Acțiune introdusă la 13 aprilie 2007 - Agrofert Holding/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-111/07)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Agrofert Holding a.s. (Praga, Republica Cehă) (reprezentant: R. Pokorný, lawyer)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

anularea Deciziei Comisiei SG.E.3/MIB/md D (2007) 1360 din 13 februarie 2007 privind cererea de acces la documente în cauza de concentrare nr. COMP/M.3543 - PKN Orlen/Unipetrol și a Deciziei Comisiei 16796/16797 din 2 august 2006;

obligarea Comisiei la prezentarea documentelor în cauză;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin cererea sa, reclamanta solicită anularea, potrivit articolului 230 CE, a Deciziei Comisiei din 2 august 2006 (denumită în continuare "Decizia I"), precum și a Deciziei ulterioare de confirmare a Comisiei din 13 februarie 2007 (denumită în continuare "Decizia II") privind cererea de acces la toate documentele nepublicate referitoare la etapele de notificare și de trimitere prealabilă notificării ale concentrării în cauză.

Reclamanta susține că ambele decizii sunt contrare Regulamentului (CE) nr. 1049/2001¹ privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (denumit în continuare "regulamentul"), întrucât acestea nu figurează printre excepțiile prevăzute în articolul 4 alineatul (2) din acest regulament, privind protecția intereselor comerciale, protecția obiectivelor activității de anchetă, protecția consultanței juridice, sau în articolul 4 alineatul (3) privind protecția procesului decizional.

Reclamanta mai susține că articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din regulament nu trebuie să fie interpretat în sensul că excepțiile s-ar aplica tuturor documentelor, ci numai părților ce conțin secrete de afaceri sau informații comerciale sensibile. Astfel, potrivit reclamantei, pârâta ar fi putut fie să facă publice părți din documentele solicitate, fie să facă ilizibile porțiunile ce conțin informații sensibile, fără să submineze obiectivele activităților de inspecție, de anchetă și de audit, drepturile părților care au făcut notificarea și ale terților, protecția consultanței juridice sau a procesului decizional al instituției.

Mai mult, reclamanta susține că pârâta, în loc să efectueze o examinare individuală a fiecărui document ce intră, potrivit opiniei sale, în domeniul de aplicare al excepției din articolul 4 alineatul (2) a treia liniuță din regulament, a refuzat, în general, accesul solicitat pe baza simplului fapt că toate documentele conțin secrete de afaceri și nu pot fi făcute publice potrivit articolului 17 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 139/2004². O asemenea generalizare ar fi contrară articolului 4 alineatul (6) din regulament.

În plus, reclamanta susține că excepțiile menționate sunt aplicabile doar dacă nu sunt înlăturate de un interes public superior ce justifică divulgarea conținutului documentului în cauză. Potrivit reclamantei, un asemenea interes de a face publice documentele solicitate, ce rezultă din prejudiciul suferit de reclamantă și de acționarii minoritari ai societății achiziționate, există și prevalează asupra excepțiilor de la dreptul de acces.

Mai mult, reclamanta pretinde că Deciziile I și II sunt contrare articolului 1 al doilea paragraf UE, care stabilește principiul transparenței.

În sfârșit, reclamanta susține că pârâta nu a soluționat cu promptitudine cererea de confirmare, potrivit articolului 8 alineatul (1) din regulament, ci a depășit termenul de comunicare a unui răspuns cu 100 de zile lucrătoare.

____________

¹ - JO L 145, 31.5.2001, p. 43-48.

² - Regulamentul Consiliului (CE) nr. 139/2004 din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (JO L 24, 29.1.2004, p. 1-22)