Cauza C‑547/14
Philip Morris Brands SARL și alții
împotriva
Secretary of State for Health
[cerere de decizie preliminară formulată de High Court of Justice (England & Wales), Queen’s Bench Division (Administrative Court)]
„Trimitere preliminară – Apropierea legislațiilor – Directiva 2014/40/UE – Articolele 7 și 18 și articolul 24 alineatele (2) și (3) – Articolul 8 alineatul (3), articolul 9 alineatul (3), articolul 10 alineatul (1) literele (a), (c) și (g) și articolele 13 și 14 – Fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun – Validitate – Temei juridic – Articolul 114 TFUE – Principiul proporționalității – Principiul subsidiarității – Drepturile fundamentale ale Uniunii – Libertatea de exprimare – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Articolul 11”
Sumar – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 4 mai 2016
1. Întrebări preliminare – Competența Curții – Limite – Competența instanței naționale – Necesitatea unei întrebări preliminare și pertinența întrebărilor adresate – Apreciere de către instanța națională
(art. 267 TFUE)
2. Întrebări preliminare – Competența Curții – Limite – Cerere de interpretare a unui act al Uniunii de aplicabilitate generală care nu a făcut obiectul unor măsuri de aplicare în dreptul național – Admisibilitatea acțiunii la instanța națională – Includere
(art. 267 TFUE)
3. Întrebări preliminare – Admisibilitate – Cerere care nu oferă nicio precizare asupra contextului factual și normativ și care nu expune motivele care justifică trimiterea la Curte – Inadmisibilitate
[art. 267 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 23; Regulamentul de procedură al Curții, art. 94 lit. (c)]
4. Apropierea legislațiilor – Articolul 114 TFUE – Domeniu de aplicare – Interzicere a introducerii pe piață a anumitor produse – Includere
(art. 114 TFUE)
5. Dreptul Uniunii Europene – Interpretare – Metode – Interpretare a dreptului derivat conformă cu Tratatul FUE
6. Apropierea legislațiilor – Fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun – Directiva 2014/40 – Libera circulație a produselor din tutun – Posibilitate a statelor membre de a adopta norme referitoare la aspectele ambalării care nu au fost armonizate – Compatibilitate cu articolul 114 TFUE
[art. 114 TFUE; Directiva 2014/40 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 24 alin. (1) și (2)]
7. Apropierea legislațiilor – Fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun – Directiva 2014/40 – Libera circulație a produselor din tutun – Posibilitate a unui stat membru de a interzice anumite produse pentru protejarea sănătății publice – Compatibilitate cu articolul 114 TFUE
[art. 114 alin. (4)-(10) TFUE; Directiva 2014/40 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 7 și art. 24 alin. (1) și (3)]
8. Apropierea legislațiilor – Fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun – Directiva 2014/40 – Etichetare și ambalare – Obligația de adaptare în funcție de particularitățile lingvistice și normative ale statului membru de comercializare – Compatibilitate cu articolul 114 TFUE
(art. 114 TFUE; Directiva 2014/40 a Parlamentului European și a Consiliului, titlul II capitolul II)
9. Apropierea legislațiilor – Fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun – Directiva 2014/40 – Măsuri care pot fi luate pentru reglementarea ingredientelor – Interzicerea introducerii pe piață a unor produse din tutun care conțin o aromă caracteristică – Compatibilitate cu articolul 114 TFUE
[art. 114 TFUE; Directiva 2014/40 a Parlamentului European și a Consiliului, considerentul (15) și art. 7]
10. Apropierea legislațiilor – Fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun – Directiva 2014/40 – Vânzare transfrontalieră la distanță – Posibilitate a statelor membre de a o interzice – Aplicare a unor norme comune statelor membre care au autorizat această modalitate de comercializare – Compatibilitate cu articolul 114 TFUE
(art. 114 TFUE; Directiva 2014/40 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 18)
11. Apropierea legislațiilor – Fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun – Directiva 2014/40 – Etichetare și ambalare – Interzicerea inserării informațiilor de promovare – Rațiunea de a exista
