HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a doua)
3 octombrie 2012(*)
„Marcă comunitară – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative TEQUILA MATADOR HECHO EN MEXICO – Mărcile națională și internațională verbale anterioare MATADOR – Motiv relativ de refuz – Lipsa riscului de confuzie – Lipsa similitudinii produselor – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”
În cauza T‑584/10,
Mustafa Yilmaz, cu domiciliul în Stuttgart (Germania), reprezentat inițial de F. Kuschmirek și ulterior de F. Stangl, avocați,
reclamant,
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de A. Folliard‑Monguiral, în calitate de agent,
pârât,
cealaltă parte în procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă în fața Tribunalului, fiind
Tequila Cuervo, SA de CV, cu sediul în Tlaquepaque, Jalisco (Mexic), reprezentată de S. Salvetti, avocat,
având ca obiect o acțiune introdusă împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 13 octombrie 2010 (cauza R 1162/2009‑2), privind o procedură de opoziție între domnul Mustafa Yilmaz și Tequila Cuervo, SA de CV,
TRIBUNALUL (Camera a doua),
compus din domnii N. J. Forwood (raportor), președinte, F. Dehousse și J. Schwarcz, judecători,
grefier: domnul E. Coulon,
având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 27 decembrie 2010,
având în vedere memoriul în răspuns al OAPI, depus la grefa Tribunalului la 5 aprilie 2011,
având în vedere memoriul în răspuns al intervenientei depus la grefa Tribunalului la 18 aprilie 2011,
având în vedere memoriul în replică al reclamantului depus la grefa Tribunalului la 30 septembrie 2011,
având în vedere memoriul în replică al intervenientei depus la grefa Tribunalului la 4 octombrie 2011,
având în vedere decizia din 12 noiembrie 2011 prin care s‑a refuzat autorizarea depunerii memoriilor în duplică,
având în vedere decizia din 25 noiembrie 2011 privind compunerea camerelor Tribunalului,
având în vedere lipsa unei cereri de stabilire a unei ședințe prezentate de părți în termenul de o lună de la data semnalării încheierii procedurii scrise și hotărând, în urma raportului judecătorului raportor și în temeiul articolului 135a din Regulamentul de procedură al Tribunalului, să statueze fără etapa orală a procedurii,
având în vedere scrisoarea OAPI din 14 februarie 2012 prin care acesta a informat Tribunalul cu privire la o restrângere a listei produselor în cauză și a solicitat o nepronunțare parțială asupra fondului,
având în vedere observațiile intervenientei cu privire la această scrisoare, depuse la grefa Tribunalului la 22 martie 2012,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La 5 august 2004, intervenienta, Tequila Cuervo, SA de CV, a formulat o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146), cu modificările ulterioare [înlocuit prin Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1)]
2 Marca a cărei înregistrare a fost solicitată este semnul figurativ următor:
3 După o primă limitare solicitată la 24 aprilie 2008, produsele pentru care s‑a solicitat înregistrarea fac parte din clasa 33 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespund următoarei descrieri: „Băuturi alcoolice, cocteiluri alcoolice preamestecate, tequila provenind din Mexic și lichioruri din tequila provenind din Mexic”.
4 Cererea de înregistrare a mărcii comunitare a fost publicată în Buletinul mărcilor comunitare nr. 32/2005 din 8 august 2005.
5 La 8 noiembrie 2005, reclamantul, domnul Mustafa Yilmaz, a formulat opoziție împotriva înregistrării mărcii solicitate în temeiul articolului 42 din Regulamentul nr. 40/94 (devenit articolul 41 din Regulamentul nr. 207/2009).
6 Opoziția era întemeiată, pe de o parte, pe marca internațională verbală anterioară MATADOR, care își produce efectele în țările Benelux, în Republica Cehă, în Danemarca, în Estonia, în Grecia, în Spania, în Franța, în Italia, în Letonia, în Lituania, în Ungaria, în Austria, în Polonia, în Portugalia, în Slovenia, în Slovacia, în Finlanda, în Suedia și în Regatul Unit, înregistrată la 31 octombrie 2002 sub numărul 792051, și, pe de altă parte, pe marca germană verbală anterioară MATADOR, înregistrată la 21 august 2002 sub numărul 302050531, aceste două mărci desemnând produse care fac parte din clasa 32 și corespunzând descrierii următoare: „bere; ape minerale și gazoase și alte băuturi nealcoolice; băuturi și sucuri din fructe; siropuri și alte produse pentru prepararea băuturilor”.
7 Motivul invocat în susținerea opoziției a fost cel prevăzut la articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009].
8 Prin decizia din 3 septembrie 2009, divizia de opoziție a admis opoziția întemeindu‑se, din motive de economie procedurală, doar pe marca germană anterioară. Aceasta a considerat, pe de o parte, că produsele vizate de semnele în conflict erau concurente și, prin urmare, similare și, pe de altă parte, că semnele menționate erau în ansamblu similare.
9 La 1 octombrie 2009, intervenienta a prezentat OAPI o cale de atac împotriva deciziei diviziei de opoziție, în temeiul articolelor 58-64 din Regulamentul nr. 207/2009.
