Cauzele conexate T‑425/07 și T‑426/07

Agencja Wydawnicza Technopol sp. z o.o.

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Marcă comunitară – Cereri de înregistrare a mărcilor comunitare figurative 100 și 300 – Declarație privind întinderea protecției – Articolul 38 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 37 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009] – Lipsa caracterului distinctiv”

Sumarul hotărârii

1.      Marcă comunitară – Procedură de înregistrare – Examinare a cererii – Marcă ce conține un element lipsit de caracter distinctiv – Posibilitate a Oficiului de a solicita o declarație cu privire la acest element

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 38 alin. (2)]

2.      Marcă comunitară – Procedură de înregistrare – Examinare a cererii – Marcă ce conține un element lipsit de caracter distinctiv – Posibilitate a Oficiului de a solicita o declarație cu privire la acest element

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 38 alin. (2)]

1.      În ceea ce privește semnele figurative compuse, pe de o parte, din elementele numerice 100 și 300 și, pe de altă parte, din elemente figurative precum culorile, chenarele, panglicile și prezentarea grafică utilizată, a căror înregistrare ca marcă comunitară este solicitată pentru produsele „afișe; albume; carnete; reviste; formulare; tipărituri; ziare; calendare; cuvinte încrucișate; rebusuri” și „puzzle‑uri interactive; enigme; puzzle‑uri” din clasa 16 și, respectiv 28 în sensul Aranjamentului de la Nisa, Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) poate cere solicitantului, ca o condiție pentru înregistrare, să declare că nu va invoca dreptul exclusiv asupra elementelor numerice.

Cifrele 100 și 300 se referă la cantități și vor fi percepute de consumatorul mediu din întreaga Comunitate Europeană imediat și fără nicio reflecție suplimentară ca fiind o descriere a caracteristicilor produselor în discuție, în special a numărului de afișe din loturile la vânzare, a numărului de pagini ale publicațiilor sau a numărului de piese de puzzle și de enigme, care determină gradul lor de dificultate, caracteristici care sunt esențiale la luarea deciziei de cumpărare. Prin urmare, publicul relevant va percepe aceste elemente numerice în sensul că furnizează informații cu privire la produsele desemnate, iar nu ca indicație a originii produselor în cauză.

În ceea ce privește existența unor îndoieli cu privire la întinderea protecției, elementele figurative ale mărcilor solicitate, mai precis culorile, chenarele, panglicile și prezentarea grafică utilizată, sunt prea banale pentru a se impune percepției consumatorilor. În schimb, cifrele, ca elemente verbale unice, pot atrage mai mult atenția consumatorilor vizați și ocupă astfel o poziție dominantă în impresia produsă de mărcile solicitate. Dacă nu ar fi impusă nicio condiție pentru înregistrarea mărcilor solicitate, s‑ar putea crea, așadar, impresia că drepturile exclusive s‑ar extinde la elementele „100” și „300”, împiedicând, prin urmare, utilizarea lor în cadrul altor mărci. În consecință, includerea acestor semne în mărcile solicitate ar putea genera îndoieli cu privire la întinderea protecției acordate acestora.

(a se vedea punctele 24, 25, 27 și 28)

2.      Atunci când o marcă conține un element lipsit de caracter distinctiv și când includerea acestui element poate genera îndoieli cu privire la întinderea protecției acordate, articolul 38 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară prevede posibilitatea Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) de a cere solicitantului, ca o condiție pentru înregistrare, să declare că nu va invoca niciun drept exclusiv asupra acestui element.

Rolul acestei declarații, cunoscută în practică drept „disclaimer”, este acela de a evidenția faptul că dreptul exclusiv recunoscut titularului unei mărci nu se extinde asupra elementelor nedistinctive care o compun. În acest mod, eventualii solicitanți vor putea ști că elementele nedistinctive ale unei mărci înregistrate, care fac obiectul unei astfel de declarații, rămân disponibile.

Consecințele nedepunerii declarației solicitate de Oficiu sunt prevăzute la norma 11 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2868/95 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 40/94. Astfel, dacă solicitantul nu depune declarația solicitată de Oficiu în termenul stabilit, acesta din urmă poate respinge cererea în întregime sau în parte.

(a se vedea punctele 18-20)