[Directiva 2014/40 a Parlamentului European și a Consiliului, considerentul (27), art. 1 și art. 13 alin. (1)]
12. Drepturi fundamentale – Libertatea de exprimare – Consacrare la articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și la articolul 10 din Convenția europeană a drepturilor omului – Sens și întindere identice
[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 11 și art. 52 alin. (3)]
13. Apropierea legislațiilor – Fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun – Directiva 2014/40 – Etichetare și ambalare – Interzicerea inserării informațiilor de promovare – Restrângerea dreptului la libertatea de exprimare și de informare – Încălcarea principiului proporționalității – Inexistență
[art. 5 alin. (4) TUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 11; Directiva 2014/40 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 13 alin. (1)]
14. Dreptul Uniunii Europene – Principii – Proporționalitate – Conținut – Putere de apreciere a legiuitorului Uniunii – Control jurisdicțional – Limite
[art. 5 alin. (4) TUE]
15. Apropierea legislațiilor – Fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun – Directiva 2014/40 – Măsuri care pot fi luate pentru reglementarea ingredientelor – Interzicerea introducerii pe piață a unor produse din tutun care conțin o aromă caracteristică – Încălcarea principiului proporționalității – Inexistență
[art. 5 alin. (4) TUE; art. 9 TFUE, art. 114 alin. (3) TFUE și art. 168 alin. (1) TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 35; Directiva 2014/40 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 7]
16. Apropierea legislațiilor – Fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun – Directiva 2014/40 – Etichetare și ambalare – Cerințe referitoare la avertismentele de sănătate și la forma pachetelor unitare – Încălcarea principiului proporționalității – Inexistență
[art. 5 alin. (4) TUE; Directiva 2014/40 a Parlamentului European și a Consiliului, considerentele (25) și (28) și art. 8 alin. (3), art. 9 alin. (3), art. 10 alin. (1) lit. (g) și art. 14]
17. Apropierea legislațiilor – Fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun – Directiva 2014/40 – Etichetare și ambalare – Cerințe referitoare la mărimea avertismentelor de sănătate – Încălcarea principiului proporționalității – Inexistență
[art. 5 alin. (4) TUE; Directiva 2014/40 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 10 alin. (1) lit. (a) și (c)]
18. Dreptul Uniunii Europene – Principii – Principiul subsidiarității – Control jurisdicțional – Întindere
[art. 5 alin. (3) TUE; Protocolul nr. 2 anexat la Tratatele UE și FUE, art. 5]
19. Apropierea legislațiilor – Fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun – Directiva 2014/40 – Măsuri care pot fi luate pentru reglementarea ingredientelor – Interzicerea introducerii pe piață a unor produse din tutun care conțin o aromă caracteristică – Încălcarea principiului subsidiarității – Inexistență
[art. 5 alin. (3) TUE; Directiva 2014/40 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 1 și 7]
20. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Aprecierea obligației de motivare în funcție de împrejurările cauzei
(art. 296 TFUE)
1. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 31 și 32)
2. Nu se poate susține în mod valabil că o acțiune la instanța națională având ca obiect controlul legalității intenției și/sau a obligației unui stat membru de a transpune o directivă, în cadrul căreia s‑a formulat o cerere de decizie preliminară referitoare la validitatea acestei directive, constituie un mijloc de a eluda sistemul căilor de atac instituit de Tratatul FUE. Astfel, posibilitatea particularilor de a invoca în fața instanțelor naționale nevaliditatea unui act al Uniunii cu caracter general nu este supusă condiției ca acest act să fi făcut deja efectiv obiectul unor măsuri de aplicare adoptate în temeiul dreptului național. În această privință, este suficient ca instanța națională să fie sesizată cu un litigiu real în care, cu titlu indirect, se pune problema validității unui astfel de act.
