HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(Camera a treia)
2 martie 2016
Cauza F‑3/15
Jürgen Frieberger
și
Benjamin Vallin
împotriva
Comisiei Europene
„Funcție publică – Funcționari – Pensii – Reforma statutului – Regulamentul nr. 1023/2013 – Articolul 22 din anexa XIII la statut – Creșterea vârstei de pensionare – Rambursarea contribuțiilor la sistemul de pensii al Uniunii – Articolul 26 din anexa XIII la statut – Revalorizarea sporului de drepturi de pensie”
Obiectul: Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a din acesta, prin care domnii Frieberger și Vallin solicită anularea deciziilor Comisiei Europene din 13 și din 26 martie 2014 prin care s‑au respins cererile lor din 9 decembrie 2013 și, respectiv, din 17 decembrie 2013 prin care se urmărea să se obțină, pe de o parte, rambursarea unei părți din contribuțiile la sistemul de pensii al Uniunii Europene care au fost prelevate din remunerațiile lor și, pe de altă parte, un nou calcul al sporului de drepturi de pensie ale acestora transferate în sistemul de pensii al Uniunii. În măsura în care este necesar, solicită de asemenea anularea deciziilor din 26 septembrie 2014 prin care s‑au respins reclamațiile lor din 11 iunie 2014 și din 23 iunie 2014, îndreptate împotriva deciziilor din 13 și din 26 martie 2014 sus‑menționate.
Decizia: Anulează decizia Comisiei Europene din 26 martie 2014 de respingere a cererii domnului Frieberger din 17 decembrie 2013 prin care solicita obținerea unui nou calcul al sporului de drepturi de pensie ale acestuia, transferate în sistemul de pensii al Uniunii Europene. Constată că nu mai este necesară pronunțarea asupra acțiunii introduse de domnul Vallin împotriva deciziei Comisiei Europene din 13 martie 2014 în măsura în care prin aceasta s‑ar fi respins o cerere prin care se solicita efectuarea unui nou calcul al sporului de drepturi de pensie transferate în sistemul de pensii al Uniunii Europene. Respinge în rest acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Acțiune în anulare – Competența instanței Uniunii – Cerere de anulare a unui act individual care lezează – Necompetența instanței Uniunii de a constata nelegalitatea unei dispoziții cu aplicabilitate generală în dispozitivul hotărârilor sale
(art. 263 TFUE)
2. Acțiune introdusă de funcționari – Reclamație administrativă prealabilă – Decizie de respingere – Lipsa obligației administrației de a înlocui motivele actului inițial
(Statutul funcționarilor, art. 90)
3. Funcționari – Pensii – Finanțarea sistemului de pensii – Modalități de menținere a echilibrului actuarial al sistemului de pensii al Uniunii – Determinarea contribuției funcționarilor – Calcul actuarial care ia în considerare evoluția demografică, progresia salarială și rata dobânzii, evaluate conform articolului 10 din anexa XII la statut – Legalitate
(Statutul funcționarilor, art. 83 și 83a și anexa XI, anexa XII art. 10 și anexa XIII art. 22)
4. Acte ale instituțiilor – Preambul – Forță juridică obligatorie – Inexistență
5. Drepturi fundamentale – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Dreptul la informarea și la consultarea salariaților – Posibilitatea invocării în mod independent în cadrul unei proceduri a excepției de nelegalitate a unei dispoziții din Regulamentul nr. 1023/2013 – Excludere
(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 27)
6. Funcționari – Pensii – Drepturi de pensie dobândite anterior intrării în serviciul Uniunii – Transfer în sistemul Uniunii – Spor de ani de plată – Revalorizare a sporului de ani de plată – A doua revalorizare în urma reformei statutului din 2014, ulterioară unei prime revalorizări în urma reformei statutului din 2004 – Admisibilitate
(Statutul funcționarilor, anexa XIII art. 22 și art. 26 alin. (5); Regulamentul nr. 1023/2013 al Parlamentului European și al Consiliului)
1. Deși, în cadrul unei cereri de anulare a unui act individual care lezează, instanța Uniunii este efectiv competentă să constate, pe cale incidentă, nelegalitatea unei dispoziții cu aplicabilitate generală pe care se întemeiază actul atacat, în schimb aceasta nu este competentă să facă astfel de constatări în dispozitivul hotărârilor sale.
(a se vedea punctul 31)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea din 21 octombrie 2009, Ramaekers‑Jørgensen/Comisia, F‑74/08, EU:F:2009:142, punctul 37
2. În cazul în care autoritatea împuternicită să facă numiri competentă consideră, după examinarea unei reclamații, că motivele actului inițial vizate de această reclamație sunt în același timp fondate și suficiente pentru a răspunde la criticile formulate în reclamație, aceasta nu are motiv să se îndepărteze de această motivare, înlocuind‑o cu altă motivare. Prin urmare, autoritatea menționată poate, în această ipoteză, să respingă reclamația, preluând, în decizia de respingere, aceleași motive ca acelea care figurează în actul inițial, fără să i se poată reproșa o încălcare a obligației de motivare sau a principiului bunei administrări.