10 Rezultă din scrisoarea OAPI din 14 februarie 2012 adresată Tribunalului că, în cadrul unei proceduri de opoziție desfășurate în paralel cu cea care face obiectul prezentei cauze, intervenienta, prin cererea din 2 decembrie 2009 introdusă la OAPI, a prezentat o restrângere suplimentară a listei produselor pentru care se solicită înregistrarea în speță, astfel încât acestea să corespundă descrierii următoare: „Tequila provenind din Mexic, cocteiluri alcoolice care conțin tequila provenind din Mexic și lichioruri de tequila provenind din Mexic”, din clasa 33.
11 Prin Decizia din 13 octombrie 2010 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a doua de recurs a OAPI a admis calea de atac și a anulat decizia diviziei de opoziție, a respins opoziția și a admis înregistrarea mărcii solicitate „pentru toate produsele și serviciile vizate de cerere”. Procedând astfel, Camera de recurs a omis totuși să ia în considerare restrângerea listei produselor în cauză solicitată de intervenientă la 2 decembrie 2009, dintr‑o eroare despre care OAPI recunoaște că îi este imputabilă. În esență, camera de recurs și‑a motivat decizia după cum urmează:
– din motive de economie procedurală, riscul de confuzie va fi examinat mai întâi prin comparație între marca solicitată și marca germană anterioară (punctul 17);
– publicul relevant este compus din consumatorii medii din Germania (punctul 18);
– în aplicarea jurisprudenței Tribunalului [Hotărârea din 18 iunie 2008, Coca‑Cola/OAPI – San Polo (MEZZOPANE), T‑175/06, Rep., p. II‑1055 și Hotărârea din 29 aprilie 2009, Bodegas Montebello/OAPI – Montebello (MONTEBELLO RHUM AGRICOLE), T‑430/07, nepublicată în Repertoriu], băuturile alcoolice vizate de marca solicitată diferă atât de produsele „bere” (punctele 21-30), cât și de produsele „ape minerale și gazoase și alte băuturi nealcoolice; băuturi și sucuri din fructe; siropuri și alte produse pentru prepararea băuturilor” (punctele 32-40) vizate de marca germană anterioară, prin natura lor, prin proveniența lor, prin ingredientele lor, prin modul lor de producere, prin destinația lor, prin utilizarea lor, prin absența lor de substituibilitate și prin absența lor de complementaritate, cu toate că unele dintre aceste produse sunt, într‑o anumită măsură, în relație de concurență;
– concluzia referitoare la lipsa similitudinii produselor în cauză rămâne valabilă în toate statele membre cu excepția Germaniei, în care marca internațională anterioară este protejată (punctul 41);
– una dintre cerințele cumulative necesare în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, și anume identitatea sau similitudinea produselor vizate de semnele în conflict, lipsește în speță, astfel încât nu există un risc de confuzie, nici chiar în cazul identității semnelor menționate (punctele 42-44).
Concluziile părților
12 Reclamantul solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate;
– obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.
13 OAPI solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
14 În scrisoarea sa din 14 februarie 2012, OAPI solicită Tribunalului să declare că acțiunea a rămas fără obiect în ceea ce privește produsele „băuturi alcoolice”
15 Intervenienta solicită Tribunalului:
– confirmarea deciziei atacate;
– obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
Cu privire la solicitarea de nepronunțare parțială asupra fondului
16 În scrisoarea sa din 14 februarie 2012, OAPI arată că, întrucât intervenienta și‑a retras cererea de înregistrare în ceea ce privește produsele „băuturi alcoolice”, prezenta acțiune a rămas fără obiect în privința acestor produse.
17 În observațiile sale scrise referitoare la scrisoarea menționată, intervenienta confirmă această retragere, însă nu ia poziție cu privire la consecințele sale procedurale.
18 Reclamantul nu s‑a conformat invitației care i‑a fost adresată de Tribunal de a‑și prezenta observațiile cu privire la această scrisoare.
19 În această privință, Tribunalul amintește că, în temeiul articolului 43 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009, solicitantul poate să își retragă oricând cererea de înregistrare a mărcii comunitare sau să restrângă lista produselor sau serviciilor pe care aceasta le conține. O restrângere a listei produselor sau serviciilor indicate într‑o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare trebuie realizată conform anumitor modalități specifice, și anume printr‑o cerere de modificare a cererii în conformitate cu articolul 43 din Regulamentul nr. 207/2009 și cu Norma 13 din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară (JO L 303, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1 p. 189) [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 17 iunie 2009, Korsch/OAPI (PharmaResearch), T‑464/07, nepublicată în Repertoriu, punctul 10 și jurisprudența citată].
20 În speță, OAPI a confirmat, prin scrisoarea sa din 14 februarie 2012, caracterul conform și efectiv al restrângerii listei produselor vizate de cererea de înregistrare a mărcii, iar reclamantul nu a formulat nicio contestație în această privință. În plus, această restrângere este atestată de baza de date online a OAPI.
21 Prin urmare, această restrângere trebuie considerată ca fiind dovedită și, în consecință, trebuie constatat că s‑a săvârșit o eroare de către camera de recurs prin admiterea cererii de înregistrare a mărcii comunitare „pentru toate produsele și serviciile vizate de cerere”, cu includerea produselor „băuturi alcoolice”, care făcuseră obiectul restrângerii menționate.
