HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera a treia)
29 martie 2007
Cauza F‑31/05
Michael Cwik
împotriva
Comisiei Comunităților Europene
„Funcționari — Evaluare — Raport asupra evoluției carierei — Exercițiul de evaluare 2003 — Acțiune în anulare — Excepție de nelegalitate — Eroare vădită de apreciere”
Obiectul: Acțiune, formulată în temeiul articolului 236 CE și al articolului 152 EA, prin care domnul Cwik solicită, pe de o parte, anularea raportului asupra evoluției carierei întocmit în privința sa pentru perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2003 și, în măsura în care este necesar, a deciziei din 24 ianuarie 2005 prin care a fost respinsă reclamația sa împotriva raportului menționat anterior și, pe de altă parte, obligarea Comisiei la plata unei despăgubiri de un euro cu titlu simbolic
Decizia: Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari — Evaluare — Raport asupra evoluției carierei
(Statutul funcționarilor, art. 43)
2. Funcționari — Evaluare — Raport asupra evoluției carierei
(Statutul funcționarilor, art. 43)
3. Funcționari — Hărțuire morală — Noțiune
1. În cadrul întocmirii rapoartelor asupra evoluției carierei, nu se poate considera că libertatea de apreciere a evaluatorilor este limitată de existența unei medii țintă atunci când aceștia efectuează evaluarea concretă a funcționarilor,.
Astfel, în primul rând, această medie nu limitează posibilitatea oferită evaluatorilor de a diferenția aprecierile efectuate individual cu privire la prestațiile fiecărui funcționar, în funcție de măsura în care prestațiile respective se abat de la această medie, în sensul că o depășesc sau că nu o ating.
În al doilea rând, pentru respectarea mediei țintă, evaluatorii nu sunt obligați să compenseze evaluări superioare acestei medii prin evaluări inferioare. Astfel, sistemul mediei țintă ține seama de realitatea întâlnită cel mai frecvent, care constă într‑o distribuire omogenă a funcționarilor evaluați în jurul nivelului mediu de merit reprezentat de media țintă. În plus, sistemul instituit prin Dispozițiile generale de punere în aplicare a articolului 45 din Statutul funcționarilor, adoptate de Comisie, permite evaluatorilor să se abată de la media țintă atunci când situația specifică a unui serviciu se îndepărtează de la această realitate obișnuită. Astfel, precum rezultă din articolul 4 alineatul (3) din aceste Dispoziții generale de punere în aplicare, depășirea cu un punct a mediei țintă nu atrage nicio consecință. În plus, din articolul 4 alineatele (4) și (5) din aceste Dispoziții generale de punere în aplicare rezultă că, în cazul unei depășiri cu mai mult de un punct, direcția generală în cauză, atunci când justifică în mod valabil depășirea, poate sesiza grupul paritar de examinare a cererilor de derogare și acesta din urmă poate hotărî aplicarea unei eventuale reduceri, totală sau parțială, a sancțiunii.
Desigur, este incontestabil că media țintă impune o anumită constrângere sistemului de evaluare, stabilind o limită în ceea ce privește posibilitatea evaluatorilor de a aprecia fiecare persoană in abstracto, independent de meritele celorlalți funcționari cu care ar putea fi comparată. Această constrângere, instituită în cadrul politicii de gestionare a personalului Comunității pentru a se ajunge la o evaluare reprezentativă a funcționarilor, nu este însă contrară dispozițiilor articolului 43 din statut. Astfel, indicarea unei medii țintă de 14, pe o scară de la 0 la 20 de puncte, permite să se prevină riscul de creștere a evaluării medii, care ar avea ca efect reducerea gamei de puncte efectiv utilizate de evaluatori și, astfel, ar afecta funcția evaluării, care este aceea de a reflecta cât mai fidel posibil meritele funcționarilor evaluați și de a permite o comparare efectivă a acestora. În plus, indicarea unei medii țintă permite de asemenea să se reducă riscul apariției unei inegalități între mediile evaluărilor practicate de diferitele direcții generale ale Comisiei, inegalitate care nu ar fi motivată de considerații obiective legate de meritele funcționarilor evaluați.
(a se vedea punctele 45-49)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 18 octombrie 2005, Leite Mateus/Comisia, T‑51/04, punctul 56; 25 octombrie 2005, Fardoom și Reinard/Comisia, T‑43/04, RecFP, p. I‑A‑329 și II‑1465, punctele 51, 54 și 55; 19 octombrie 2006, Buendía Sierra/Comisia, T‑311/04, Rec., p. II‑4137, punctul 183
2. În cadrul întocmirii rapoartelor asupra evoluției carierei, comentariile cu caracter descriptiv care figurează într‑un astfel de raport au ca obiect să justifice aprecierile exprimate în puncte. Aceste comentarii cu caracter descriptiv servesc drept bază pentru elaborarea evaluării, care constituie transcrierea exprimată în cifre a acestora, și permit funcționarului să înțeleagă nota obținută. Prin urmare, în cadrul unui astfel de raport, comentariile cu caracter descriptiv trebuie să fie corerente în raport cu aprecierile exprimate în puncte. Cu toate acestea, ținând seama de puterea de apreciere foarte extinsă care le este acordată evaluatorilor în ceea ce privește judecarea muncii persoanelor pe care trebuie să le evalueze, o eventuală incoerență în cadrul unui raport asupra evoluției carierei nu poate justifica anularea acestuia decât în cazul în care incoerența este vădită.
(a se vedea punctul 62)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 25 octombrie 2006, Carius/Comisia, T‑173/04, RecFP, p. I‑A‑2‑243 și II‑A‑2‑1269, punctul 106
3. Funcționarul care susține că a fost victima unei hărțuiri morale trebuie, indiferent de percepția subiectivă pe care a putut să o aibă cu privire la faptele invocate, să prezinte un ansamblu de elemente care să permită să se stabilească faptul că a fost victima unui comportament care a urmărit în mod obiectiv să îl discrediteze sau să îi degradeze în mod deliberat condițiile de muncă.
Astfel, în ceea ce privește un funcționar care susține că raportul asupra evoluției carierei întocmit în privința sa reprezintă o manifestare suplimentară a unui comportament care exprimă hărțuirea morală a cărei victimă ar fi fost de mai mulți ani, existența unor conflicte repetate cu superiorii săi ierarhici, menționate de persoana interesată și referitoare, în special, la rapoartele sale de evaluare precedente, nepromovarea sa prelungită, precum și izolarea sa profesională nu sunt elemente de natură să dovedească faptul că raportul asupra evoluției carierei contestat ar fi fost întocmit în scopul de a‑l hărțui moral.
(a se vedea punctele 94 și 95)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 23 februarie 2001, De Nicola/BEI, T‑7/98, T‑208/98 și T‑109/99, RecFP, p. I‑A‑49 și II‑185, punctul 286; 8 iulie 2004, Schochaert/Consiliul, T‑136/03, RecFP, p. I‑A‑215 și II‑957, punctul 41; 4 mai 2005, Schmit/Comisia, T‑144/03, RecFP, p. I‑A‑101 și II‑465, punctul 64