HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a opta)
17 februarie 2011(*)
„Marcă comunitară – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale ANN TAYLOR LOFT – Marca națională verbală anterioară LOFT – Motiv relativ de refuz – Risc de confuzie – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”
În cauza T‑385/09,
Annco, Inc., cu sediul în Wilmington, Delaware (Statele Unite), reprezentată de G. Triet, avocat,
reclamantă,
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de domnul A. Folliard‑Monguiral, în calitate de agent,
pârât,
cealaltă parte în procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI fiind
Freche et fils associés, cu sediul în Paris (Franța),
având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 1 iulie 2009 (cauza R 1485/2008‑1) privind o procedură de opoziție între Freche et fils associés și Annco, Inc.,
TRIBUNALUL (Camera a opta),
compus, la momentul deliberării, din doamna M. E. Martins Ribeiro (raportor), președinte, domnii S. Papasavvas și A. Dittrich, judecători,
grefier: domnul E. Coulon,
având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 2 octombrie 2009,
având în vedere memoriul în răspuns depus la grefa Tribunalului la 11 ianuarie 2010,
având în vedere că nicio cerere de stabilire a unei ședințe de judecată nu a fost formulată de părți în termenul de o lună de la comunicarea terminării procedurii scrise și hotărând, prin urmare, pe baza raportului judecătorului raportor și în temeiul articolului 135a din Regulamentul de procedură al Tribunalului, să se pronunțe fără parcurgerea fazei orale a procedurii,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La 16 martie 2004, Annco, Inc., a formulat o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146), cu modificările ulterioare [înlocuit de Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1)].
2 Marca a cărei înregistrare s‑a solicitat este semnul verbal ANN TAYLOR LOFT.
3 Produsele și serviciile pentru care a fost solicitată înregistrarea fac parte din clasele 18, 25 și 35 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespund, pentru fiecare dintre aceste clase, descrierii următoare:
– clasa 18: „Piele și imitații de piele, produse din aceste materiale neincluse în alte clase; piei de animale; geamantane, genți și valize; umbrele și bastoane; poșete, portmonee, valize”;
– clasa 25: „Articole de îmbrăcăminte și încălțăminte, articole pentru acoperirea capului, rochii, fuste, costume, jeanși, pulovere groase, cămăși, tricouri, maiouri, costume pentru atletism, pulovere, veste, mănuși, îmbrăcăminte de noapte, capoate, costume de baie, cămăși, încălțăminte, pantaloni, pantaloni scurți, veste, mantouri, șosete, galanterie, pălării și caschete, centuri, fulare și lenjerie de corp”;
– clasa 35: „Servicii de vânzare cu amănuntul; servicii de vânzare cu amănuntul prin intermediul rețelelor informatice mondiale; servicii de vânzare cu amănuntul a articolelor de îmbrăcăminte și încălțăminte, a poșetelor, a micilor accesorii din piele și din imitație de piele, a bijuteriilor, a produselor de toaletă, a parfumurilor și a cosmeticelor”.
4 Cererea de înregistrare a mărcii comunitare a fost publicată în Buletinul mărcilor comunitare nr. 51/2004 din 20 decembrie 2004.
5 La 18 martie 2005, Freche et fils associés a formulat opoziție împotriva înregistrării mărcii solicitate în temeiul articolului 42 din Regulamentul nr. 40/94 (devenit articolul 41 din Regulamentul nr. 207/2009), invocând un risc de confuzie, în principal în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009].
6 Opoziția era întemeiată pe anumite produse și servicii acoperite de marca verbală LOFT, înregistrată în Franța la 22 august 2003 cu numărul 13089435, începând cu 16 martie 2001, în special pentru produse din clasele 18 și 25 și care corespund, pentru fiecare dintre aceste clase, descrierii următoare:
– clasa 18: „Piele și imitații de piele; articole de marochinărie din piele sau din imitații de piele (cu excepția cutiilor adaptate produsului pe care îl conțin, a mănușilor și a centurilor); portmonee, cu excepția celor din metale prețioase; poșete; saci de voiaj; casete din piele sau înlocuitori; învelitori din piele (blănuri); piele de căprioară, cu excepția celor pentru curățare; piei de animale; geamantane și valize; umbrele și bastoane”;
– clasa 25: „Articole de îmbrăcăminte, lenjerie de corp, îmbrăcăminte pentru sport, cu excepția celei pentru scufundări, centuri, mănuși, articole de încălțăminte, articole pentru acoperirea capului”.