22 Trebuie totuși să se constate de asemenea că această eroare nu are nicio consecință prejudiciabilă pentru reclamant, deoarece, oricare ar fi rezultatul prezentei acțiuni, marca solicitată nu va putea fi înregistrată ca marcă comunitară pentru produsele „băuturi alcoolice” menționate, din cauza restrângerii listei produselor desemnate în cererea de înregistrare a mărcii.
23 În aceste condiții, prezenta acțiune poate fi considerată efectiv ca fiind fără obiect în măsura în care se urmărește anularea deciziei atacate întrucât aceasta a acceptat înregistrarea mărcii solicitate pentru produsele „băuturi alcoolice”. În aceeași măsură, nu este necesară, așadar, pronunțarea asupra fondului.
Cu privire la fond
24 În susținerea acțiunii formulate, reclamantul invocă un motiv unic, întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.
25 Reclamantul susține că există un risc de confuzie între mărcile aflate în conflict, ca urmare, pe de o parte, a puternicei similitudini, chiar a identității, între semne, și, pe de altă parte, a similitudinii produselor în cauză, asupra cărora camera de recurs a efectuat o apreciere eronată. În această privință, reclamantul, făcând trimitere la anumite elemente de probă noi anexate la cererea introductivă, susține în special următoarele:
– publicul relevant este format din consumatorii medii din Europa, nu doar din Germania;
– băuturile alcoolice vizate de marca solicitată și produsele „bere” vizate de mărcile anterioare prezintă un grad mediu de similitudine; aceste produse aparțin aceleiași categorii a băuturilor alcoolice, vizează același public, sunt consumate în circumstanțe asemănătoare, eventual împreună sau amestecate, sub formă de cocteiluri, în special în restaurante și baruri, pot să satisfacă o nevoie identică de potolire a setei, sunt comercializate în același loc în supermarketuri și pot să provină de la aceleași întreprinderi;
– băuturile alcoolice vizate de marca solicitată și produsele „ape minerale și gazoase și alte băuturi nealcoolice; băuturi și sucuri din fructe; siropuri și alte produse pentru prepararea băuturilor”, vizate de mărcile anterioare, prezintă cel puțin un grad mediu de similitudine; aceste produse aparțin categoriei generale a băuturilor, pot fi consumate pentru a potoli setea, ca aperitiv sau pentru a acompania o masă, sunt complementare datorită faptului că sunt adesea consumate în același timp sau amestecate, în special sub formă de cocteiluri, eventual energizante, cum ar fi preparatele „premix”, și sunt produse și distribuite de aceleași întreprinderi; prin urmare, produsele în cauză vor coexista cu siguranță pe piață.
26 OAPI susține, cu titlu introductiv, că prezentarea cu titlu de probe, în anexele A 1-A 9 la cererea introductivă, a unui anumit număr de documente este contrară articolului 135 alineatul (4) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, din moment ce aceasta are loc pentru prima dată în fața Tribunalului. În consecință, aceste anexe la cererea introductivă ar trebui declarate inadmisibile.
27 Cu privire la fond, OAPI și intervenienta contestă argumentația reclamantului și consideră, în esență, că riscul de confuzie între produsele în cauză a fost apreciat în mod corect de camera de recurs, susținând în special următoarele:
– este puțin important faptul că publicul pertinent este definit prin raportare la consumatorul mediu german sau european;
– în ceea ce privește comparația dintre băuturile alcoolice vizate de marca solicitată și produsele „bere” vizate de mărcile anterioare, concluziile la care a ajuns Tribunalul în Hotărârea MEZZOPANE, citată anterior, pot fi transpuse împrejurărilor cauzei;
– în ceea ce privește comparația dintre băuturile alcoolice vizate de marca solicitată și produsele „ape minerale și gazoase și alte băuturi nealcoolice; băuturi și sucuri din fructe; siropuri și alte produse pentru prepararea băuturilor”, vizate de mărcile anterioare, natura diferită, constând în prezența sau absența alcoolului, este determinantă; aceste produse nu sunt nici concurente, nici substituibile, nici complementare; faptul că ele pot fi amestecate nu modifică această apreciere;
– în ceea ce privește comparația dintre semnele în conflict, similitudinea lor globală poate fi calificată ca fiind mai degrabă redusă, potrivit intervenientei;
– potrivit intervenientei, lipsa similitudinii produselor în cauză și gradul de similitudine mai degrabă redus al semnelor în conflict fac imposibil riscul de confuzie;
– potrivit intervenientei, decizia atacată este totodată conformă cu decizia diviziei de opoziție din 16 ianuarie 2008 în cauza B 767741.
28 În ceea ce privește consecințele modificării descrierii produselor vizate de cererea de înregistrare a mărcii, OAPI arată în scrisoarea sa din 14 februarie 2012 că omisiunea camerei de recurs de a ține cont de aceasta nu are nicio incidență asupra prezentei proceduri, din moment ce aceasta nu repune în discuție motivele invocate de camera de recurs la punctele 21-31 din decizia atacată. Potrivit OAPI, astfel, această modificare nu este susceptibilă să influențeze examinarea produselor așa cum a fost efectuată de camera de recurs și nu modifică cu nimic cadrul factual al litigiului astfel cum a fost supus examinării acesteia. În consecință, modificarea menționată nu ar avea nicio incidență asupra legalității deciziei atacate și nici asupra întinderii controlului de legalitate pe care Tribunalul trebuie să îl exercite.