(a se vedea punctele 34 și 35)
3. Rezultă din spiritul de cooperare care trebuie să guverneze funcționarea trimiterii preliminare că este indispensabilă expunerea de către instanța națională, în decizia sa de trimitere, a motivelor exacte pentru care consideră că un răspuns la întrebările sale privind interpretarea sau validitatea anumitor dispoziții din dreptul Uniunii este necesar pentru soluționarea litigiului. Prin urmare, este important ca instanța națională să indice în special motivele exacte care au determinat‑o să ridice problema validității anumitor dispoziții din dreptul Uniunii și să expună motivele de nevaliditate despre care, în consecință, consideră că pot fi reținute. O astfel de cerință reiese și din articolul 94 litera (c) din Regulamentul de procedură al Curții. În plus, informațiile furnizate în deciziile de trimitere sunt destinate nu numai să permită Curții să dea răspunsuri utile, ci și să ofere guvernelor statelor membre, precum și celorlalte persoane interesate posibilitatea de a prezenta observații, conform articolului 23 din Statutul Curții.
Rezultă, pe de o parte, că, în cadrul unei trimiteri preliminare, Curtea examinează validitatea unui act al Uniunii sau a anumitor dispoziții din acesta sub aspectul motivelor de nevaliditate cuprinse în decizia de trimitere. Pe de altă parte, lipsa oricărei mențiuni a motivelor exacte care au determinat instanța de trimitere să ridice problema validității acestui act sau a acestor dispoziții atrage inadmisibilitatea întrebărilor referitoare la validitatea acestora.
(a se vedea punctele 47-50)
4. Atunci când există obstacole în calea schimburilor comerciale sau când există probabilitatea ca astfel de obstacole să apară în viitor, din cauza faptului că statele membre au adoptat sau urmează să adopte măsuri divergente în legătură cu un produs sau cu o categorie de produse, care determină niveluri diferite de protecție și împiedică astfel libera circulație în Uniune a produsului sau a produselor respective, articolul 114 TFUE autorizează legiuitorul Uniunii să intervină prin adoptarea unor măsuri adecvate în conformitate, pe de o parte, cu alineatul (3) al acestui articol și, pe de altă parte, cu principiile juridice menționate în Tratatul FUE sau identificate în jurisprudență, în special în conformitate cu principiul proporționalității.
În această privință, prin expresia „măsuri privind apropierea”, care figurează la articolul 114 TFUE, autorii tratatului au dorit să confere legiuitorului Uniunii, în funcție de contextul general și de împrejurările specifice ale materiei care trebuie armonizată, o marjă de apreciere cu privire la cea mai adecvată tehnică de apropiere pentru a ajunge la rezultatul dorit, în special în domenii care se caracterizează prin particularități tehnice complexe. În funcție de împrejurări, aceste măsuri pot consta în obligarea tuturor statelor membre să autorizeze comercializarea produsului sau a produselor vizate, să instituie anumite condiții ale acestei obligații sau chiar să interzică, provizoriu sau definitiv, comercializarea unuia sau anumitor produse.
(a se vedea punctele 62-64)
5. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 70)
6. Articolul 24 alineatul (2) din Directiva 2014/40 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun și a produselor conexe trebuie interpretat în sensul că statele membre pot să mențină sau să introducă norme suplimentare în ceea ce privește aspectele legate de ambalarea produselor din tutun care nu sunt armonizate prin această directivă.
În această privință, desigur, este adevărat că, prin faptul că permite statelor membre să mențină sau să introducă norme suplimentare privind aspecte legate de ambalare care nu au fost armonizate prin Directiva 2014/40, articolul 24 alineatul (2) din aceasta nu garantează că produsele ale căror ambalaje sunt conforme cerințelor acestei directive pot circula liber pe piața internă. Totuși, această împrejurare este consecința inevitabilă a tehnicii de armonizare alese de legiuitorul Uniunii. Acesta dispune de o marjă de apreciere în special în ceea ce privește posibilitatea de a realiza doar o armonizare pe etape și de a impune doar o eliminare progresivă a măsurilor unilaterale luate de statele membre. Or, o măsură de armonizare parțială în materie de etichetare și de ambalare a produselor din tutun, cum este cea realizată prin Directiva 2014/40, favorizează funcționarea pieței interne, întrucât elimină cel puțin câteva obstacole din calea schimburilor comerciale, chiar dacă nu pe toate. În aceste condiții, alineatele (1) și (2) ale articolului 24 din această directivă participă la realizarea obiectivului de îmbunătățire a condițiilor de funcționare a pieței interne și sunt, așadar, conforme articolului 114 TFUE.
