Cauza T‑106/17
(publicare în extras)
JPMorgan Chase & Co. și alții
împotriva
Comisiei Europene
Hotărârea Tribunalului (Camera a zecea extinsă) din 20 decembrie 2023
„Concurență – Înțelegeri – Sectorul instrumentelor financiare derivate pe rata dobânzii în euro – Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE – Manipularea ratelor de referință interbancare Euribor – Schimb de informații confidențiale – Restrângere a concurenței prin obiect – Încălcare unică și continuă – Procedură «hibridă» eșalonată în timp – Prezumția de nevinovăție – Imparțialitate – Amenzi – Cuantum de bază – Valoarea vânzărilor – Articolul 23 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 – Obligația de motivare – Decizie de modificare care completează motivarea – Egalitate de tratament – Proporționalitate – Competență de fond”
1. Concurență – Procedură administrativă – Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări – Mijloc de probă – Recurgere la o serie de indicii – Luare în considerare a unor elemente stabilite în afara perioadei încălcării – Admisibilitate
[art. 101 alin. (1) TFUE]
(a se vedea punctele 64-71)
2. Înțelegeri – Acorduri între întreprinderi și practici concertate – Noțiune – Participare la o rețea de contacte bilaterale având un obiect anticoncurențial – Moduri pasive de participare – Includere – Condiție – Lipsa unei distanțări – Condiție îndeplinită
[art. 101 alin. (1) TFUE]
(a se vedea punctele 279-312)
3. Înțelegeri – Practică concertată – Noțiune – Coordonare și cooperare incompatibile cu obligația fiecărei întreprinderi de a‑și stabili în mod autonom comportamentul pe piață – Schimb de informații între concurenți – Schimburi de informații confidențiale între traderii instituțiilor financiare – Schimburi referitoare la manipulările ratelor de referință interbancare Euribor – Schimburi privind pozițiile de tranzacționare și strategiile în materie de prețuri în sectorul produselor indexate pe Euribor sau pe EONIA – Lipsa unor efecte favorabile concurenței dovedite, pertinente, proprii acordului în cauză și suficient de importante – Schimburi comerciale care prezintă un grad suficient de nocivitate pentru a fi calificate drept o restrângere prin obiect
[art. 101 alin. (1) TFUE]
(a se vedea punctele 325-337, 341-364 și 377-438)
4. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Întindere – Decizie de aplicare a normelor de concurență – Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări și de aplicare a unei amenzi
[art. 101 alin. (1) TFUE și art. 296 al doilea paragraf TFUE]
(a se vedea punctele 338, 339 și 368-375)
5. Înțelegeri – Interzicere – Încălcări – Acorduri și practici concertate care constituie o încălcare unică – Stabilirea răspunderii în sarcina unei întreprinderi pentru întreaga încălcare – Condiții – Practici și acte ilicite care se înscriu într‑un plan de ansamblu – Apreciere – Criterii – Contribuție la obiectivul unic al încălcării – Cunoașterea sau previzibilitatea planului global al înțelegerii și a elementelor sale principale
[art. 101 alin. (1) TFUE]
(a se vedea punctele 441-450, 453-473, 477-501 și 504-508)
6. Concurență – Procedură administrativă – Procedură de tranzacție – Procedură care nu implică toți participanții la o înțelegere – Adoptarea unei decizii de tranzacție și a unei decizii în urma unei proceduri ordinare într‑un mod decalat în timp – Admisibilitate – Condiții – Respectarea obligației de imparțialitate și a prezumției de nevinovăție – Respectarea dreptului la apărare – Domeniu de aplicare
(art. 101 TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 și 48; Regulamentul nr. 773/2004 al Comisiei, art. 10a)
(a se vedea punctele 514-544)
7. Concurență – Procedură administrativă – Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări – Obligația Comisiei de a examina, cu atenție și cu imparțialitate, toate elementele relevante ale cauzei – Declarații publice ale membrului Comisiei responsabil în materie de concurență făcute în cursul procedurii administrative – Declarații care ar putea dovedi o lipsă de imparțialitate subiectivă – Lipsa impactului asupra aprecierii imparțiale a cazului de către Comisie