29 În observațiile formulate cu privire la scrisoarea menționată, intervenienta se raliază, în esență, punctului de vedere al OAPI și arată că modificarea descrierii produselor vizate de cererea de înregistrare a mărcii nu face decât să consolideze temeinicia deciziei atacate.
30 Întrucât anumite elemente de probă noi în susținerea argumentației intervenientei au fost adăugate de aceasta în anexele 4-16 la memoriul în răspuns, reclamantul solicită, în memoriul său în replică, ca acestea să fie de asemenea respinse ca inadmisibile în cazul în care s‑ar admite cererea OAPI vizată la punctul 26 de mai sus.
31 În același memoriu, reclamantul invocă, pe de o parte, decizia diviziei de opoziție din 26 iulie 2011 în cauza B 1752545 – „Don Angel”, prin care s‑ar fi constatat că berea din clasa 32 și băuturile alcoolice (cu excepția berii) din clasa 33 erau similare, în special ca urmare a faptului că aceste produse pot fi amestecate și consumate împreună, de exemplu în cocteiluri, și, pe de altă parte, Decizia Camerei întâi de recurs a OAPI din 4 mai 2011 (cauza R 1632/2010‑1), prin care s‑ar fi constatat că băuturile alcoolice (cu excepția berii) și berea fac în mod obișnuit obiectul unei distribuții generalizate, că pot fi considerate ca fiind complementare deoarece pot fi în mod ocazional amestecate și că nu poate fi exclus faptul că berea și anumite băuturi alcoolice pot să provină, în special în anumite etape ale comercializării, de la aceleași întreprinderi.
32 Cât despre consecințele modificării descrierii produselor vizate de cererea de înregistrare mărcii, reclamantul nu a formulat nicio observație în această privință.
33 Tribunalul amintește de la început că, potrivit unei jurisprudențe constante, faptele pe care părțile nu le‑au invocat în fața instanțelor OAPI nu mai pot fi invocate în etapa acțiunii în instanță. Tribunalul este astfel chemat să aprecieze legalitatea deciziei camerei de recurs controlând aplicarea dreptului comunitar de către aceasta, în lumina mai ales a elementelor de fapt care au fost aduse la cunoștința respectivei camere (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 18 iulie 2006, Rossi/OAPI, C‑214/05 P, Rec., p. I‑7057, punctul 50), însă nu ar putea, în schimb, să efectueze un asemenea control luând în considerare noi elemente de fapt invocate în fața sa (a se vedea Hotărârea Curții din 13 martie 2007, OAPI/Kaul, C‑29/05 P, Rep., p. I‑2213, punctul 54 și jurisprudența citată).
34 În consecință, trebuie să se admită cererea OAPI și cea a reclamantului prin care se solicită ca Tribunalul să nu ia în considerare noile elemente de probă anexate la cererea introductivă și la memoriul în răspuns al intervenientei.
35 În ceea ce privește consecințele modificării listei produselor vizate de cererea de înregistrare a mărcii, trebuie recunoscut faptul că poziția actuală a OAPI echivalează, în esență, cu solicitarea adresată Tribunalului de a efectua un control de legalitate mai limitat decât cel solicitat prin cererea introductivă.
36 Cu toate acestea, Tribunalul consideră că solicitarea OAPI se justifică prin absența parțială a obiectului litigiului, acesta privind în realitate doar produsele „Tequila provenind din Mexic, cocteiluri alcoolice care conțin tequila provenind din Mexic și lichioruri de tequila provenind din Mexic”, vizate, după restrângere, de cererea de înregistrare a mărcii. Acest lucru nu îl prejudiciază în niciun fel pe reclamant, întrucât lista acestor produse este mai restrânsă decât cea a produselor vizate inițial, așa cum au fost examinate de camera de recurs în decizia atacată. Reclamantul nu a formulat de altfel nicio obiecție cu privire la solicitarea OAPI, cu toate că a fost invitat de Tribunal să își prezinte observațiile cu privire la scrisoarea OAPI din 14 februarie 2012.
37 În continuarea prezentei hotărâri, se impune, prin urmare, ca termenii „băuturi alcoolice vizate de marca solicitată” să fie interpretați ca desemnând doar produsele „Tequila provenind din Mexic, cocteiluri alcoolice care conțin tequila provenind din Mexic și lichioruri de tequila provenind din Mexic”.
38 În rest, trebuie reamintit faptul că, potrivit articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, în urma opoziției titularului unei mărci anterioare, se respinge înregistrarea mărcii solicitate atunci când, din cauza identității sau a asemănării sale cu marca anterioară și din cauza identității sau a asemănării produselor sau a serviciilor pe care le desemnează cele două mărci, există un risc de confuzie în percepția publicului de pe teritoriul în care este protejată marca anterioară. Riscul de confuzie include riscul de asociere cu marca anterioară.