(a se vedea punctele 79-82 și 84 și dispozitiv 1)
7. Desigur, este adevărat că, permițând statelor membre să interzică o anumită categorie de produse din tutun sau de produse conexe, chiar dacă acestea sunt conforme cu cerințele impuse de Directiva 2014/40 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun și a produselor conexe, articolul 24 alineatul (3) din aceasta poate împiedica libera circulație a produselor respective. Totuși, această dispoziție privește un aspect care nu a făcut obiectul măsurilor de armonizare impuse prin Directiva 2014/40 și care nu trebuie, prin urmare, să fie supus normelor referitoare la introducerea unor dispoziții de drept intern care derogă de la o măsură de armonizare, prevăzute la articolul 114 alineatele (4)-(10) TFUE.
Pe de altă parte, nu se poate susține în mod valabil că există o incoerență între articolul 24 alineatul (3) din Directiva 2014/40 și articolul 7 din aceasta, din cauza faptului că, pe de o parte, interzicerea aromelor caracteristice prevăzută de această din urmă dispoziție ar avea ca obiectiv eliminarea diferențelor dintre reglementările statelor membre, în timp ce, pe de altă parte, acest articol 24 alineatul (3) ar facilita apariția unor asemenea diferențe. Astfel, fără a se contrazice în vreun fel, aceste două dispoziții sunt complementare. În această privință, prin interzicerea produselor din tutun care conțin o aromă caracteristică, acest articol 7 urmărește eliminarea diferențelor existente sub acest aspect între reglementările statelor membre, în scopul printre altele de a asigura libera circulație a produselor din tutun în general. În temeiul articolului 24 alineatul (1) din directiva menționată, aceste produse, dacă se conformează printre altele articolului 7 amintit, beneficiază de liberă circulație pe piața internă, în măsura în care categoria de produse din tutun din care fac parte nu este interzisă, ca atare, în statul membru de comercializare, după cum rezultă din articolul 24 alineatul (3) din aceeași directivă.
(a se vedea punctele 87, 90, 93 și 94)
8. Validitatea dispozițiilor titlului II capitolul II din Directiva 2014/40 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun și a produselor conexe nu poate fi pusă în discuție pentru motivul că acestea nu ar contribui la eliminarea obstacolelor din calea liberei circulații a produselor, întrucât unele dintre aceste dispoziții ar impune, în orice caz, producătorilor să producă ambalaje diferite pentru fiecare stat membru.
Astfel, deși este adevărat că unele dintre dispozițiile menționate impun ca anumite elemente ale etichetării și ale ambalării produselor din tutun să fie adaptate în funcție printre altele de limba/limbile oficială/oficiale sau de reglementarea fiscală a statului membru de comercializare, totuși această directivă armonizează alte elemente ale etichetării și ale ambalării acestor produse, precum forma pachetelor unitare, numărul minim de țigarete dintr‑un pachet unitar, dimensiunea și caracterul combinat ale avertismentelor de sănătate. Aceste măsuri contribuie, așadar, la eliminarea obstacolelor din calea schimburilor comerciale, întrucât permit întreprinderilor interesate să își reducă costurile realizând economii de scară.
(a se vedea punctele 102 și 103)
9. Interdicția introducerii pe piață a produselor din tutun care conțin o aromă caracteristică, indiferent dacă este vorba despre mentol sau despre o altă aromă, cuprinsă în articolul 7 din Directiva 2014/40 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun și a produselor conexe, a putut fi adoptată în mod valabil în temeiul articolului 114 TFUE.
