Cauza C‑147/17

Sindicatul Familia Constanța și alții

împotriva

Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța

(cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Constanța)

„Trimitere preliminară – Protecția securității și a sănătății lucrătorilor – Organizarea timpului de lucru – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Articolul 31 – Directiva 2003/88/CE – Domeniu de aplicare – Derogare – Articolul 1 alineatul (3) – Directiva 89/391/CEE – Articolul 2 alineatul (2) – Activitate de asistent maternal”

Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 20 noiembrie 2018

1.        Politica socială – Protecția securității și a sănătății lucrătorilor – Directiva 2003/88 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru – Domeniu de aplicare – Noțiunea de lucrător – Asistenți maternali – Includere

(Directiva 2003/88 a Parlamentului European și a Consiliului)

2.        Politica socială – Protecția securității și a sănătății lucrătorilor – Directiva 89/391 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă – Domeniu de aplicare – Inaplicabilitate la anumite activități – Noțiunea „funcție publică” – Domeniu de aplicare

[Directiva 2003/88 a Parlamentului European și a Consiliului; Directiva 89/391 a Consiliului, art. 2 alin. (2) primul paragraf]

3.        Politica socială – Protecția securității și a sănătății lucrătorilor – Directiva 89/391 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă – Directiva 2003/88 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru – Domeniu de aplicare – Asistent maternal care găzduiește în mod durabil un copil în cadrul căminului său – Excludere – Limitări ale dreptului la perioade de repaus zilnic și săptămânal, precum și la o perioadă anuală de concediu plătit – Admisibilitate – Condiție – Respectarea conținutului esențial al dreptului menționat

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 24, art. 31 alin. (2) și art. 52 alin. (1); Directiva 2003/88 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 1 alin. (3) și art. 5, 6 și 7; Directiva 89/391 a Consiliului, art. 2 alin. (2)]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 43-45 și 48)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 54-56 și 58)

3.      Articolul 1 alineatul (3) din Directiva 2003/88/CE a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru coroborat cu articolul 2 alineatul (2) din Directiva 89/391/CEE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă trebuie interpretat în sensul că nu se încadrează în domeniul de aplicare al Directivei 2003/88 activitatea de asistent maternal care constă, în cadrul unui raport de muncă cu o autoritate publică, în primirea și integrarea unui copil în căminul propriu și în asigurarea, în mod continuu, a dezvoltării armonioase și a educației acestui copil.

Integrarea, continuă și pe termen lung, în căminul și în familia unui asistent maternal a unor copii care, din cauza situației lor familiale dificile, prezintă o vulnerabilitate deosebită constituie o măsură adecvată pentru a proteja interesul superior al copilului, astfel cum este consacrat la articolul 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

În aceste condiții, faptul de a trebui să i se acorde asistentului maternal, la intervale regulate, dreptul de a se separa de copilul aflat în îngrijirea sa după un număr de ore de muncă determinat sau în cadrul unor perioade care, cum este situația zilelor de repaus săptămânal sau anual, sunt asociate în general cu momente propice dezvoltării vieții familiale ar contraveni în mod direct obiectivului urmărit de autoritățile române de a integra copilul încredințat unui asistent maternal, în mod continuu și pe termen lung, în căminul și în familia acestuia.

În consecință, a limita programul de lucru săptămânal al asistenților maternali, conform articolului 6 din Directiva 2003/88, și a obliga angajatorul să le acorde acestora din urmă, conform articolelor 5 și 7 din această directivă, beneficiul zilelor de repaus săptămânal și anual în cursul cărora să fie dispensați de a‑și desfășura activitatea și, prin urmare, de a se ocupa de copilul aflat în îngrijirea lor nu ar fi compatibil cu caracteristicile inerente ale unei asemenea activități, care impun ca asistentul maternal să găzduiască în cadrul căminului și al familiei sale, în mod continuu și pe termen lung, copilul aflat în îngrijirea sa.

Mai trebuie adăugat că pot fi prevăzute limitări ale dreptului, recunoscut oricărui lucrător prin articolul 31 alineatul (2) din cartă, la perioade de repaus zilnic și săptămânal, precum și la o perioadă anuală de concediu plătit, cu respectarea condițiilor stricte enunțate la articolul 52 alineatul (1) din aceasta și în special a conținutului esențial al dreptului respectiv (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 noiembrie 2018, Bauer și Willmeroth, C‑569/16 și C‑570/16, EU:C:2018:871, punctul 86, precum și Hotărârea din 6 noiembrie 2018, Max‑Planck‑Gesellschaft zur Förderung der Wissenschaften, C‑684/16, EU:C:2018:874, punctul 54).

Limitările legale aduse astfel drepturilor asistenților respectivi la perioade de repaus zilnic și săptămânal, precum și la concediu anual plătit respectă conținutul esențial al acestui drept. Pe de altă parte, acestea se dovedesc necesare pentru realizarea obiectivului de interes general recunoscut de Uniune care constă în protecția interesului superior al copilului, consacrat la articolul 24 din cartă, așa cum a fost conceput acest obiectiv de reglementarea română, și căruia îi corespunde obligația asistentului maternal de a asigura în mod continuu integrarea copilului plasat în căminul și în familia sa, precum și dezvoltarea armonioasă și îngrijirea acestui copil.

(a se vedea punctele 71, 72, 74, 83, 86 și 88 și dispozitivul)