39 Potrivit unei jurisprudențe constante, constituie risc de confuzie riscul ca publicul să creadă că produsele sau serviciile în cauză provin de la aceeași întreprindere sau de la întreprinderi legate din punct de vedere economic. Potrivit aceleiași jurisprudențe, riscul de confuzie trebuie apreciat în mod global, în funcție de percepția pe care o are publicul relevant asupra semnelor și asupra produselor sau serviciilor în discuție și ținând seama de toți factorii pertinenți din cauză, în special de interdependența dintre similitudinea semnelor și cea a produselor sau a serviciilor desemnate [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 9 iulie 2003, Laboratorios RTB/OAPI – Giorgio Beverly Hills (GIORGIO BEVERLY HILLS), T‑162/01, Rec., p. II‑2821, punctele 30-33 și jurisprudența citată].
40 În vederea aplicării articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, un risc de confuzie presupune în același timp o identitate sau o similitudine între mărcile aflate în conflict, precum și o identitate sau o similitudine între produsele sau serviciile pe care le desemnează acestea. Aceste condiții sunt cumulative [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 22 ianuarie 2009, Commercy/OAPI – easyGroup IP Licensing (easyHotel), T‑316/07, Rep., p. II‑43, punctul 42 și jurisprudența citată]. Chiar în ipoteza în care ar exista o identitate cu un semn al cărui caracter distinctiv ar fi deosebit de ridicat, este necesar să se facă dovada existenței unei similitudini între produsele sau între serviciile desemnate (a se vedea Hotărârea MEZZOPANE, citată anterior, punctul 19 și jurisprudența citată).
41 În lumina acestor principii se impune, în speță, examinarea motivului unic de anulare.
42 În ceea ce privește, în primul rând, definiția publicului relevant, nu este necesară repunerea în discuție a aprecierii camerei de recurs exprimate la punctele 18 și 41 din decizia atacată (a se vedea punctul 11 de mai sus). După cum subliniază în mod întemeiat OAPI și intervenienta, astfel, este puțin important faptul că publicul relevant este definit prin referire la consumatorul mediu german sau european. În plus, având în vedere că reclamantul nu a pretins existența unor circumstanțe, precum obiceiuri de consum specifice în anumite state membre, altele decât Germania, care ar putea să aibă o incidență în privința percepției asupra similitudinii produselor, obiecția pe care o aduce camerei de recurs, de a fi apreciat în mod eronat publicul relevant, este inoperantă.
43 În al doilea rând, cu privire la aprecierea similitudinii produselor în cauză, trebuie amintit mai întâi că, potrivit unei jurisprudențe constante, este necesar să se țină seama de toți factorii pertinenți care caracterizează raportul dintre acestea. Respectivii factori includ în special natura, destinația, utilizarea acestora, precum și caracterul lor concurent sau complementar (a se vedea prin analogie Hotărârea Curții din 29 septembrie 1998, Canon, C‑39/97, Rec., p. I‑5507, punctul 23). Se poate ține seama și de alți factori, precum canalele de distribuție pentru produsele respective [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 11 iulie 2007, El Corte Inglés/OAPI – Bolaños Sabri (PiraÑAM diseño original Juan Bolaños), T‑443/05, Rep., p. II‑2579, punctul 37 și jurisprudența citată]
44 În ceea ce privește, în primul rând, obiecția adusă de reclamant camerei de recurs, de a fi apreciat în mod eronat similitudinea dintre băuturile alcoolice vizate de marca solicitată și produsele „bere”, vizate de mărcile anterioare, la punctele 21-30 din decizia atacată, trebuie constatat de la bun început că, mutatis mutandis, această apreciere urmărește să se conformeze în mod fidel aprecierii similitudinii dintre vin și bere, efectuată de Tribunal la punctele 63-68 din Hotărârea MEZZOPANE, citată anterior.
45 Mai exact, în ceea ce privește caracterul concurent al vinului și al berii, Tribunalul a constatat, la punctul 68 din Hotărârea MEZZOPANE, citată anterior, referindu‑se la jurisprudența Curții, că între anumite tipuri de vin și de bere există un „anumit grad de substituire”, astfel încât trebuie recunoscut că aceste produse sunt, într‑o anumită măsură, concurente.
46 Referindu‑se în mod expres la punctul 68 menționat din Hotărârea MEZZOPANE, citată anterior, și la jurisprudența Curții care este citată în cuprinsul acesteia, camera de recurs a recunoscut de asemenea, la punctul 28 din decizia atacată, că vinul și berea „sunt, într‑o anumită măsură, produse concurente” și a adăugat că „se poate spune același lucru despre alte câteva «băuturi alcoolice» și «cocteiluri alcoolice preamestecate»”.
47 În rest, camera de recurs nu a identificat niciun factor pertinent susceptibil să distingă comparația produselor în cauză de cea efectuată de Tribunal, în ceea ce privește berea și vinul, în Hotărârea MEZZOPANE, citată anterior.
48 Camera de recurs a constatat, prin urmare, la punctul 30 din decizia atacată, că produsele comparate în speță „nu sunt concurente și nu sunt nici interschimbabile, nici substituibile, nici complementare” și a concluzionat, la același punct, că aceste produse „nu sunt similare”.
