Cauza T‑462/12

Pilkington Group Ltd

împotriva

Comisiei Europene

„Concurență – Procedură administrativă – Piața europeană a sticlei auto – Publicarea unei decizii prin care se constată o încălcare a articolului 81 CE – Respingerea unei cereri prin care se urmărește obținerea tratamentului confidențial al unor date pretins protejate de secretul de afaceri – Obligația de motivare – Confidențialitate – Secret profesional – Încredere legitimă”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a treia) din 15 iulie 2015

1.      Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Decizia consilierului‑auditor prin care se respinge, în cadrul unei proceduri de aplicare a normelor de concurență, o cerere de aplicare a regimului de confidențialitate a informațiilor

[art. 101 TFUE, 102 TFUE și 296 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 28 alin. (2); Decizia 2011/695 a Comisiei, art. 8]

2.      Concurență – Procedură administrativă – Secret profesional – Consilier‑auditor – Competență limitată de cererea întreprinderii în cauză – Acceptarea acestei cereri de către Comisie – Efecte – Competență nediscreționară a consilierului‑auditor – Imposibilitatea divulgării informațiilor calificate drept confidențiale

[art. 101 TFUE și 102 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 28 alin. (2); Decizia 2011/695 a Comisiei, art. 8]

3.      Concurență – Normele Uniunii – Încălcări – Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări și de aplicare a unei amenzi – Obligația de publicare – Conținut

[art. 101 TFUE, 102 TFUE și 339 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 28 și art. 30 alin. (1) și (2)]

4.      Concurență – Procedură administrativă – Secret profesional – Stabilirea informațiilor protejate de secretul profesional – Criterii

(art. 101 TFUE, 102 TFUE și 339 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 28 și 30)

5.      Concurență – Procedură administrativă – Secret profesional – Stabilirea informațiilor protejate de secretul profesional – Criterii – Luarea în considerare a confidențialității anumitor informații protejate de o excepție de la dreptul de acces la documente – Limite

[art. 101 TFUE, 102 TFUE și 339 TFUE; Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 4; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 27 alin. (2), art. 28 și 30, Regulamentul nr. 773/2004 al Comisiei, art. 6, 8, 15 și 16]

6.      Concurență – Procedură administrativă – Secret profesional – Stabilirea informațiilor protejate de secretul profesional – Informații istorice – Excludere – Limite

[art. 101 TFUE, 102 TFUE și 339 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 30 alin. (2)]

7.      Concurență – Procedură administrativă – Secret profesional – Stabilirea informațiilor protejate de secretul profesional – Dreptul de a publica informații deja comunicate unor concurenți în schimbul unui acord ilicit – Luarea în considerare a interesului persoanelor lezate de încălcare prin facilitarea acțiunilor în repararea prejudiciului

[art. 101 TFUE, 102 TFUE și 339 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 30 alin. (2)]

8.      Concurență – Normele Uniunii – Încălcări – Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări și de aplicare a unei amenzi – Obligația de publicare – Conținut – Dreptul de a publica o versiune mai completă decât minimul impus – Schimbare de abordare din partea Comisiei în ceea ce privește nivelul de detaliu al informațiilor publicate – Încălcarea principiilor egalității de tratament și încrederii legitime – Lipsă

[art. 101 TFUE, 102 TFUE și 339 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 30 alin. (2)]

1.      Potrivit articolului 8 alineatul (2) din Decizia 2011/695 privind funcția și mandatul consilierului‑auditor în anumite proceduri în domeniul concurenței, consilierul‑auditor are dreptul de a constata că o informație poate fi divulgată fie pentru că în opinia sa nu reprezintă un secret de afaceri sau altă informație confidențială, fie pentru că există un interes superior în divulgarea ei. În consecință, o concluzie potrivit căreia informația contestată poate fi divulgată trebuie motivată prin trimitere la considerentele care au determinat consilierul‑auditor să aprecieze fie că aceasta nu constituie un secret de afaceri sau altă informație confidențială, fie, chiar și în această situație, că există un interes superior în divulgarea ei.

În acest context, faptul că unul sau mai multe motive care stau la baza refuzului de a recunoaște caracterul confidențial sunt invocate în raport cu o serie de informații care, în opinia consilierului‑auditor, prezintă caracteristici comune nu are nicio incidență asupra caracterului complet al motivării, în măsura în care decizia atacată permite să se înțeleagă temeiul concluziilor consilierului‑auditor. În cazul în care motivele respective nu sunt valide în raport cu una sau cu mai multe informații, se va pune sub semnul întrebării temeinicia motivării, iar nu caracterul suficient al acesteia ca normă fundamentală de procedură.