[art. 101 alin. (1) TFUE]
(a se vedea punctele 549-558)
8. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Control jurisdicțional – Competența de fond a instanței Uniunii – Domeniu de aplicare – Stabilirea cuantumului amenzii aplicate – Criterii de apreciere
[art. 101 alin. (1) TFUE și art. 261 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (3) și art. 31]
(a se vedea punctele 567, 568 și 698-728)
9. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Stabilirea cuantumului de bază – Stabilirea valorii vânzărilor – Aplicarea metodologiei prevăzute de orientări – Valoare de înlocuire stabilită pe baza încasărilor în numerar actualizate prin aplicarea unui factor de reducere – Insuficiența motivării referitoare la determinarea factorului de reducere
[art. 101 alin. (1) TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 13 și 37]
(a se vedea punctele 583-595, 602-608 și 612-621)
10. Acțiune în anulare – Motive – Încălcarea unor norme fundamentale de procedură – Încălcarea obligației de motivare – Examinare din oficiu de către instanță
(art. 263 TFUE)
(a se vedea punctele 609-611)
11. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Domeniu de aplicare – Decizie de aplicare a normelor de concurență – Înlăturarea unui viciu de motivare în cursul procedurii contencioase prin adoptarea unei decizii de modificare – Inadmisibilitate
[art. 101 alin. (1) TFUE și art. 296 al doilea paragraf TFUE]
(a se vedea punctele 627-633)
12. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Stabilirea cuantumului de bază – Stabilirea valorii vânzărilor – Aplicarea metodologiei prevăzute de orientări – Valoare de înlocuire stabilită pe baza încasărilor în numerar actualizate prin aplicarea unui factor de reducere – Calculul încasărilor în numerar ale întreprinderilor implicate în aceeași încălcare potrivit unor metode eterogene – Efect neglijabil asupra valorilor reținute – Încălcarea principiului egalității de tratament – Inexistență
[art. 101 alin. (1) TFUE]
(a se vedea punctele 636-671)
13. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Ajustarea cuantumului de bază – Circumstanțe atenuante – Intensitatea mai redusă a participării la încălcare în raport cu cea a actorilor principali – Reducere de 10 % din cuantumul de bază – Încălcarea principiilor proporționalității, egalității de tratament sau individualizării sancțiunilor – Inexistență
[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 29]
(a se vedea punctele 674-695)
Rezumat
În anul 2011, grupul bancar Barclays a sesizat Comisia Europeană cu o cerere de clemență, informând‑o cu privire la existența unui cartel în sectorul instrumentelor financiare derivate pe rata dobânzii în euro (Euro Interest Rate Derivatives, denumite în continuare „EIRD”).
Aceste EIRD sunt indexate în funcție de Euribor (Euro Interbank Offered Rate), un ansamblu de rate ale dobânzii de referință menit să reflecte costul împrumuturilor interbancare în euro sau de EONIA (Euro OverNight Index Average) care îndeplinea o funcție echivalentă cu Euribor, dar în ceea ce privește ratele zilnice. Rata Euribor se bazează pe cotația individuală semnalată de băncile care aparțin unui eșantion constituit din 47 de instituții financiare (denumit în continuare „eșantionul de bănci Euribor”).
În urma inițierii de către Comisie a procedurii de constatare a unei încălcări, instituțiile financiare Barclays, Deutsche Bank, Royal Bank of Scotland și Société générale au decis să participe la o procedură de tranzacționare în temeiul articolului 10a din Regulamentul (CE) nr. 773/2004(1). La finalul acestei proceduri, Comisia a adoptat, la 4 decembrie 2013, o decizie(2) prin care se constata că aceste instituții participaseră la o încălcare unică și continuă care a avut ca obiect modificarea cursului normal de stabilire a prețurilor pe piața pentru EIRD.
Având în vedere că instituțiile financiare JPMorgan Chase Chase Co., JPMorgan Chase Bank, National Association și J. P. Morgan Services LLP (denumite în continuare, împreună, „JP Morgan”), Crédit agricole și HSBC nu au prezentat o propunere de tranzacție, Comisia și‑a continuat investigația împotriva lor.