Într‑o situație specială, în care reclamațiile sunt redactate în aceiași termeni de mai multe persoane interesate, nu se poate reproșa autorității împuternicite să facă numiri că răspunde la acestea într‑un mod standardizat. Dimpotrivă, acest mod de a proceda este conform principiului bunei administrări și garantează egalitatea de tratament între reclamanți.
(a se vedea punctele 39 și 41)
Trimitere la:
Tribunalul Uniunii Europene: Hotărârea din 11 decembrie 2014, Faita/CESE, T‑619/13 P, EU:T:2014:1057, punctul 32
3. Norma înscrisă la articolul 83 alineatul (2) din statut, potrivit căreia funcționarii contribuie cu o treime la finanțarea sistemului de pensii, trebuie interpretată în lumina articolului 83a alineatele (1), (3) și (4) din statut, care impune echilibrul acestui sistem și verificarea acestui echilibru pe baza unei evaluări actuariale cincinale, actualizată anual, în conformitate cu anexa XII la statut, care stabilește dispozițiile de aplicare a articolului 83a din statut. În aceste condiții, sistemul de pensii este în echilibru, în sensul actuarial al anexei XII la statut, dacă nivelul contribuțiilor care trebuie plătite în fiecare an de funcționarii aflați în activitate permite finanțarea valorii viitoare a drepturilor pe care acești funcționari le‑au dobândit în cursul aceluiași an. Astfel, abordarea actuarială reținută de legiuitor se bazează pe finanțarea sistemului de pensii pe termen lung. În acest scop, legiuitorul a luat în considerare o serie de ipoteze actuariale.
Prin urmare, contribuțiile funcționarilor în valoare de până la o treime din suma necesară pentru finanțarea sistemului de pensii trebuie interpretate în perspectiva actuarială sus‑menționată și pe termen lung, astfel încât distorsiunile privind valorizarea nu pot fi excluse.
Reiese de asemenea din articolul 83a alineatul (3) din statut că echilibrul actuarial al sistemului de pensii se asigură prin două elemente, vârsta de pensionare și rata contribuțiilor funcționarilor la acest sistem. Astfel, deși contribuțiile la sistemul de pensii participă la asigurarea echilibrului acestuia în măsura în care îl finanțează direct, un efect analog este așteptat de la creșterea vârstei legale de pensionare, în măsura în care echivalează în principiu cu o intervenție amânată în timp a acestui sistem.
Această constatare nu este însă suficientă pentru a se concluziona că, printr‑un mecanism de compensare direct, o creștere a vârstei legale de pensionare trebuie să conducă în mod obligatoriu la o reducere a ratei contribuției funcționarilor pentru trecut.
Astfel, în temeiul articolului 1 din anexa XIII la statut, stabilirea contribuției funcționarilor la sistemul de pensii se întemeiază, mai exact, pe evaluarea actuarială cincinală, completată cu actualizarea anuală, ambele fiind prevăzute de articolul 83a alineatele (3) și (4) din statut. Or, această evaluare actuarială cincinală și actualizarea ei anuală se bazează pe un anumit număr de parametri stabiliți în anexa XII la statut.
Un prim parametru care intră în calculul contribuției funcționarilor este constituit de „evoluția demografică”, astfel cum este menționată la articolul 1 alineatul (2) din anexa XII la statut. Această evoluție este ea însăși determinată de observarea populației constituite din persoanele afiliate la sistemul de pensii, astfel cum reiese aceasta din articolul 9 din aceeași anexă. Potrivit acestui articol, evoluția demografică este, mai precis, dedusă din structura acestei populații și din vârsta medie de pensionare. Structura populației trebuie ea însăși să fie apreciată având în vedere tabelul de mortalitate, speranța de viață, rata de invaliditate și repartizarea pe sexe a populației. În ceea ce privește vârsta medie de pensionare, aceasta se distinge de vârsta legală de pensionare, iar luarea sa în considerare se explică prin faptul că cea dintâi stabilește mai mult sarcina reală a pensiilor decât cea din urmă.