49 În acest context, trebuie precizat că, deși este adevărat că Tribunalul pare să fi considerat, la punctul 70 din Hotărârea MEZZOPANE, citată anterior, că exista o „similitudine redusă” între vin, pe de o parte, și bere, pe de altă parte, nu este mai puțin adevărat că Tribunalul a indicat în mod expres în aprecierea sa globală a riscului de confuzie, realizată la punctele 102-109 din hotărârea menționată, aprobând aprecierea camerei de recurs, că toate produsele în cauză erau caracterizate prin „lipsa similitudinii”. În orice caz, Tribunalul confirmă, prin prezenta hotărâre că, ținând seama de ansamblul factorilor pertinenți care caracterizează raportul dintre produse, astfel cum au fost examinați la punctele 63-69 din Hotărârea MEZZOPANE, citată anterior, berea și vinul trebuie considerate ca nefiind similare, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.
50 Sub beneficiul acestei clarificări, împrejurarea potrivit căreia consumatorul mediu în discuție în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea MEZZOPANE, citată anterior, era consumatorul mediu austriac, în timp ce consumatorul mediu în discuție în prezenta cauză este cel din toate țările în care mărcile anterioare sunt protejate, nu este pertinentă în speță, pentru motivele deja expuse la punctul 42 de mai sus.
51 Aceeași concluzie se aplică și împrejurării că produsele care se compară în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea MEZZOPANE, citată anterior, erau berea și vinul, în timp ce produsele care se compară în cauza de față sunt, pe de o parte, berea și, pe de altă parte, produsele „tequila provenind din Mexic, cocteiluri alcoolice care conțin tequila provenind din Mexic și lichioruri de tequila provenind din Mexic”. Dimpotrivă, diferențele existente între aceste produse, datorită tuturor factorilor relevanți care caracterizează raportul dintre ele, sunt mai evidente și mai importante decât cele, existente între bere și vin, subliniate de Tribunal în cauza menționată, astfel încât aceste diferențe fac și mai improbabil faptul că publicul relevant poate să creadă că aceeași întreprindere fabrică și comercializează în mod simultan cele două tipuri de băuturi.
52 Niciuna dintre considerațiile prezentate de reclamant nu permite repunerea în discuție a temeiniciei acestei aprecieri.
53 În măsura în care aceste considerații se sprijină pe noile elemente de probă prezentate în anexa la cererea introductivă, trebuie amintit că acestea nu pot fi luate în considerare de Tribunal, din moment ce nu au fost prezentate camerei de recurs și nu constituie un fapt notoriu pe care aceasta ar fi trebuit să îl ia în considerare din oficiu (a se vedea punctul 33 de mai sus).
54 În rest, cu excepția unei serii de afirmații neargumentate în alt fel, reclamantul nu a prezentat Tribunalului niciun argument susceptibil să demonstreze că aprecierea camerei de recurs ar fi eronată. În această privință, trebuie amintit în special că, deși produsele care se compară în speță aparțin aceleiași categorii generale a băuturilor, mai exact celei a băuturilor alcoolice, ele diferă în special prin ingredientele lor de bază, prin modul lor de producere, prin culoarea, parfumul și gustul lor, astfel încât sunt percepute de consumatorul relevant ca fiind de natură diferită. Aceste produse nu sunt în mod normal expuse în aceleași raioane, în secțiunea supermarketurilor și în alte puncte de vânzare consacrate băuturilor. În ceea de privește utilizarea lor, o diferență importantă care le caracterizează este aceea că berea potolește setea, ceea ce în mod normal nu este cazul băuturilor alcoolice vizate de marca solicitată. Deși, în mod cert, aceste produse pot fi consumate în aceleași locații și în aceleași împrejurări și pot satisface aceleași nevoi, de exemplu de a savura o băutură în timpul mesei sau al unui aperitiv, nu este mai puțin adevărat că ele nu aparțin aceleiași familii de băuturi alcoolice și că un consumator le percepe ca fiind produse distincte, după cum a subliniat Tribunalul, în privința berii și a vinului, la punctul 66 din Hotărârea MEZZOPANE, citată anterior.
55 Existența unor cocteiluri alcoolice care conțin bere amestecată cu alte băuturi alcoolice, în special cu tequila, nu face să dispară diferențele subliniate mai sus între aceste produse, din moment ce această împrejurare se aplică multor băuturi care totuși nu sunt similare [a se vedea în acest sens, în ceea ce privește romul și cola, Hotărârea Tribunalului din 15 februarie 2005, Lidl Stiftung/OAPI – REWE‑Zentral (LINDENHOF), T‑296/02, Rec., p. II‑563, punctul 57].
56 Această împrejurare nu face nici ca produsele în cauză să fie complementare, pentru motivele expuse la punctul 67 din Hotărârea MEZZOPANE, citată anterior, și amintite la punctul 27 din decizia atacată. Astfel, produsele complementare sunt cele între care există o strânsă legătură, în sensul că un produs este indispensabil sau important pentru utilizarea celuilalt [Hotărârea Tribunalului din 1 martie 2005, Sergio Rossi/OAPI – Sissi Rossi (SISSI ROSSI), T‑169/03, Rec., p. II‑685, punctul 60]. În speță, băuturile alcoolice vizate de marca solicitată nu sunt nici indispensabile, nici importante pentru utilizarea berii și viceversa. De altfel, nu există niciun element în dosar care să permită să se concluzioneze că un cumpărător al unuia dintre aceste produse ar ajunge în mod special să îl cumpere și pe celălalt.