Prin decizia din 7 decembrie 2016(3), Comisia a constatat că JP Morgan a încălcat articolul 101 TFUE și articolul 53 din Acordul privind SEE prin participarea, în perioada cuprinsă între 27 septembrie 2006 și 19 martie 2007, la o încălcare unică și continuă având ca obiect modificarea cursului normal de stabilire a prețurilor pe piața pentru EIRD și i‑a aplicat o amendă de 337 196 000 de euro.
Potrivit Comisiei, comportamentele ilicite ale JP Morgan constau în schimburi între unul dintre traderii săi și traderi ai altor două instituții financiare care aparțin eșantionului de bănci Euribor, ce priveau în esență manipularea cotațiilor băncilor lor în cadrul eșantionului de bănci Euribor în vederea calculării Euribor, pozițiile de tranzacționare în ceea ce privește EIRD și intențiile și strategia acestora în materie de stabilire a prețurilor EIRD.
În fața Tribunalului, JP Morgan solicită, pe de o parte, anularea în parte a acestei decizii și, pe de altă parte, cu titlu subsidiar, anularea sau reducerea cuantumului amenzii aplicate.
După introducerea acțiunii, Comisia a adoptat o decizie de modificare(4) pentru a completa motivarea deciziei atacate în raport cu Hotărârea HSBC Holdings și alții/Comisia, pronunțată de Tribunal într‑o cauză conexă(5).
Prin hotărârea sa, Camera a zecea extinsă a Tribunalului precizează criteriile care permit să se constate participarea unei întreprinderi la practici anticoncurențiale, în special prin intermediul unor schimburi de informații, în sectorul produselor financiare. Tribunalul anulează totuși decizia atacată în măsura în care prin aceasta se aplică JP Morgan o amendă, din cauza unei motivări insuficiente. În continuare, acesta își exercită competența de fond și impune JP Morgan o amendă stabilită la același cuantum cu cel reținut în decizia atacată.
Aprecierea Tribunalului
După ce a confirmat materialitatea schimburilor dintre traderii JP Morgan, Deutsche Bank și Barclays examinate în decizia atacată, cu excepția unuia dintre aceste schimburi, Tribunalul respinge argumentele JP Morgan potrivit cărora acestea nu aveau ca obiect manipularea Euribor sau a EONIA. În acest cadru, Tribunalul subliniază în special că încălcarea reproșată JP Morgan nu constă în manipularea Euribor ca atare, ci în participarea la o rețea de contacte bilaterale având ca obiect denaturarea cursului normal al componentelor de stabilire a prețurilor în sectorul EIRD legate de Euribor și/sau de EONIA.
În ceea ce privește calificarea drept încălcare unică reținută de Comisie, Tribunalul amintește că trei elemente sunt determinante pentru a concluziona în sensul participării unei întreprinderi la o asemenea încălcare:
i) diferitele comportamente în cauză trebuie să reiasă dintr‑un „plan de ansamblu” având un obiectiv unic;
ii) întreprinderea trebuie să fi avut cunoștință de comportamentele ilicite preconizate sau puse în aplicare de alte întreprinderi în urmărirea acelorași obiective sau trebuia să le poată prevedea în mod rezonabil și să fie pregătită să accepte riscul aferent și
iii) întreprinderea trebuie să fi avut intenția de a contribui prin propriul comportament la obiectivele comune urmărite de toți participanții.
În ceea ce privește primul element, Tribunalul constată că Comisia a definit obiectivul unic în mod suficient de precis ca urmărind influențarea fluxului de numerar datorat în temeiul contractelor EIRD în detrimentul contrapărților la aceste contracte. Or, ansamblul schimburilor imputate JP Morgan ținea de acest obiectiv unic.
Pe de altă parte, această concluzie este susținută de alte elemente invocate de Comisie în decizia atacată. Astfel, practicile în cauză priveau aceleași produse, și anume EIRD, și luau forma unor schimburi bilaterale relativ regulate, care se suprapuneau în timp și interveneau în cadrul unui grup stabil de persoane angajate de băncile în cauză.
