Cauza T‑466/12

RFA International, LP

împotriva

Comisiei Europene

„Dumping – Import de ferosiliciu originar din Rusia – Respingerea cererilor de rambursare a taxelor antidumping achitate – Stabilirea prețului de export – Entitate economică unică – Stabilirea marjei de dumping – Aplicarea unei metode diferite de cea utilizată în cursul anchetei inițiale – Schimbarea circumstanțelor – Articolul 2 alineatul (9) și articolul 11 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a doua) din 17 martie 2015

1.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Putere de apreciere a instituțiilor – Control jurisdicțional – Limite

2.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Marjă de dumping – Stabilirea prețului de export – Recurgerea la un preț de export construit – Condiții – Asociere între exportator și importator

[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 2 alin. (9)]

3.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Marjă de dumping – Stabilirea prețului de export – Recurgerea la un preț de export construit – Ajustări – Aplicare din oficiu – Luarea în considerare a unei marje de profit rezonabile și a unei marje rezonabile pentru costurile intervenite între import și revânzare – Putere de apreciere a instituțiilor – Control jurisdicțional – Limite

[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 2 alin. (9)]

4.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Marjă de dumping – Stabilirea prețului de export – Recurgerea la un preț de export construit – Ajustări – Caracter rezonabil – Sarcina probei

[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 2 alin. (9)]

5.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Marjă de dumping – Stabilirea prețului de export – Recurgerea la un preț de export construit – Ajustări – Luarea în considerare a unei marje de profit rezonabile – Calcul pe baza datelor provenite de la un importator independent

[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 2 alin. (9)]

6.      Acțiune în anulare – Competența instanței Uniunii – Întindere – Interdicția de a se pronunța ultra petita

(art. 263 TFUE)

7.      Procedură jurisdicțională – Invocarea de motive noi pe parcursul procesului – Motiv invocat pentru prima dată în cadrul ședinței – Motiv care nu poate fi calificat drept dezvoltare a unui motiv existent – Inadmisibilitate

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 48 alin. (2)]

8.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Marjă de dumping – Alegere între diferite metode de calcul – Putere de apreciere a instituțiilor – Control jurisdicțional – Limite

[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 2 alin. (11)]

9.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Cerere de rambursare a taxelor antidumping întemeiată pe articolul 11 alineatul (8) din Regulamentul nr. 1225/2009 – Apreciere de către Comisie – Recurgerea la o metodă de clacul diferită de cea utilizată în cadrul anchetei inițiale – Condiții – Schimbarea circumstanțelor – Interpretare strictă – Sarcina probei – Obligația de a aplica o metodă conformă cu dispozițiile articolului 2 din Regulamentul nr. 1225/2009

[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 11 alin. (8) și (9)]

10.    Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Cerere de rambursare a taxelor antidumping întemeiată pe articolul 11 alineatul (8) din Regulamentul nr. 1225/2009 – Apreciere de către Comisie – Recurgerea la o metodă de clacul diferită de cea utilizată în cadrul anchetei inițiale – Condiții – Schimbare a circumstanțelor care justifică schimbarea metodei de calcul – Schimbare a structurii și modificare a circuitelor de vânzare la export ale unui grup producător‑exportator – Apreciere

[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 11 alin. (8) și (9)]

11.    Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Marjă de dumping – Determinarea valorii normale – Stabilirea prețului de export – Element care trebuie reținut – Preț practicat în cadrul operațiunilor comerciale normale – Preț plătit de primul cumpărător independent unei entități economice unice producătoare‑exportatoare – Noțiunea de entitate economică unică – Impact asupra calificării ca producător‑exportator a societăților care aparțin entității economice unice – Inexistență

[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 2 alin. (1) și alin. (10) lit. (i)]

12.    Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Cerere de rambursare a taxelor antidumping întemeiată pe articolul 11 alineatul (8) din Regulamentul nr. 1225/2009 – Apreciere de către Comisie – Stabilirea metodei de calcul în temeiul articolului 11 alineatul (9) din regulamentul 1225/2009 – Necesitatea interpretării în conformitate cu acordul antidumping al GATT 1994 – Inexistență

[Acordul privind aplicarea articolului VI din Acordul General pentru Tarife și Comerț, „Acordul antidumping din 1994”, art. 18.3; Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 11 alin. (9)]

13.    Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Rambursarea taxelor antidumping – Putere de apreciere a Comisiei – Efectul liniilor directoare adoptate de Comisie

[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 11 alin. (8); Comunicarea 2002/C 127/06 a Comisiei]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 37)

2.      Conform articolului 2 alineatul (9) din Regulamentul antidumping de bază nr. 1225/2009, pentru a calcula marja de dumping, instituțiile sunt îndreptățite, în caz de asociere între exportator și importator, să construiască prețul de export. O astfel de asociere există printre altele în cazul în care exportatorul și importatorul aparțin aceluiași grup.

