Cauza T‑96/20
Gruppe Nymphenburg Consult AG
împotriva
Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală
Hotărârea Tribunalului (Camera a cincea extinsă) din 1 septembrie 2021
„Marcă a Uniunii Europene – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale Limbic® Types – Motive absolute de refuz – Decizie adoptată în urma anulării de către Tribunal a unei decizii anterioare – Trimitere în fața Camerei superioare de recurs – Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001] – Eroare de drept – Examinare din oficiu a faptelor – Articolul 95 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001 – Autoritate de lucru judecat – Articolul 72 alineatul (6) din Regulamentul 2017/1001 – Compunerea Camerei superioare de recurs”
1. Marcă a Uniunii Europene – Procedura căii de atac – Acțiune în fața instanței Uniunii – Condiție de admisibilitate – Motive care se referă numai la deciziile camerelor de recurs
[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 72 alin. (1)]
(a se vedea punctele 22 și 23)
2. Marcă a Uniunii Europene – Procedura căii de atac – Camere de recurs – Compunerea Camerei superioare de recurs – Includerea membrului camerei de recurs care a adoptat decizia anulată de Tribunal – Admisibilitate
[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 169 alin. (1); Regulamentul 2018/625 al Comisiei, art. 35 alin. (4)]
(a se vedea punctele 28, 29 și 31)
3. Acțiune în anulare – Hotărâre de anulare – Efecte – Obligația de a adopta măsuri de executare – Conținut – Luare în considerare atât a motivării, cât și a dispozitivului hotărârii – Retroactivitatea anulării
[art. 266 TFUE; Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 72 alin. (6)]
(a se vedea punctele 42-44)
4. Marcă a Uniunii Europene – Dispoziții de procedură – Examinare din oficiu a faptelor – Înregistrarea unei noi mărci – Motive absolute de refuz – Limite – Autoritate de lucru judecat
[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 45 alin. (3), art. 72 alin. (6) și art. 95 alin. (1); Regulamentul 2018/625 al Comisiei, art. 27 alin. (1)]
(a se vedea punctele 47-50 și 56)
5. Marcă a Uniunii Europene – Definiția și dobândirea mărcii Uniunii Europene – Motive absolute de refuz – Mărci lipsite de caracter distinctiv – Marca verbală Limbic® Types
[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (b) și (c)]
(a se vedea punctele 64 și 74-77)
Rezumat
Gruppe Nymphenburg Consult AG a prezentat o cerere de înregistrare la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) a mărcii Uniunii Europene verbale Limbic® Types pentru produse și servicii aparținând printre altele domeniilor consilierii pentru întreprinderi și consilierii în gestionarea resurselor umane. La 23 iunie 2015, Camera întâi de recurs a EUIPO a considerat că semnul era descriptiv și a respins cererea în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009(1).
Prin Hotărârea din 16 februarie 2017, Gruppe Nymphenburg Consult/EUIPO (Limbic® Types) (denumită în continuare „Hotărârea T‑516/15”)(2), Tribunalul a anulat decizia camerei de recurs pentru motivul că aceasta a apreciat în mod eronat caracterul descriptiv al mărcii solicitate.
Prin decizia prezidiului camerelor de recurs ale EUIPO, cauza a fost trimisă în fața Camerei superioare de recurs pentru pronunțare din nou. La 2 decembrie 2019, Camera superioară de recurs a respins acțiunea Gruppe Nymphenburg Consult și a considerat că marca era descriptivă a produselor și serviciilor în discuție și că era lipsită de caracter distinctiv.
Tribunalul, statuând în complet extins, anulează decizia Camerei superioare de recurs, pentru motivul că aceasta a încălcat, pe de o parte, autoritatea de lucru judecat a Hotărârii T‑516/15 și, pe de altă parte, articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009. În plus, acesta precizează că criticile îndreptate împotriva deciziei prezidiului camerelor de recurs sunt inadmisibile. Pe de altă parte, acesta statuează că componența Camerei superioare de recurs putea include unicul membru al camerei de recurs care a adoptat decizia anulată prin Hotărârea T‑516/15.
Aprecierea Tribunalului
Mai întâi, Tribunalul amintește că acțiunea în fața instanței Uniunii nu poate fi îndreptată decât împotriva deciziilor camerelor de recurs(3). Astfel, criticile întemeiate pe necomunicare și pe insuficiența motivării deciziei de trimitere în fața Camerei superioare de recurs privesc nereguli care pot afecta decizia prezidiului camerelor de recurs, dar nu decizia Camerei superioare de recurs. În consecință, aceste critici sunt inadmisibile.
În continuare, în ceea ce privește critica întemeiată pe pretinsa neregularitate a compunerii Camerei superioare de recurs, întrucât unicul membru al camerei de recurs care a adoptat decizia anulată de Tribunal în Hotărârea T‑516/15 făcea parte și din Camera superioară de recurs(4), Tribunalul amintește că o hotărâre în anulare are efectul de a elimina retroactiv actul anulat din cadrul ordinii juridice. Întrucât decizia camerei de recurs a fost anulată prin Hotărârea T‑516/15, rămasă definitivă, decizia care face obiectul acțiunii în fața Camerei superioare de recurs nu este decizia anulată de camera de recurs, ci cea a examinatorului EUIPO. Prin urmare, în măsura în care cauza a fost trimisă la Camera superioară de recurs, aceasta putea include unicul membru al camerei de recurs care a adoptat decizia anulată.
În sfârșit, Tribunalul subliniază că, deși este adevărat că camera de recurs are dreptul să reia din proprie inițiativă, în orice moment înainte de înregistrare, examinarea motivelor absolute de refuz, dacă consideră oportun acest lucru(5), ea este obligată să respecte nu numai dispozitivul hotărârii de anulare, ci și motivele care au condus la acesta. În speță, Tribunalul constată că problema caracterului descriptiv al mărcii solicitate a fost soluționată prin Hotărârea T‑516/15 și, prin urmare, că motivele hotărârii referitoare la inexistența unui astfel de caracter sunt acoperite de autoritatea de lucru judecat. În această privință, Tribunalul explică că faptul că Camera superioară de recurs și‑a întemeiat examinarea caracterului descriptiv pe elemente de fapt de care Camera întâi de recurs nu a ținut seama nu are vreun efect asupra autorității de lucru judecat a Hotărârii T‑516/15. În consecință, Camera superioară de recurs a încălcat autoritatea de lucru judecat a acestei hotărâri.
Pe de altă parte, Tribunalul consideră că Camera superioară de recurs a săvârșit și o eroare de drept la aprecierea caracterului distinctiv al mărcii solicitate și anulează, așadar, decizia în ansamblul său.