Astfel, pe de o parte, reiese din considerentul (15) al Directivei 2014/40 că, la data adoptării directivei menționate, existau diferențe semnificative între reglementările statelor membre, întrucât unele dintre acestea întocmiseră diferite liste cu arome autorizate sau interzise, în timp ce altele nu adoptaseră o reglementare specifică cu privire la acest aspect. De asemenea, este posibil ca, în lipsa unor măsuri adoptate la nivelul Uniunii, să fi fost puse în aplicare la nivel național regimuri disparate privind produsele din tutun care conțin o aromă caracteristică, inclusiv mentol. Pe de altă parte, întrucât piața produselor din tutun este o piață pe care schimburile comerciale dintre statele membre reprezintă o parte relativ semnificativă, normele naționale referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească aceste produse, în special cele care privesc compoziția lor, pot constitui, prin natura lor, obstacole în calea liberei circulații a mărfurilor, în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii. Prin urmare, eliminarea diferențelor dintre reglementările naționale în ceea ce privește compoziția produselor din tutun sau prevenirea evoluției eterogene a acestora, inclusiv prin interzicerea unor aditivi la scara Uniunii, urmărește să faciliteze buna funcționare a pieței interne a produselor în cauză.
(a se vedea punctele 117, 118, 123 și 125)
10. Articolul 18 din Directiva 2014/40 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun și a produselor conexe, care prevede, pe de o parte, că statele membre pot interzice vânzările transfrontaliere la distanță de produse din tutun către consumatori și care impune statelor membre, pe de altă parte, o serie de norme comune care autorizează acest mod de comercializare, a putut fi adoptat în mod valabil în temeiul articolului 114 TFUE.
Această dispoziție urmărește astfel să împiedice eludarea normelor de conformitate stabilite prin Directiva 2014/40, vizând un nivel înalt de protecție a sănătății umane, în special pentru tineri. Or, un act al Uniunii adoptat în temeiul articolului 114 TFUE poate include dispoziții care urmăresc să evite eludarea reglementărilor ce au ca obiect ameliorarea condițiilor de funcționare a pieței interne. În plus, articolul 114 TFUE conferă legiuitorului Uniunii o marjă de apreciere în special în ceea ce privește posibilitatea de a proceda la o armonizare pe etape și de a impune doar o eliminare progresivă a măsurilor unilaterale luate de statele membre. Prin urmare, respectând această marjă de apreciere, legiuitorul a putut în mod valabil să realizeze o armonizare a unor aspecte ale vânzării transfrontaliere de produse din tutun, în timp ce pe altele le‑a lăsat la aprecierea statelor membre.
(a se vedea punctele 128, 130, 131, 134 și 135)
11. Articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2014/40 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun și a produselor conexe trebuie interpretat în sensul că interzice inserarea pe etichetele pachetelor unitare, pe ambalajul exterior, precum și pe produsele din tutun propriu‑zise a informațiilor care fac obiectul acestei dispoziții, chiar dacă acestea au un conținut exact.
Astfel, după cum arată considerentul (27) al Directivei 2014/40, anumiți termeni sau expresii cum ar fi „conținut mic de gudron”, „ușoare”, „ultraușoare”, „naturale”, „organice”, „fără aditivi”, „fără arome” sau „subțiri”, precum și alte elemente sau caracteristici ar putea induce în eroare consumatorii, în special tinerii, sugerând că aceste produse sunt mai puțin dăunătoare sau că oferă beneficii. Această interpretare este conformă obiectivului urmărit prin directiva menționată, care constă, conform articolului 1 din aceasta, în facilitarea bunei funcționări a pieței interne a produselor din tutun și a produselor conexe, vizând un nivel înalt de protecție a sănătății umane, în special pentru tineri. Un asemenea nivel înalt de protecție impune astfel ca consumatorii de produse din tutun, care constituie o categorie de consumatori deosebit de vulnerabilă din cauza potențialului de dependență generat de nicotină, să nu fie mai mult încurajați să consume aceste produse prin intermediul unor informații, chiar având un conținut exact, pe care le pot interpreta în sensul minimizării riscurilor legate de obiceiurile lor sau în sensul asocierii acestor produse cu unele beneficii.
