Cauza T‑150/04
Mülhens GmbH & Co. KG
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)
„Marcă comunitară – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative TOSCA BLU – Marcă națională verbală anterioară TOSCA – Motive relative de refuz – Marcă notoriu cunoscută în sensul articolului 6 bis din Convenția de la Paris – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 – Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94”
Sumarul hotărârii
1. Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție din partea titularului unei mărci anterioare identice sau similare înregistrate pentru produse sau servicii identice sau similare
2. Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție din partea titularului unei mărci anterioare identice sau similare înregistrate pentru produse sau servicii identice sau similare
[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 8 alin. (1) lit. (b)]
3. Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție din partea titularului unei mărci anterioare identice sau similare cunoscute notoriu în alt stat membru
[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 8 alin. (1) lit. (b)]
4. Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție din partea titularului unei mărci anterioare care se bucură de renume
[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 8 alin. (5)]
1. Rezultă din articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară că nu se poate admite un risc de confuzie între două mărci identice sau similare, decât în limitele principiului specialității, adică atunci când produsele sau serviciile în cauză sunt, în percepția publicului relevant, identice sau asemănătoare, și aceasta oricare ar fi caracterul distinctiv de care beneficiază marca anterioară ca urmare a posibilei cunoașteri a acesteia de către publicul vizat.
(a se vedea punctul 34)
2. Pentru a aprecia similitudinea dintre produsele sau serviciile în cauză, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară, trebuie să se ia în considerare toți factorii pertinenți care caracterizează raportul dintre aceste produse sau servicii, acești factori incluzând, în special, natura, destinația, utilizarea acestora, precum și caracterul lor concurent sau complementar.
Prin ele însele, produsele de parfumerie nu pot fi considerate similare produselor din piele care fac parte din clasa 18 în sensul Aranjamentului de la Nisa și articolelor de îmbrăcăminte care fac parte din clasa 25 în sensul aceluiași aranjament. Într‑adevăr, produsele de parfumerie sunt vădit diferite de produsele din piele și de articolele de îmbrăcăminte atât după natura, cât și după destinația sau după utilizarea lor. În plus, niciun element nu permite ca acestea să fie considerate concurente sau complementare din punct de vedere funcțional.
Nu poate fi exclus că, în special în sectorul modei și în cel al produselor de îngrijire, dincolo de o complementaritate funcțională, ar putea exista o complementaritate de ordin estetic, în percepția publicului relevant, între produse cu naturi, destinații și utilizări diferite.
Cu toate acestea, o astfel de complementaritate estetică, ce trebuie să constea într‑o adevărată necesitate estetică, în sensul că un produs este indispensabil sau important pentru utilizarea celuilalt și că utilizarea respectivelor produse împreună este considerată obișnuită și normală de către consumatori, nu este suficientă pentru a concluziona că există o asemănare între acestea în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 40/94. Pentru aceasta, trebuie ca, în plus, consumatorii să considere un fapt curent comercializarea acestor produse sub aceeași marcă, ceea ce implică în mod normal ca mare parte dintre producătorii sau dintre distribuitorii acestor produse să fie aceiași.
Împrejurarea că publicul este obișnuit ca articolele din domeniul modei să fie comercializate sub mărci de parfumuri nu poate permite să se stabilească existența unei legături de complementaritate estetică între produsele de parfumerie, pe de o parte, și produsele din piele și îmbrăcăminte, pe de altă parte, în sensul că unele ar fi indispensabile sau importante pentru utilizarea celorlalte și utilizarea acestor produse împreună ar fi considerată obișnuită și normală de către consumatori.
(a se vedea punctele 29, 31, 32 și 35-38)
3. Nu există niciun risc de confuzie între semnul figurativ TOSCA BLU, a cărui înregistrare ca marcă comunitară a fost solicitată pentru produse din piele și pentru articole de îmbrăcăminte care fac parte din clasele 18 și 25 în sensul Aranjamentului de la Nisa, și semnul verbal TOSCA, marcă neînregistrată, care se pretinde a fi cunoscută notoriu în Germania pentru produsele următoare: „parfum, apă de toaletă, apă de colonie, loțiuni pentru corp, săpunuri de toaletă, gel pentru duș etc.”, întrucât produsele de parfumerie nu pot fi considerate similare produselor din piele care fac parte din clasa 18 și articolelor de îmbrăcăminte care fac parte din clasa 25.
(a se vedea punctele 31 și 32)
4. Rezultă din modul de redactare a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară, care folosește termenii „pentru care este înregistrată marca anterioară”, că această dispoziție nu se aplică mărcilor anterioare în sensul articolului 8 alineatul (2) din acest regulament, decât în măsura în care au făcut obiectul unei înregistrări.
Ca urmare, spre deosebire de articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94, care permite, în raport cu produse sau cu servicii identice sau similare, opozițiile întemeiate pe mărci pentru care nu a fost produsă nicio dovadă a înregistrării, dar care sunt notoriu cunoscute în sensul articolului 6 bis din Convenția de la Paris, articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94 nu protejează, în raport cu produsele sau cu serviciile nesimilare, decât mărcile notoriu cunoscute în sensul articolului 6 bis din convenția menționată, pentru care este produsă o probă a înregistrării.
Excluderea din domeniul de aplicare al articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94 a mărcilor notoriu cunoscute pentru care nu este dovedită nicio înregistrare este conformă articolului 6 bis din Convenția de la Paris, care, dat fiind că nu este aplicabil decât în limitele principiului specialității, nu prevede nicio protecție în raport cu produsele nesimilare.
(a se vedea punctele 55-57)