Un al doilea parametru care intră în calculul contribuției funcționarilor este constituit de evoluția salariului de bază al fiecăruia dintre aceștia până la „vârsta teoretică de pensionare” (articolele 4 și 6 din anexa XII la statut). Acest parametru implică deci să se procedeze la o estimare a valorii viitoare a salariului de bază al funcționarului în serviciu luându‑se în considerare salariul care este prevăzut că va fi acordat la vârsta de pensionare [articolul 6 alineatul (1) primul paragraf din anexa XII la statut]. În această privință, trebuie subliniat că, deși vârsta legală de pensionare trebuie luată în considerare, elemente precum posibilitatea de a rămâne în serviciu ulterior împlinirii acestei vârste sau de a înceta orice activitate anterior împlinirii acesteia sunt de asemenea luate în considerare, astfel cum confirmă indirect articolul 6 alineatul (4) din anexa XII la statut. Rezultă în final că „vârsta teoretică de pensionare”, luată în considerare aici, este o valoare agregată.
Un al treilea parametru care intră în determinarea contribuției funcționarilor rezultă din ratele dobânzii evaluate în conformitate cu articolul 10 din anexa XII la statut, iar un al patrulea element decurge, în conformitate cu articolul 11 din aceeași anexă, din rata variației anuale a baremului salariului funcționarilor, care corespunde mediei pe treizeci de ani a indicatorilor specifici vizați în anexa XI la statut.
Astfel, reiese că vârsta legală de pensionare, pe care articolul 22 din anexa XIII la statut, în versiunea care rezultă din Regulamentul nr. 1023/2013 o stabilește în funcție de vârsta fiecărui funcționar la 1 mai 2014, este un element care interacționează cu estimările valorii viitoare a mai multor parametri (rata dobânzii, mortalitate, progresia salarială etc.) în evaluarea echilibrului actuarial al sistemului de pensii al Uniunii și, așadar, în determinarea contribuției pe care fiecare funcționar este obligat să o plătească acestui sistem pentru asigurarea unei treimi din acest echilibru.
Rata contribuției funcționarilor la sistemul de pensii al Uniunii poate astfel să aibă o evoluție independentă de vârsta legală de pensionare.
În cele din urmă, sistemul de pensii al Uniunii este organizat pe baza principiului solidarității și nu este conceput în sensul că pensia primită de un funcționar ar constitui o contrapartidă exactă a contribuțiilor sale la sistemul menționat. Prin urmare, contribuțiile fiecărui funcționar nu creează, pentru fiecare dintre aceștia, un drept individual, dobândit în prezent, la o contrapartidă precisă sub forma unei pensii și la o rambursare pentru eventualul surplus.
(a se vedea punctele 45-54, 56 și 73)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea din 29 noiembrie 2006, Campoli/Comisia, T‑135/05, EU:T:2006:366, punctul 134
Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea din 11 iulie 2007, Wils/Parlamentul, F‑105/05, EU:F:2007:128, punctele 85 și 86
4. Funcția preambulului unui act cu aplicabilitate generală constă în motivarea acestuia, indicându‑se, de regulă, pe de o parte, situația de ansamblu care a condus la adoptarea acestuia și, pe de altă parte, scopurile generale pe care își propune să le atingă. Prin urmare, preambulul unui astfel de act nu are forță juridică obligatorie și nu poate fi invocat pentru a deroga de la dispozițiile înseși ale actului vizat și nici, a fortiori, pentru a fonda nelegalitatea acestuia.
(a se vedea punctul 69)
Trimitere la:
Curte: Hotărârea din 19 noiembrie 1998, Nilsson și alții, C‑162/97, EU:C:1998:554, punctul 54
5. Articolul 27 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, intitulat „Dreptul lucrătorilor la informare și la consultare în cadrul întreprinderii”, prevede că lucrătorilor li se garantează, la diferite niveluri, informarea și consultarea, în cazurile și în condițiile prevăzute de dreptul Uniunii, precum și de legislațiile și practicile naționale. Așadar, reiese cu claritate din modul său de redactare că, pentru ca acest articol să producă efecte depline, trebuie prevăzute reglementări detaliate prin dispoziții de drept al Uniunii sau de drept național.
În această privință, persoanele interesate nu pot fonda o excepție de nelegalitate împotriva articolului 1 punctul 73 litera (g) din Regulamentul nr. 1023/2013 exclusiv pe articolul 27 din cartă, fără a menționa altă dispoziție de drept al Uniunii care să îl completeze.
(a se vedea punctele 87 și 88)
Trimitere la:
Curte: Hotărârea din 15 ianuarie 2014, Association de médiation sociale, C‑176/12, EU:C:2014:2, punctele 44 și 45
6. Nimic din modul de redactare a articolului 26 alineatul (5) din anexa XIII la statut nu se opune ca, după o primă revalorizare a sporului de drepturi de pensie ale sale ulterior reformei din 2004, un funcționar să obțină o a doua revalorizare, ținând seama de modificarea articolului 22 din anexa XIII la statut prin Regulamentul nr. 1023/2013, care a crescut din nou vârsta legală de pensionare.
(a se vedea punctul 97)