Astfel, împrejurarea potrivit căreia consilierul‑auditor nu a formulat nicio apreciere separată pentru fiecare considerent al deciziei vizat de cerere nu înseamnă o nemotivare a deciziei atacate dacă persoanei interesate i s‑a dat posibilitatea să conteste în mod util legalitatea analizei consilierului‑auditor și dacă instanța Uniunii dispune de elementele necesare în vederea formulării aprecierii sale în această privință.

(a se vedea punctele 22, 23 și 27)

2.      Din articolul 8 alineatele (1) și (2) din Decizia 2011/695 privind funcția și mandatul consilierului‑auditor în anumite proceduri în domeniul concurenței reiese că, atunci când este sesizat de o întreprindere care se opune divulgării informațiilor referitoare la o încălcare a normelor de concurență ale Uniunii, competența consilierului‑auditor este limitată de cererea cu care este sesizat și că acesta nu are competența de a repune în discuție deciziile adoptate de Comisie atunci când prin acestea se acceptă o cerere de aplicare a regimului de confidențialitate.

(a se vedea punctele 31 și 34)

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 42 și 43)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 44 și 45)

5.      În contextul dispozițiilor coroborate ale articolului 4 din Regulamentul nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei, ale articolului 27 alineatul (2) și ale articolului 28 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003 și ale articolelor 6, 8, 15 și 16 din Regulamentul nr. 773/2004 privind desfășurarea procedurilor puse în aplicare de Comisie în temeiul articolelor 81 CE și 82 CE, luarea în considerare a articolului 4 din Regulamentul nr. 1049/2001 în sensul de a interzice Comisiei să publice orice informație pentru motivul că această instituție ar avea dreptul să refuze, în temeiul acestei din urmă dispoziții, accesul la documentele în care figurează această informație invocând o prezumție generală ar lipsi articolul 30 din Regulamentul nr. 1/2003 de substanță. Pe de o parte, o astfel de abordare ar avea drept efect privarea Comisiei de posibilitatea de a publica însăși partea esențială a deciziei sale întrucât aceasta reiese în mod obligatoriu din elementele dosarului investigației. Pe de altă parte, aceasta ar avea de asemenea drept consecință practică să răstoarne sarcina probei care, în materie de tratament confidențial, revine întreprinderii care solicită un astfel de tratament, întrucât ar fi suficient ca aceasta din urmă să invoce prezumția generală pe care instituțiile o pot invoca în condițiile descrise mai sus și să oblige în fapt Comisia să demonstreze că informația în litigiu poate fi inclusă în versiunea publicată a deciziei sale.

În consecință, împrejurarea că, atunci când i se adresează o cerere de acces la un ansamblu de documente indicate în mod global și care figurau în dosarul unei investigații cu privire la o încălcare a normelor de concurență, Comisia poate invoca o prezumție generală întemeiată pe protecția unuia dintre interesele enumerate la articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001 nu afectează cu nimic întinderea publicării pe care o poate efectua această instituție în temeiul articolului 30 din Regulamentul nr. 1/2003.

(a se vedea punctele 46, 47 și 89)

6.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 58)

7.      Din moment ce o întreprindere care face obiectul unei investigații pentru încălcări ale normelor de concurență a ales să renunțe la caracterul secret al unor informații, comunicându‑le direct concurenților săi în schimbul unui acord ilicit privind comportamentul viitor al acestora, acord care urmărește să elimine incertitudinea inerentă unui mediu concurențial datorată tocmai caracterului secret al acestui tip de informații, mai ales față de concurenți, această întreprindere nu poate susține în mod întemeiat că publicarea elementelor respective în decizia de constatare a acestei încălcări ar avea drept efect extinderea nejustificată a numărului de persoane care le dețin, întrucât chiar aceasta le‑a transmis în mod direct concurenților săi principali. În acest context, riscul ca informațiile respective să ajungă la concurenții întreprinderii în cauză a rămas fără obiect ca urmare chiar a acțiunilor acesteia. Faptul că informațiile respective vor fi disponibile public este indiferent din punct de vedere juridic, marele public în sine neavând posibilitatea de a produce un prejudiciu intereselor comerciale ale acestei întreprinderi. În consecință, Comisia poate include astfel de informații în versiunea publică a deciziei sale chiar dacă nu s‑a demonstrat că o astfel de includere este strict necesară în vederea protecției jurisdicționale a persoanelor lezate prin încălcare.

(a se vedea punctele 59, 60, 66, 71, 81-84 și 88)

8.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 77 și 78)