În ceea ce privește al doilea element, JP Morgan nu contesta în mod concret decât cunoașterea de către aceasta a comportamentelor puse în aplicare de ceilalți participanți la înțelegerea privind manipularea fixingurilor Euribor. Cu privire la acest aspect, Tribunalul constată totuși că elementele de probă, apreciate în mod global ca o serie de indicii, permit să se demonstreze că traderul JP Morgan putea să prevadă în mod rezonabil că schimburile în cauză la care participa se înscriau într‑o încălcare unică ce implica alte bănci având ca obiectiv modificarea fluxurilor de numerar datorate pentru EIRD prin acțiuni concertate prin care se urmărea manipularea ratei Euribor și că era pregătit să accepte riscul aferent acesteia.
În ceea ce privește al treilea element, Tribunalul arată că traderul JP Morgan a participat, împreună cu traderii celorlalte bănci, la practicile coluzive și intenționa astfel să contribuie prin propriul comportament la obiectivele comune urmărite de toți participanții.
Confirmând astfel constatarea încălcării reproșate și calificarea sa drept încălcare unică și continuă și respingând cererea de anulare în măsura în care această concluzie a deciziei atacate era vizată, Tribunalul admite, în schimb, cererea de anulare a deciziei atacate în măsura în care prin aceasta din urmă i se aplică o amendă JP Morgan, pentru motivul că Comisia și‑a încălcat obligația de motivare cu privire la stabilirea cuantumului acestei amenzi.
Astfel, deși Comisia nu a săvârșit o eroare de apreciere atunci când s‑a întemeiat, în vederea stabilirii cuantumului amenzii impuse JP Morgan, pe încasările în numerar actualizate ca valoare de înlocuire pentru valoarea vânzărilor, aceasta nu a explicat în mod suficient motivele pentru care factorul de reducere aplicat acestor venituri a fost stabilit la 98,849 %. Pe de altă parte, întrucât Comisia nu a demonstrat că s‑ar fi aflat în imposibilitatea practică de a motiva corespunzător cerințelor legale decizia atacată cu privire la acest aspect, nu poate fi acceptată nici completarea motivării adusă în această privință în decizia de modificare, întrucât aceasta din urmă nu modifică dispozitivul deciziei atacate.
În sfârșit, în exercitarea competenței sale de fond, Tribunalul examinează concluziile JP Morgan privind reducerea cuantumului amenzii care îi fusese aplicată.
Subliniind că stabilirea unei amenzi în temeiul competenței sale de fond nu este un exercițiu aritmetic precis, Tribunalul utilizează, la fel ca abordarea urmată de Comisie, valoarea încasărilor în numerar reduse ca dată inițială pentru determinarea cuantumului de bază al amenzii, în măsura în care această valoare reflectă importanța economică a încălcării și ponderea relativă a întreprinderii în cadrul încălcării. În ceea ce privește stabilirea factorului de reducere, a cărui aplicare este necesară pentru a evita aplicarea unei amenzi prea disuasive, Tribunalul observă că părțile nu contestă că acest factor se ridică la cel puțin 98,849 %.
În ceea ce privește natura încălcării, Tribunalul arată că, în măsura în care comportamentele în cauză priveau factorii relevanți pentru stabilirea prețurilor EIRD, acestea se numără, prin natura lor, printre restrângerile cele mai grave ale concurenței. În plus, practicile în cauză sunt deosebit de grave și nocive în măsura în care sunt susceptibile nu numai să denatureze concurența pe piața produselor EIRD, ci și, în sens mai larg, să compromită încrederea în sistemul bancar și în piețele financiare în ansamblu, precum și credibilitatea acestora.
În ceea ce privește circumstanțele atenuante, Tribunalul constată că JP Morgan a avut, desigur, un rol mai puțin important în încălcare decât actorii principali. Cu toate acestea, schimburile la care a participat JP Morgan se caracterizează printr‑o frecvență și o regularitate deosebite, iar participarea sa la comportamentele ilicite a fost intenționată. Pe de altă parte, comportamentele în cauză se caracterizează printr‑o gravitate sporită. În consecință, efectul circumstanțelor atenuante reținute nu poate fi decât marginal.
În concluzie, Tribunalul consideră că se va face o justă apreciere a împrejurărilor cauzei prin stabilirea cuantumului amenzii la 337 196 000 de euro.
În lumina celor de mai sus, Tribunalul anulează decizia atacată în măsura în care impune o amendă JP Morgan, stabilește amenda la același cuantum cu cel impus de Comisie, și anume 337 196 000 de euro, și respinge în rest acțiunea.