Cauza T‑365/16
Portigon AG
împotriva
Comitetului unic de rezoluție (SRB)
Hotărârea Tribunalului (Camera a opta extinsă) din 28 noiembrie 2019
„Uniunea economică și monetară – Uniunea bancară – Mecanism unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții (MUR) – Fond unic de rezoluție (FUR) – Decizia Comitetului unic de rezoluție (SRB) privind contribuțiile ex ante pentru anul 2016 – Acțiune în anulare – Afectare directă și individuală – Admisibilitate – Norme fundamentale de procedură – Autentificarea deciziei – Procedura de adoptare a deciziei – Obligația de motivare”
1. Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Noțiune – Acte care produc efecte juridice obligatorii – Acte pregătitoare – Excludere – Decizia Comitetului unic de rezoluție (SRB) de stabilire a contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR) – Caracter definitiv – Includere
[art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 806/2014, art. 67 alin. (4) și art. 70 alin. (2)]
(a se vedea punctele 64, 72, 73 și 180)
2. Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Criterii – Decizia Comitetului unic de rezoluție (SRB) de stabilire a contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR) – Acțiune formulată de o instituție de credit care nu este destinatară a deciziei SRB – Afectare directă și individuală – Admisibilitate
[art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 806/2014, art. 67 alin. (4) și art. 70 alin. (2)]
(a se vedea punctele 65-69, 74-83, 163 și 180)
3. Acțiune în anulare – Motive – Încălcarea unor norme fundamentale de procedură – Lipsa autentificării deciziei atacate – Necesitate de a invoca un prejudiciu sau alte vicii decât lipsa autentificării – Lipsă – Motiv care trebuie invocat din oficiu de instanță
(art. 263 TFUE)
(a se vedea punctele 85-90 și 106)
4. Acțiune în anulare – Motive – Încălcarea unor norme fundamentale de procedură – Procedura de adoptare a deciziei atacate, cu încălcarea normelor privind asigurarea respectării normelor fundamentale de procedură inerente oricărei proceduri scrise electronice și oricărei proceduri de adoptare prin consens – Motiv care trebuie invocat din oficiu de instanță
(art. 263 TFUE)
(a se vedea punctele 134-140)
5. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Întindere – Decizia Comitetului unic de rezoluție (SRB) de stabilire a contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR)
[art. 296 TFUE; Regulamentul nr. 806/2014, art. 67 alin. (4) și art. 70 alin. (2)]
(a se vedea punctele 160-162, 164, 165, 170, 174, 181, 187 și 193)
Rezumat
În hotărârea din 28 noiembrie 2019, Portigon/SRB (T‑365/16), pronunțată în cameră extinsă, Tribunalul a anulat două decizii ale Comitetului unic de rezoluție (SRB), prima prin care s‑a stabilit cuantumul contribuțiilor ex ante pentru anul 2016 la Fondul unic de rezoluție (FUR), iar a doua prin care s‑a procedat la o ajustare a acestor contribuții, în cadrul unei acțiuni formulate de o instituție de credit debitoare a acestor contribuții.
Această cauză se înscrie în cadrul celui de al doilea pilon al uniunii bancare, referitor la mecanismul unic de rezoluție instituit prin Regulamentul nr. 806/2014(1). Mai specific, această cauză privește FUR instituit prin acest regulament(2). FUR este finanțat din contribuțiile instituțiilor percepute la nivel național sub forma, printre altele, a contribuțiilor ex ante(3).
Reclamanta, Portigon AG, este o instituție de credit stabilită într‑un stat membru care participă la mecanismul unic de supraveghere. Prin decizia din 15 aprilie 2016, SRB a decis cuantumul contribuției ex ante a fiecărei instituții, printre care și reclamanta, pentru anul 2016. Prin avizul de percepere din 22 aprilie 2016, autoritatea națională de rezoluție (ANR) germană a informat‑o pe reclamantă că SRB adoptase contribuția sa ex ante pentru anul 2016 și i‑a indicat cuantumul de plătit. Prin decizia din 20 mai 2016, însoțită de o anexă care indica noile sume, SRB a majorat contribuția reclamantei. Prin avizul de percepere din 10 iunie 2016, ANR germană a somat reclamanta să achite cuantumul reprezentând majorarea, motivele care stau la baza necesității de a rectifica calculul inițial al contribuțiilor fiindu‑i comunicate în prealabil. Reclamanta a introdus o acțiune având ca obiect anularea celor două decizii ale SRB, în măsura în care acestea o privesc.