(a se vedea punctele 142-145 și dispozitiv 2)
12. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 147)
13. Interdicția de a introduce pe etichetele pachetelor unitare, pe ambalajul exterior, precum și pe însuși produsul din tutun elemente și caracteristici prevăzute la articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2014/40 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun și a produselor conexe nu încalcă nici articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, nici principiul proporționalității.
Astfel, această interdicție constituie, fără îndoială, o ingerință în libertatea de exprimare și de informare a întreprinzătorului, astfel cum este garantată de articolul 11 menționat. Totuși, substanța acestei libertăți nu este afectată de articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2014/40 în măsura în care această dispoziție, departe de a interzice comunicarea oricărei informații pe produs, stabilește, într‑un domeniu bine delimitat, cadrul privind etichetarea acestor produse, interzicând numai aplicarea anumitor elemente și caracteristici. În plus, ingerința menționată răspunde unui obiectiv de interes general recunoscut de Uniune, și anume protecția sănătății. Astfel, întrucât este cert că atât consumul de tutun, cât și expunerea la fumul de tutun provoacă moartea, îmbolnăvirea și invaliditatea, interdicția instituită la articolul 13 alineatul (1) contribuie la atingerea obiectivului menționat în măsura în care urmărește să împiedice promovarea produselor din tutun și încurajarea consumului acestora.
În plus, interdicția prevăzută la articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2014/40, pe de o parte, este de natură să protejeze consumatorii de riscurile legate de fumat și, pe de altă parte, nu depășește limitele a ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului urmărit. Astfel, în primul rând, protecția consumatorilor nu ar fi suficient asigurată prin avertismentele de sănătate obligatorii care menționează riscurile legate de fumat, din moment ce efectul aflării acestor riscuri poate, dimpotrivă, să fie diminuat prin mențiunile care pot lăsa impresia că produsul în cauză este mai puțin dăunător sau că este benefic în anumite privințe. În al doilea rând, alte măsuri mai puțin constrângătoare, cum ar fi reglementarea utilizării elementelor și a caracteristicilor prevăzute la articolul 13 din această directivă, nu ar fi la fel de eficiente în asigurarea protecției sănătății consumatorilor, întrucât elementele și caracteristicile prevăzute la acest articol 13 pot, prin natura lor, să încurajeze fumatul. Astfel, nu se poate admite că aceste elemente și aceste caracteristici pot fi aplicate în scopul informării clare și precise a consumatorilor, întrucât ele sunt mai curând destinate să exploateze vulnerabilitatea consumatorilor de produse din tutun care, din cauza dependenței lor de nicotină, sunt în mod special receptivi la orice element care sugerează vreun efect benefic legat de fumat, pentru a justifica sau pentru a diminua riscurile legate de obiceiurile lor.
(a se vedea punctele 148, 151, 152, 158-160 și 162)
14. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 165, 166 și 185)
15. Interdicția de introducere pe piață a produselor din tutun care conțin o aromă caracteristică, precum mentolul, cuprinsă în articolul 7 din Directiva 2014/40 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun și a produselor conexe nu încalcă principiul proporționalității.
