.
Motivele şi principalele argumente
Prin cererea formulată, reclamanta pretinde că prin neprecizarea de către Comisie a poziţiei sale, după solicitarea formulată în acest sens potrivit articolului 232 CE, în baza unei plângeri depuse de reclamantă la 3 noiembrie 2005, privind ajutorul de stat ilegal acordat Lufthansa și partenerilor acesteia din Star Alliance prin utilizarea exclusivă a Terminalului 2 al Aeroportului din München sau, în subsidiar, privind discriminarea anticompetitivă în favoarea Lufthansa și a partenerilor săi din Star Alliance, dacă se consideră că Aeroportul din München a acţionat în mod autonom, Comisia s-a abținut să acționeze. Rezervarea acestui terminal de către Aeroportul din Munchen pentru eventualii concurenţi ai reclamantei ar constitui un abuz de poziţie dominantă și prin urmare o încălcare a articolului 82 CE.
În susţinerea primului motiv, reclamanta afirmă că era obligaţia Comisiei să efectueze o examinare imparţială și diligentă a plângerii, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului1, cu Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului2 și cu Regulamentul (CE) nr. 773/2004 al Comisiei3, fie pentru a adopta o decizie prin care să se declare că măsurile luate de stat nu constituie ajutor în sensul articolului 87 alineatul (1) CE sau că acele măsuri urmează să fie considerate ajutor de stat în sensul prevederii menţionate, dar sunt compatibile cu piaţa comună potrivit articolului 87 alineatele (2) și (3) CE, fie pentru a iniţia o procedură în temeiul articolului 82 alineatul (2) CE.
În subsidiar, reclamanta afirmă că era obligaţia Comisiei ca, la primirea plângerii subsidiare privind un pretins abuz de poziţie dominantă, fie să iniţieze o procedură cu privire la subiectul plângerii, fie să adopte o decizie definitivă de respingere a plângerii, după ce i s-ar fi dat posibilitatea reclamantei să își prezinte observaţiile.
În continuare, reclamanta afirmă că perioada de douăzeci de luni cuprinsă între plângerea reclamantei și scrisoarea acesteia de notificare oficială este exagerat de lungă, iar inacțiunea Comisiei în cursul acestei perioade constituie o abţinere de a acţiona în sensul articolului 232 CE.
____________1 - Regulamentul (CE) nr. 659/999 al Consiliului din 22 martie 999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO L 83, p.).2 - Regulamentul (CE) nr. 1/003 al Consiliului din 16 decembrie 00 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 8 din tratat (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 1, p.1).3 - Regulamentul (CE) nr. 77/2004 al Comisiei din 7 aprilie 2004 privind desfășurarea procedurilor puse în aplicare de Comisie în temeiul articolelor 81 și 82 din Tratatul CE (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 12, p.18).