57 În ceea ce privește caracterul concurent al produselor în discuție în speță, Tribunalul consideră că acesta este net inferior celui arătat, în privința berii și a vinului, la punctul 68 din Hotărârea MEZZOPANE, citată anterior, și că a fost, așadar, luat în considerare în mod adecvat de camera de recurs, la punctul 28 din decizia atacată. Astfel, recunoașterea de către Tribunal a unui anumit raport de concurență între vin și bere, la punctul 68 din Hotărârea MEZZOPANE, citată anterior, s‑a întemeiat pe împrejurarea că, potrivit jurisprudenței Curții referitoare la alte domenii decât cel al mărcii comunitare, într‑o anumită măsură, vinul și berea erau de natură să satisfacă nevoi identice, astfel încât trebuia să se recunoască faptul că între ele exista un anumit grad de substituire. Curtea a precizat însă, după cum a subliniat și Tribunalul, că, ținând cont de diferențele mari de calitate și, prin urmare, de preț existente între vinuri, raportul de concurență determinantă între bere, băutură populară și de larg consum, și vin trebuia stabilit cu vinurile cele mai accesibile pentru marele public, care sunt în general cele mai slabe și cele mai ieftine (Hotărârea Curții din 9 iulie 1987, Comisia/Belgia, 356/85, Rec., p. 3299, punctul 10; a se vedea de asemenea Hotărârea Curții din 17 iunie 1999, Socridis, C‑166/98, Rec., p. I‑3791, punctul 18, și Hotărârea Curții din 12 iulie 1983, Comisia/Regatul Unit, 170/78, Rec., p. 2265, punctul 8). Or, băuturile alcoolice vizate de marca solicitată sunt în general mult mai tari și sensibil mai scumpe decât „vinurile cele mai accesibile pentru marele public”, astfel încât aprecierea Curții nu poate fi transpusă în cauza de față.
58 În ceea ce privește decizia diviziei de opoziție a OAPI din 26 iulie 2011 în cauza B 1752545 –„Don Angel” și Decizia Camerei întâi de recurs a OAPI din 4 mai 2011 în cauza R 1632/2010‑1, invocate de reclamant, trebuie să se constate de la bun început că acestea nu fac decât să evidențieze existența unei practici decizionale care nu este în întregime coerentă în cadrul OAPI. După cum relevă intervenienta, aceste decizii sunt, astfel, contrazise prin decizia diviziei de opoziție din 16 ianuarie 2008 în cauza B 767741, privind o procedură de opoziție între aceleași părți cu privire la o cerere de înregistrare a mărcii verbale MATADOR, pentru aceleași produse, și împotriva căreia reclamantul nu a formulat o cale de atac.
59 În aceste condiții, trebuie amintit că OAPI are obligația de a‑și exercita competențele în conformitate cu principiile generale de drept al Uniunii, precum principiul egalității de tratament și principiul bunei administrări.
60 Având în vedere aceste două ultime principii, OAPI trebuie, în cadrul examinării unei cereri de înregistrare a unei mărci comunitare, să ia în considerare deciziile adoptate deja cu privire la cereri similare și să analizeze cu o deosebită atenție aspectul dacă este sau nu este necesar să decidă în același sens (a se vedea Hotărârea Curții din 10 martie 2011, Agencja Wydawnicza Technopol/OAPI, C‑51/10 P, Rep., p. I‑1541, punctul 74 și jurisprudența citată).
61 Principiile egalității de tratament și bunei administrări trebuie să se concilieze însă cu respectarea legalității.
62 În consecință, niciuna dintre părțile într‑o procedură în fața OAPI nu poate invoca în beneficiul său o nelegalitate care ar fi fost eventual comisă în favoarea unei alte persoane pentru a obține o decizie identică (a se vedea în acest sens Hotărârea Agencja Wydawnicza Technopol/OAPI, citată anterior, punctul 76 și jurisprudența citată).
63 În orice caz, spre deosebire de ceea ce au hotărât divizia de opoziție și camera de recurs a OAPI în deciziile invocate de reclamant (în ceea ce privește berea și anumite alte băuturi alcoolice), dar similar cu ceea ce s‑a decis în Hotărârea MEZZOPANE, citată anterior (în ceea ce privește vinul și berea) Tribunalul a ajuns la concluzia că produsele în discuție în speță nu sunt complementare, în sensul jurisprudenței (a se vedea punctul 56 de mai sus). Astfel cum a fost deja arătat cu această ocazie, această concluzie nu este repusă în discuție de împrejurarea că aceste produse pot fi în mod ocazional amestecate și consumate împreună, motiv pe care s‑au întemeiat în mod greșit divizia de opoziție și camera de recurs în deciziile invocate de reclamant pentru a concluziona în sensul existenței unui raport de complementaritate.
64 În ceea ce privește, în al doilea rând, obiecția adusă de reclamant camerei de recurs de a fi apreciat în mod greșit similitudinea dintre băuturile alcoolice vizate de marca solicitată și produsele „ape minerale și gazoase și alte băuturi nealcoolice; băuturi și sucuri din fructe; siropuri și alte produse pentru prepararea băuturilor”, vizate de mărcile anterioare, la punctele 32-40 din decizia atacată, trebuie de asemenea constatat de la bun început că, mutatis mutandis, aprecierea menționată este în întregime conformă cu aprecierea similitudinii dintre, pe de o parte, vinul, și, pe de altă parte, apele minerale și gazoase și alte băuturi nealcoolice, siropuri și alte produse pentru prepararea băuturilor și băuturi mixte pe bază de limonadă, realizată de Tribunal la punctele 79-91 din Hotărârea MEZZOPANE, citată anterior, astfel încât concluziile privind comparația dintre aceste produse, la care a ajuns Tribunalul în hotărârea menționată, pot fi transpuse împrejurărilor prezentei cauze.