(a se vedea punctul 39)

3.      În scopul construirii prețului la export pe baza prețului perceput primului cumpărător independent sau pe orice altă bază rezonabilă, ajustările prevăzute la articolul 2 alineatul (9) al doilea paragraf din Regulamentul antidumping de bază nr. 1225/2009 sunt efectuate din oficiu de instituții, pentru a stabili un preț de export fiabil la nivelul frontierei Uniunii. În această privință, articolul 2 alineatul (9) al doilea și al treilea paragraf din regulamentul de bază nu exclude efectuarea unor ajustări pentru costuri intervenite anterior importului, în măsura în care aceste costuri sunt în mod normal suportate de importator.

Pe de altă parte, dispoziția menționată nu prevede o metodă de calcul sau de stabilire a marjei rezonabile pentru costurile și profiturile menționate. Aceasta se limitează să facă trimitere la caracterul rezonabil al acestei marje care face obiectul ajustării.

În sfârșit, instituțiile dispun de o largă putere de apreciere în privința stabilirii unei marje rezonabile pentru aceste costuri și profituri, astfel încât este necesar ca instanța Uniunii să exercite doar un control jurisdicțional restrâns. Într‑adevăr, această stabilire implică în mod necesar aprecieri economice complexe.

(a se vedea punctele 40-43)

4.      În contextul calculării marjei de dumping pe baza unui preț de export construit, revine părții interesate care intenționează să conteste întinderea ajustărilor operate în temeiul articolului 2 alineatul (9) din Regulamentul antidumping de bază nr. 1225/2009, pentru motivul că marjele stabilite în acest temei ar fi excesive, să prezinte elemente de probă și calcule concrete care să justifice afirmațiile sale și în special cota alternativă pe care aceasta o propune eventual. Părții interesate îi revine printre altele sarcina de a prezenta date numerice în susținerea contestației sale, cum ar fi calcule concrete care să justifice afirmațiile sale. În această privință, în mod deosebit, afirmația privind existența unei entități economice care cumulează funcții de import și funcții de export nu este de natură să inverseze sarcina probei, impunând instituțiilor să opereze din oficiu distincția între cele două funcții de import și de export și costurile și profitul aferente acestor funcții.

(a se vedea punctele 44 și 61-63)

5.      În prezența unei asocieri între producător și importator în Uniune, marja de profit rezonabilă prevăzută la articolul 2 alineatul (9) al treilea paragraf din Regulamentul antidumping de bază nr. 1225/2009 nu poate fi calculată pe baza datelor care provin de la un importator afiliat, care pot fi influențate de o astfel de asociere, ci pe baza celor care provin de la un importator independent.

(a se vedea punctul 68)

6.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 77 și 78)

7.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 80-82)

8.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 86)

9.      În toate procedurile de rambursare în sensul articolului 11 alineatul (8) din Regulamentul antidumping de bază nr. 1225/2009, Comisia aplică, conform textului articolului 11 alineatul (9) din același regulament, în măsura în care circumstanțele nu s‑au schimbat, aceeași metodă ca cea utilizată în cadrul anchetei inițiale, care a avut ca rezultat impunerea taxei antidumping în cauză, ținându‑se seama printre altele de dispozițiile articolului 2 din același regulament.

În această privință, excepția care permite Comisiei să aplice, în cursul procedurii de rambursare, o metodă diferită de cea utilizată în cadrul anchetei inițiale în cazul în care circumstanțele s‑au schimbat trebuie în mod necesar să facă obiectul unei interpretări stricte, întrucât o derogare sau o excepție de la o normă generală trebuie interpretată în mod restrictiv. Revine, în consecință, Comisiei sarcina să demonstreze că circumstanțele s‑au modificat dacă intenționează să aplice o metodă diferită de cea utilizată în cursul anchetei inițiale.

Pe de altă parte, pentru a fi justificată în raport cu articolul 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, modificarea metodei trebuie să fie legată de schimbarea circumstanțelor constatată.

În această privință, în ceea ce privește caracterul de excepție al unei astfel de schimbări a circumstanțelor, cerința unei interpretări stricte nu poate permite Comisiei să interpreteze și să aplice această dispoziție într‑un mod incompatibil cu conținutul și cu finalitatea ei. În această privință, dispoziția menționată prevede în special că metoda aplicată trebuie să fie conformă cu dispozițiile articolului 2 din regulamentul de bază. Rezultă că, în cazul în care s‑ar dovedi, în etapa procedurii de rambursare, că aplicarea metodei utilizate în cadrul anchetei inițiale nu era conformă cu articolul 2 din regulamentul de bază, Comisia ar fi obligată să nu mai aplice metoda menționată, dat fiind că revenea Comisiei sarcina de a demonstra că metoda aplicată în cadrul anchetei inițiale nu era conformă cu articolul 2 din regulamentul de bază. În schimb, pentru a justifica o modificare a metodei, nu este suficient ca o nouă metodă să fie mai adecvată decât cea anterioară, în ipoteza totuși în care metoda anterioară ar fi conformă articolului 2 din regulamentul de bază.