Mai întâi, Tribunalul a respins excepția de inadmisibilitate ridicată de SRB, întemeiată pe pretinsa lipsă a calității procesuale active a reclamantei. Examinând această problemă, Tribunalul a statuat că, în pofida faptului că numai ANR‑urile sunt destinatare, în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, ale deciziilor atacate, instituțiile, printre care și reclamanta, sunt totuși vizate individual și direct, întrucât, pe de o parte, deciziile menționează nominal fiecare dintre instituții și stabilesc sau, în cazul celei de a doua decizii, ajustează contribuția sa individuală și, pe de altă parte, ANR‑urile nu dispun de nicio marjă de apreciere în ceea ce privește cuantumurile contribuțiilor individuale și de nicio posibilitate de a proceda la o modificare a acestor cuantumuri, pe care sunt ținute să le colecteze de la instituțiile respective. Prin urmare, acțiunea este admisibilă.
Cu privire la fond, examinând motivul de ordine publică întemeiat pe încălcarea normelor fundamentale de procedură la adoptarea actelor, Tribunalul a constatat că, în lipsa probei din partea SRB a semnăturii electronice a deciziilor atacate, cerința autentificării nu a fost îndeplinită. În consecință, Tribunalul a anulat deciziile menționate.
În această privință, Tribunalul a amintit jurisprudența Curții potrivit căreia, întrucât elementul intelectual și elementul formal constituie un tot indisociabil, punerea în formă scrisă a actului este expresia necesară a voinței autorității care îl adoptă. Autentificarea actului are drept scop asigurarea securității juridice prin consolidarea textului adoptat de autor. Curtea a statuat de asemenea că încălcarea unei norme fundamentale de procedură constă în simpla lipsă de autentificare a actului, fără a fi necesar să se stabilească, în plus, că actul este afectat de un alt viciu sau că lipsa autentificării a cauzat un prejudiciu celui care o invocă și că controlul respectării formalității autentificării și, astfel, a caracterului cert al actului este o condiție prealabilă oricărui alt control precum cel al competenței autorului actului, al respectării principiului colegialității sau al respectării obligației de motivare a actelor. Dacă instanța Uniunii constată, la examinarea actului prezentat în fața sa, că acesta nu a fost autentificat în mod legal, aceasta are obligația de a invoca din oficiu motivul întemeiat pe încălcarea unei norme fundamentale de procedură constând în lipsa autentificării corespunzătoare și de a anula, în consecință, actul afectat de un astfel de viciu. În această privință, nu are importanță aspectul că lipsa autentificării nu a cauzat niciun prejudiciu uneia dintre părțile din litigiu.
În plus, Tribunalul a constatat că procedura de adoptare a primei decizii atacate a fost condusă cu încălcarea vădită a cerințelor procedurale referitoare la aprobarea acestei decizii de către membrii sesiunii executive a SRB și la obținerea acestei aprobări. În ceea ce privește o procedură de adoptare prin consens, Tribunalul a observat că decizia nu poate fi adoptată fără să se fi stabilit cel puțin că toți membrii organului competent au putut lua cunoștință în prealabil de proiectul de decizie. În plus, această procedură necesită indicarea unui termen care să le permită membrilor menționați să își exprime poziția cu privire la proiect. Tribunalul a constatat că aceste norme de procedură, prin care se urmărește asigurarea respectării normelor fundamentale de procedură inerente oricărei proceduri de adoptare prin consens, au fost încălcate în speță. Acesta a observat că respectivele încălcări au un impact direct asupra securității juridice, întrucât nu s‑a stabilit că decizia astfel adoptată a făcut obiectul unei aprobări din partea organului competent sau chiar al unei luări la cunoștință prealabile de către toți membrii săi. Potrivit Tribunalului, nerespectarea unor astfel de norme de procedură necesare pentru exprimarea consimțământului constituie o încălcare a normelor fundamentale de procedură pe care instanța Uniunii o poate examina din oficiu.
În sfârșit, Tribunalul a statuat că deciziile atacate trebuie anulate în temeiul mai multor încălcări ale obligației de motivare. Tribunalul a precizat în această privință că revine SRB, autor al acestor decizii, sarcina de a le motiva. Această obligație nu poate fi delegată ANR‑urilor, iar încălcarea acestora nu poate fi remediată de către acestea, în caz contrar nefiind respectată calitatea SRB de autor al acestor decizii și responsabilitatea sa în acest sens și generându‑se – ținând seama de diversitatea ANR‑urilor – un risc de inegalitate de tratament între instituții în ceea ce privește motivarea deciziilor SRB.