65 Împrejurarea potrivit căreia consumatorul mediu în discuție în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea MEZZOPANE, citată anterior, era consumatorul mediu german, în timp ce consumatorul mediu în discuție în prezenta cauză este cel din toate țările în care mărcile anterioare sunt protejate, nu pare pertinentă în speță, din moment ce considerațiile exprimate la punctele 80 și 81 din această hotărâre sunt de asemenea relevante pentru consumatorii medii din toate țările în cauză.
66 Aceeași concluzie se aplică și împrejurării, susținute de reclamant, potrivit căreia băuturile alcoolice în discuție în speță nu includ vinul, precum în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea MEZZOPANE, citată anterior, ci băuturi pe bază de tequila. Departe de a face ca Hotărârea MEZZOPANE, citată anterior, să nu fie relevantă în speță, această împrejurare, dimpotrivă, îi sporește relevanța. Într‑adevăr, după cum s‑a subliniat deja, în ceea ce privește berea și vinul, la punctul 51 de mai sus, diferențele existente între produsele în discuție în speță, datorită tuturor factorilor relevanți care caracterizează raportul dintre ele, sunt de departe mai importante decât cele existente între vin și băuturile nealcoolice, care au fost relevate de Tribunal în cauza menționată, astfel încât aceste diferențe fac să fie și mai improbabil faptul că publicul relevant poate să creadă că aceeași întreprindere fabrică și comercializează simultan cele două tipuri de băuturi.
67 Niciuna dintre considerațiile prezentate de reclamant nu permite repunerea în discuție a temeiniciei acestei aprecieri.
68 În măsura în care aceste considerații se sprijină pe noile elemente de probă prezentate în anexa la cererea introductivă, trebuie amintit că acestea nu pot fi luate în considerare de Tribunal, din moment ce nu au fost prezentate camerei de recurs și nu constituie un fapt notoriu pe care aceasta ar fi trebuit să îl ia în considerare din oficiu (a se vedea punctul 33 de mai sus).
69 În rest, cu excepția unei serii de afirmații nesusținute în alt fel, reclamantul nu a prezentat Tribunalului niciun argument susceptibil să demonstreze că aprecierea camerei de recurs ar fi eronată, în special în ceea ce privește caracterul determinant al naturii diferite a acestor produse, constând în prezența sau absența alcoolului, și caracterul lor concurent sau complementar.
70 Existența cocteilurilor alcoolice și a „premix”‑urilor care conțin băuturi alcoolice amestecate cu un ingredient nonalcoolic nu face să dispară diferențele esențiale dintre aceste produse, pentru motivele deja expuse la punctul 55 de mai sus. Mai mult, intervenienta observă în mod întemeiat că întreprinderile care își oferă spre vânzare băuturile alcoolice cu un ingredient nonalcoolic sub formă de „premix” nu vând acest ingredient în mod separat și sub aceeași marcă cu băutura alcoolică în discuție sau sub o marcă similară.
71 Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se concluzioneze că elementele de diferențiere le depășesc cu mult pe cele de similitudine între produsele în cauză și este necesar, în consecință, să se confirme aprecierea efectuată de camera de recurs la punctele 29, 30, 39 și 40 din decizia atacată.
72 În temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, trebuie să se concluzioneze de asemenea că diferențele evidențiate dintre produsele în cauză sunt de natură să excludă în sine posibilitatea unui risc de confuzie și trebuie, în consecință, să se confirme aprecierea realizată de camera de recurs la punctele 42-44 din decizia atacată.
73 Din moment ce s‑a concluzionat în sensul lipsei similitudinii dintre produsele în discuție în speță, motivul întemeiat pe încălcarea articolului menționat trebuie respins ca neîntemeiat și, împreună cu acesta, trebuie respinsă acțiunea în întregime, fără să fie necesară pronunțarea cu privire la identitatea sau similitudinea dintre semnele în conflict.
Cu privire la cheltuielile de judecată
74 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Potrivit articolului 87 alineatul (6) din Regulamentul de procedură, cheltuielile de judecată rămân la aprecierea Tribunalului în cazul în care acesta nu se pronunță asupra fondului cauzei.
75 Întrucât reclamantul a căzut în pretenții, se impune ca, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, să fie obligat să suporte și cheltuielile de judecată efectuate de OAPI și de intervenientă, conform concluziilor acestor părți.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a doua)
declară și hotărăște:
1) Nu este necesară pronunțarea cu privire la acțiune în măsura în care se solicită anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 13 octombrie 2010 (cauza R 1162/2009-2) întrucât prin aceasta s‑a admis înregistrarea mărcii solicitate pentru produsele „băuturi alcoolice”.
2) Respinge acțiunea cu privire la restul motivelor.
3) Domnul Mustafa Yilmaz suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de OAPI și de Tequila Cuervo, SA de CV.
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 3 octombrie 2012.
Semnături