Language of document : ECLI:EU:T:2011:49

Cauza T‑385/09

Annco, Inc.

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Marcă comunitară – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale ANN TAYLOR LOFT – Marca națională verbală anterioară LOFT – Motiv relativ de refuz – Risc de confuzie – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”

Sumarul hotărârii

1.      Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare înregistrate pentru produse sau servicii identice sau similare – Risc de confuzie cu marca anterioară

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 8 alin. (1) lit.(b)]

2.      Marcă comunitară – Procedura căii de atac – Acțiune în fața instanței comunitare – Competența Tribunalului – Modificarea unei decizii a Oficiului – Apreciere privind competențele conferite camerei de recurs

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 64 alin (1)]

1.      Nu există, pentru consumatorul mediu francez, un risc de confuzie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca comunitară între semnul verbal ANN TAYLOR LOFT, a cărui înregistrare ca marcă comunitară este solicitată pentru articole de marochinărie și vestimentare din clasele 18 și, respectiv, 25 în sensul Aranjamentului de la Nisa, și marca verbală LOFT, înregistrată anterior în Franța pentru articole identice.

În pofida identității produselor în cauză, având în vedere existența unei similitudini reduse între semnele în cauză, publicul vizat, obișnuit ca aceeași întreprindere de confecții să utilizeze submărci derivate din marca principală, nu va fi în măsură să stabilească o legătură între semnele ANN TAYLOR LOFT și LOFT, în măsura în care marca anterioară nu cuprinde elementul „ann taylor”, care este elementul cel mai distinctiv al mărcii solicitate.

(a se vedea punctele 22 și 48)

2.      Având în vedere că însăși camera de recurs este competentă, în temeiul articolului 64 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca comunitară, să exercite competențele organului care a pronunțat decizia atacată în fața sa, Tribunalul poate, în cadrul competenței sale de reformare, să exercite competențele organelor inferioare ale Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), ale căror decizii pot face obiectul unei căi de atac în fața camerei de recurs. Astfel, Tribunalul poate, în aceste împrejurări, să pronunțe o decizie pe care ar fi putut‑o adopta examinatorul, divizia de opoziție sau divizia de anulare. În schimb, acesta nu poate pronunța decizii care nu pot fi adoptate de aceste organe. Acesta este motivul pentru care Tribunalul nu poate înregistra o marcă, respectiva înregistrare nefiind nici de competența examinatorului, nici de competența diviziei de opoziție.

(a se vedea punctul 52)