(a se vedea punctele 87-91)

10.    În cadrul aprecierii unei cereri de rambursare a taxelor antidumping achitate, Comisia nu are dreptul să aplice o metodă de calculare a marjei de dumping diferită de metoda utilizată în cadrul anchetei inițiale decât atunci când poate demonstra că o schimbare a circumstanțelor justifică recurgerea la noua metodă.

În această privință, modificarea structurii unui grup de întreprinderi și a organizării vânzărilor la export ale acestui grup, care creează un nou canal de vânzare și permite astfel, pentru prima dată, stabilirea unor prețuri la export individuale pentru diferiții producători‑exportatori care aparțin grupului, justifică aplicarea unei noi metode care constă în calcularea marjelor de dumping individuale pentru fiecare dintre producătorii‑exportatori interesați înainte de a stabili, având în vedere apartenența lor la grupul de întreprinderi, o marjă medie ponderată de dumping.

În aceste împrejurări, chiar dacă Comisia omite să solicite, în cursul anchetei inițiale, prezentarea unor date individuale, o astfel de omisiune nu este de natură să implice nelegalitatea concluziei cu privire la existența unei schimbări a circumstanțelor.

(a se vedea punctele 98-102 și 117)

11.    În ceea ce privește analiza practicilor de dumping, noțiunea de entitate economică unică a fost dezvoltată pentru stabilirea valorii normale în sensul articolului 2 alineatul (1) din Regulamentul antidumping de bază nr. 1225/2009. Astfel, atunci când un producător încredințează sarcini îndeplinite în mod normal de un departament de vânzare internă unei societăți de distribuție a produselor sale pe care o controlează din punct de vedere economic, utilizarea, pentru stabilirea valorii normale, a prețurilor plătite de primul cumpărător independent respectivei societăți de distribuție este justificată, dat fiind că aceste prețuri pot fi considerate prețurile primei vânzări a produsului efectuate în cadrul unor operațiuni comerciale normale în sensul articolului 2 alineatul (1) primul paragraf din regulamentul de bază. Această considerație poate fi transpusă, prin analogie, în privința ajustărilor operate, în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază, asupra prețului de export. În acest context, dacă un producător își distribuie produsele având ca destinație Uniunea prin intermediul unei societăți distincte din punct de vedere juridic, dar aflate sub controlul său economic, cerința unei constatări care să reflecte realitatea economică a relațiilor dintre acest producător și această societate de vânzare pledează mai degrabă în sensul aplicării noțiunii „entitate economică unică” pentru calcularea prețului de export.

În consecință, noțiunea de entitate economică unică se întemeiază în special pe necesitatea de a ține seama de realitatea economică a relațiilor dintre producător și societatea sa de vânzare, aceasta din urmă efectuând sarcinile unui departament de vânzare integrat respectivului producător.

În schimb, faptul că doi producători aparțin aceluiași grup și formează, împreună cu o societate distinctă din punct de vedere juridic aparținând deopotrivă grupului menționat și căreia îi sunt atribuite sarcinile unui serviciu de vânzare integrat, o entitate economică unică nu obligă instituțiile să considere că doar respectiva entitate unică poate fi calificată drept producător‑exportator. Astfel, o asemenea premisă ar face abstracție de realitatea economică constând în faptul că, în pofida apartenenței lor, ca societăți afiliate deținute de aceiași acționari, la același grup, respectiv, presupunând‑o dovedită, la o entitate economică unică, doi producători pot să constituie entități juridice distincte, care, în cursul anchetei de rambursare, produc și comercializează produsele lor cu titlu individual.

(a se vedea punctele 108-112)

12.    În temeiul considerentului (3) al Regulamentului antidumping de bază nr. 1225/2009, acest regulament are ca obiect să transpună în dreptul Uniunii, în măsura posibilului, normele cuprinse în Acordul privind aplicarea articolului VI din Acordul General pentru Tarife și Comerț 1994 (acordul antidumping). În consecință, dispozițiile regulamentului de bază trebuie să fie interpretate, în măsura posibilului, în lumina dispozițiilor corespunzătoare ale acordului antidumping. Cu toate acestea, în ceea ce privește metoda de calcul care trebuie aplicată în cadrul aprecierii unei cereri de rambursare a taxelor antidumping achitate, acordul antidumping nu cuprinde dispoziții echivalente celor ale articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, astfel încât norma pe care o conține această ultimă dispoziție nu poate fi considerată o transpunere a uneia dintre normele detaliate ale acordului menționat care trebuie să fie interpretată în conformitate cu acesta din urmă. Pe de altă parte, rezultă din modul de redactare și din contextul articolelor 18.3 și 18.3.1 din acordul antidumping că, spre deosebire de articolul 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, care identifică metoda aplicabilă în orice anchetă de rambursare, articolul 18.3.1 din acordul antidumping se înscrie în dispozițiile finale ale acordului menționat și, mai precis, în cele prevăzute la articolul 18.3, care stabilesc aplicabilitatea sa în timp.

(a se vedea punctele 135-137 și 139)

13.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 142-144)