Astfel, această interdicție poate facilita buna funcționare a pieței interne a produselor din tutun și a produselor conexe și este adecvată și pentru asigurarea unui nivel înalt de protecție a sănătății umane, în special pentru tineri. Or, anumite arome sunt deosebit de atractive pentru aceștia și facilitează începerea consumului de tutun. În această privință, afirmația potrivit căreia tinerii nu ar avea o înclinație pentru mentol și că utilizarea acestuia nu ar facilita această începere nu poate fi admisă, din moment ce aptitudinea interdicției menționate de a atinge obiectivul de protecție a sănătății umane nu poate fi repusă în discuție doar în ceea ce privește o anumită aromă. În plus, Directiva 2014/40 urmărește asigurarea unui nivel înalt de protecție a sănătății pentru toți consumatorii, astfel încât aptitudinea sa de a atinge acest obiectiv nu poate fi apreciată numai în raport cu o singură categorie de consumatori.
Cu atât mai mult, trebuie să se constate că legiuitorul Uniunii a urmărit ca consecințele economice și sociale negative ale interzicerii introducerii pe piață a produselor din tutun care conțin o aromă caracteristică să fie atenuate. Astfel, legiuitorul Uniunii a pus în balanță, pe de o parte, consecințele economice ale interdicției menționate și, pe de altă parte, imperativul constând în asigurarea, în conformitate cu articolul 35 a doua teză din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și cu articolul 9 TFUE, cu articolul 114 alineatul (3) TFUE și cu articolul 168 alineatul (1) TFUE, a unui nivel înalt de protecție a sănătății umane în ceea ce privește un produs caracterizat prin proprietățile sale cancerigene, mutagene și toxice pentru reproducere. Prin urmare, impactul interdicției prevăzute la articolul 7 din Directiva 2014/40 nu pare vădit disproporționat.
(a se vedea punctele 172-174, 176, 187 și 190)
16. Nu se poate admite că cerințele prevăzute la articolul 8 alineatul (3), la articolul 9 alineatul (3), la articolul 10 alineatul (1) litera (g) și la articolul 14 din Directiva 2014/40 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun și a produselor conexe sunt vădit inadecvate sau depășesc în mod vădit ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului constând în ameliorarea condițiilor de funcționare a pieței interne a produselor din tutun și a produselor conexe, vizând un nivel înalt de protecție a sănătății umane, în special pentru tineri.
Astfel, pe de o parte, aceste dispoziții, care cuprind diverse norme privind etichetarea și ambalarea produselor din tutun, care fac parte din titlul II capitolul II din directiva menționată, contribuie la ameliorarea condițiilor de funcționare a pieței interne a produselor din tutun, eliminând diferențele în materie dintre reglementările statelor membre. Pe de altă parte, cerințele în discuție contribuie la realizarea obiectivului constând în asigurarea unui nivel înalt de protecție a sănătății umane. Astfel, formele inovatoare, inedite sau originale pot contribui la menținerea sau la sporirea atractivității produsului și la încurajarea consumului său. De asemenea, anumite forme de ambalaj pot împiedica vizibilitatea avertismentelor de sănătate și, în consecință, le pot reduce eficiența, astfel cum rezultă din considerentele (25) și (28) ale Directivei 2014/40. În această privință, o cerință mai puțin constrângătoare potrivit căreia avertismentele de sănătate trebuie să fie vizibile în întregime și să nu fie alterate de forma pachetului nu ar urmări eliminarea diferențelor dintre reglementările statelor membre în materia etichetării și ambalării produselor din tutun și nu ar fi, așadar, aptă să îndeplinească obiectivul constând în îmbunătățirea funcționării pieței interne.
În plus, deși este adevărat că cerințele menționate, prin natura lor, pot spori, într‑o anumită măsură, asemănarea dintre produsele din tutun, ele nu privesc totuși decât anumite aspecte ale etichetării și ale ambalării acestor produse, astfel încât lasă să subziste suficiente posibilități de diferențiere între ele.
(a se vedea punctele 192, 193, 195 și 197-200)
17. Nu reiese că, prin adoptarea articolului 10 alineatul (1) literele (a) și (c) din Directiva 2014/40 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun și a produselor conexe, legiuitorul Uniunii ar fi depășit în mod vădit limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru atingerea obiectivului constând în ameliorarea condițiilor de funcționare a pieței interne a produselor din tutun și a produselor conexe, vizând un nivel înalt de protecție a sănătății umane, în special pentru tineri.
