Cauza T‑584/10

Mustafa Yilmaz

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Marcă comunitară – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative TEQUILA MATADOR HECHO EN MEXICO – Mărcile națională și internațională verbale anterioare MATADOR – Motiv relativ de refuz – Lipsa riscului de confuzie – Lipsa similitudinii produselor – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a doua) din 3 octombrie 2012

1.      Marcă comunitară – Procedură de înregistrare – Retragerea, limitarea și modificarea cererii de înregistrare a mărcii – Cerere de restrângere a listei produselor sau serviciilor – Modalități

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 43 alin. (1); Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei, art. 1 norma 13]

2.      Marcă comunitară – Procedura căii de atac – Acțiune în fața instanței Uniunii – Competența Tribunalului – Controlul legalității deciziilor camerelor de recurs – Luarea în considerare de către Tribunal a unor elemente de drept și de fapt neinvocate anterior în fața organelor Oficiului – Excludere

(Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 65)

3.      Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare înregistrate pentru produse sau servicii identice sau similare – Similitudine între produsele sau serviciile vizate – Criterii de apreciere

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 8 alin. (1) litera (b)]

4.      Marcă comunitară – Deciziile Oficiului – Principiul egalității de tratament – Principiul bunei administrări – Practica decizională anterioară a Oficiului

5.      Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare înregistrate pentru produse sau servicii identice sau similare – Risc de confuzie cu marca anterioară – Marca figurativă TEQUILA MATADOR HECHO EN MEXICO – Mărcile națională și internațională verbale MATADOR

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 8 alin. (1) litera (b)]

6.      Marcă comunitară – Deciziile Oficiului – Legalitate – Practica decizională anterioară a Oficiului – Principiul nediscriminării – Irelevanță

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 19)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 33)

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 43)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 59 și 60)

5.      Pentru consumatorul mediu european nu există un risc de confuzie, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca comunitară, între, pe de o parte, marca figurativă TEQUILA MATADOR HECHO EN MEXICO, a cărei înregistrare ca marcă comunitară a fost solicitată pentru „Tequila provenind din Mexic, cocteiluri alcoolice care conțin tequila provenind din Mexic și lichioruri de tequila provenind din Mexic”, din clasa 33 în sensul Aranjamentului de la Nisa, și, pe de altă parte, marca verbală MATADOR, înregistrată anterior în Germania și ulterior ca marcă internațională, care își produce efectele în câteva țări europene pentru „bere; ape minerale și gazoase și alte băuturi nealcoolice; băuturi și sucuri din fructe; siropuri și alte produse pentru prepararea băuturilor” din clasa 32 în sensul aranjamentului menționat.

Ținând seama de ansamblul factorilor pertinenți care caracterizează raportul dintre produse, astfel cum au fost examinați la punctele 63-69 din Hotărârea Tribunalului din 18 iunie 2008, Coca Cola/OAPI – San Polo (MEZZOPANE), T‑175/06, berea și vinul trebuie considerate ca nefiind similare, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

Diferențele existente între produsele care se compară în speță, datorită tuturor factorilor relevanți care caracterizează raportul dintre ele, sunt mai evidente și mai importante decât cele existente între bere și vin, subliniate de Tribunal în cauza menționată, astfel încât aceste diferențe fac și mai improbabil faptul că publicul relevant poate să creadă că aceeași întreprindere fabrică și comercializează în mod simultan cele două tipuri de băuturi.

În special, deși produsele care se compară în speță aparțin aceleiași categorii generale a băuturilor, mai exact celei a băuturilor alcoolice, ele diferă în special prin ingredientele lor de bază, prin modul lor de producere, prin culoarea, parfumul și gustul lor, astfel încât sunt percepute de consumatorul relevant ca fiind de natură diferită. Aceste produse nu sunt în mod normal expuse în aceleași raioane, în secțiunea supermarketurilor și în alte puncte de vânzare consacrate băuturilor. În ceea de privește utilizarea lor, o diferență importantă care le caracterizează este aceea că berea potolește setea, ceea ce în mod normal nu este cazul băuturilor alcoolice vizate de marca solicitată. Deși, în mod cert, aceste produse pot fi consumate în aceleași locații și în aceleași împrejurări și pot satisface aceleași nevoi, de exemplu de a savura o băutură în timpul mesei sau al unui aperitiv, nu este mai puțin adevărat că ele nu aparțin aceleiași familii de băuturi alcoolice și că un consumator le percepe ca fiind produse distincte, după cum a subliniat Tribunalul, în privința berii și a vinului, la punctul 66 din Hotărârea MEZZOPANE.

Existența unor cocteiluri alcoolice care conțin bere amestecată cu alte băuturi alcoolice, în special cu tequila, nu face să dispară diferențele subliniate mai sus între aceste produse, din moment ce această împrejurare se aplică multor băuturi care totuși nu sunt similare.

Această împrejurare nu face nici ca produsele în cauză să fie complementare, pentru motivele expuse la punctul 67 din Hotărârea MEZZOPANE. Astfel, produsele complementare sunt cele între care există o strânsă legătură, în sensul că un produs este indispensabil sau important pentru utilizarea celuilalt. În speță, băuturile alcoolice vizate de marca solicitată nu sunt nici indispensabile, nici importante pentru utilizarea berii și viceversa. De altfel, nu există niciun element în dosar care să permită să se concluzioneze că un cumpărător al unuia dintre aceste produse ar ajunge în mod special să îl cumpere și pe celălalt.

În ceea ce privește caracterul concurent al produselor în discuție în speță, Tribunalul consideră că acesta este net inferior celui arătat, în privința berii și a vinului, la punctul 68 din Hotărârea MEZZOPANE. Astfel, recunoașterea de către Tribunal a unui anumit raport de concurență între vin și bere, la punctul 68 din Hotărârea MEZZOPANE, citată anterior, s‑a întemeiat pe împrejurarea că, potrivit jurisprudenței Curții referitoare la alte domenii decât cel al mărcii comunitare, într‑o anumită măsură, vinul și berea erau de natură să satisfacă nevoi identice, astfel încât trebuia să se recunoască faptul că între ele exista un anumit grad de substituire. Curtea a precizat însă, după cum a subliniat și Tribunalul, că, ținând cont de diferențele mari de calitate și, prin urmare, de preț existente între vinuri, raportul de concurență determinantă între bere, băutură populară și de larg consum, și vin trebuia stabilit cu vinurile cele mai accesibile pentru marele public, care sunt în general cele mai slabe și cele mai ieftine. Or, băuturile alcoolice vizate de marca solicitată sunt în general mult mai tari și sensibil mai scumpe decât „vinurile cele mai accesibile pentru marele public”, astfel încât aprecierea Curții nu poate fi transpusă în cauza de față.

(a se vedea punctele 49, 51 și 54-57)

6.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 61 și 62)