Articolul 10 alineatul (1) literele (a) și (c) din Directiva 2014/40, care face obiectul celei de a treia întrebări litera c), prevede în esență că fiecare pachet unitar sau ambalaj exterior trebuie să poarte avertismente de sănătate combinate, constituite din unul dintre mesajele menționate în anexa I la această directivă și o fotografie color corespunzătoare, specificată în anexa II la aceasta, care trebuie să acopere 65 % din aria externă atât a suprafeței anterioare, cât și a celei posterioare a fiecărui pachet unitar. În această privință, această proporție de 65 % nu pare vădit inadecvată pentru atingerea obiectivului vizat, în măsura în care avertismentele de sănătate de dimensiune mai mare care conțin imagini au mai multe șanse să fie remarcate, să informeze mai bine cu privire la riscurile pentru sănătate, să aibă un impact emoțional mai puternic și să stimuleze mai mult consumatorii de tutun să reducă consumul sau să renunțe la acesta. Astfel de avertismente au de asemenea mai multe șanse să își păstreze eficiența în timp și sunt deosebit de eficiente pentru a informa persoanele mai puțin instruite, copiii și tinerii cu privire la efectele asupra sănătății.
În plus, în ceea ce privește mărimea spațiului rezervat avertismentelor de sănătate combinate, în temeiul articolului 10 alineatul (1) literele (a) și (c) din Directiva 2014/40, nu se poate reproșa legiuitorului Uniunii că a acționat în mod arbitrar stabilind o suprafață de 65 % ca spațiu rezervat avertismentelor menționate, din moment ce această alegere se întemeiază pe criterii care decurg din recomandările Convenției‑cadru a Organizației Mondiale a Sănătății pentru controlul tutunului și este exercitată cu respectarea marjei largi de apreciere de care dispune acest legiuitor. În ceea ce privește caracterul necesar al măsurii în discuție și efectele sale asupra capacității producătorilor de a comunica consumatorilor informațiile referitoare la produsul în cauză, trebuie arătat, pe de o parte, că suprafața rezervată acestor avertismente permite păstrarea unui spațiu suficient pe pachetele unitare pentru acest tip de informații și că, pe de altă parte, restricțiile astfel impuse trebuie să fie puse în balanță cu imperativul constând în asigurarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane într‑un domeniu caracterizat prin toxicitatea produsului în cauză și prin efectele acestuia în materie de dependență.
(a se vedea punctele 202, 204-206 și 208-211)
18. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 215 și 218)
19. Interzicerea introducerii pe piață a produselor din tutun care conțin o aromă caracteristică, precum mentolul, cuprinsă în articolul 7 din Directiva 2014/40 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun și a produselor conexe nu încalcă principiul subsidiarității.
Astfel, chiar dacă se presupune că cel de al doilea aspect al dublului obiectiv urmărit de Directiva 2014/40, și anume asigurarea unui nivel înalt de protecție a sănătății umane, poate fi realizat mai bine la nivelul statelor membre, totuși urmărirea acestui obiectiv la un asemenea nivel ar fi de natură să consolideze sau să creeze situații în care unele state membre ar permite introducerea pe piață a unor produse din tutun care conțin anumite arome caracteristice, în timp ce altele ar interzice‑o, mergând în acest mod spre exact opusul primului obiectiv al aceleiași directive, și anume îmbunătățirea funcționării pieței interne a produselor din tutun și a produselor conexe. Rezultă din interdependența celor două obiective urmărite de Directiva 2014/40 că legiuitorul Uniunii putea în mod legitim să considere că acțiunea sa trebuia să implice instituirea unui regim de introducere pe piața Uniunii a produselor din tutun care conțin o aromă caracteristică și că, din cauza acestei interdependențe, dublul obiectiv amintit putea fi mai bine realizat la nivelul Uniunii.
(a se vedea punctele 220-222)
20. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 225)