7 Opoziția era îndreptată împotriva tuturor produselor și serviciilor vizate de marca solicitată.
8 Prin Decizia din 12 august 2008, divizia de opoziție a admis opoziția în ceea ce privește produsele din clasele 18 și 25, pentru motivul că exista un risc de confuzie, și a respins opoziția în ceea ce privește produsele din clasa 35. Divizia de opoziție a constatat identitatea produselor în cauză și a subliniat că, în cadrul unei aprecieri globale, semnele LOFT și ANN TAYLOR LOFT aveau un grad mediu de similitudine, întrucât conceptul de loft se regăsea în cele două semne. Având în vedere identitatea produselor și faptul că termenul „loft” păstra o poziție distinctivă autonomă în cadrul mărcii solicitate, consumatorii ar ajunge să creadă că produsele în cauză provin de la întreprinderi legate din punct de vedere economic.
9 La 10 octombrie 2008, reclamanta a introdus la OAPI o cale de atac împotriva deciziei diviziei de opoziție, în temeiul articolelor 57-62 din Regulamentul nr. 40/94 (devenite articolele 58-64 din Regulamentul nr. 207/2009).
10 Prin Decizia din 1 iulie 2009 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera întâi de recurs a respins calea de atac. În special, aceasta a considerat, pe de o parte, că produsele vizate de marca solicitată și cele vizate de marca anterioară erau identice și, pe de altă parte, că, în pofida existenței unei mari similitudini conceptuale, semnele în conflict erau, în cadrul unei aprecieri globale, vag similare. Camera de recurs a considerat că exista un risc de confuzie întrucât termenul comun „loft” constituia elementul dominant al mărcii solicitate și unicul element al mărcii anterioare. Publicul în cauză, constituit din cumpărători medii francezi de articole de marochinărie și vestimentare, ar putea să creadă că originea produselor este identică sau că ANN TAYLOR LOFT este denumirea noii game de produse Freche et fils associés.
Concluziile părților
11 Reclamanta solicită Tribunalului:
– constatarea faptului că acțiunea este fondată;
– anularea deciziei atacate;
– modificarea deciziei atacate în sensul înregistrării mărcii comunitare ANN TAYLOR LOFT pentru clasele 18 și 25, în plus față de clasa 35, pentru care înregistrarea a fost acceptată în mod întemeiat de către divizia de opoziție și nu a fost contestată;
– obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.
12 OAPI solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la cererea de anulare a deciziei atacate
13 Reclamanta invocă două motive, întemeiate, pe de o parte, pe încălcarea articolului 75 a doua teză din Regulamentul nr. 207/2009 și, pe de altă parte, pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din același regulament.
14 Trebuie să se analizeze, în primul rând, motivul întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.
15 Potrivit articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, la opoziția titularului unei mărci anterioare, se respinge înregistrarea mărcii solicitate atunci când „din cauza identității sau asemănării sale cu marca anterioară și din cauza identității sau asemănării produselor sau serviciilor pe care le desemnează cele două mărci, există un risc de confuzie pe teritoriul în care este protejată marca anterioară; riscul de confuzie include riscul de asociere cu marca anterioară”.
16 Pe de altă parte, în temeiul articolului 8 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul nr. 207/2009, prin mărci anterioare trebuie să se înțeleagă mărcile înregistrate într‑un stat membru a căror dată de depunere este anterioară cererii de înregistrare a mărcii comunitare.
17 Potrivit unei jurisprudențe constante, constituie risc de confuzie riscul ca publicul să creadă că produsele sau serviciile în cauză provin de la aceeași întreprindere sau, eventual, de la întreprinderi legate din punct de vedere economic [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 10 septembrie 2008, Boston Scientific/OAPI – Terumo (CAPIO), T‑325/06, nepublicată în Repertoriu, punctul 70 și jurisprudența citată; a se vedea de asemenea, prin analogie, Hotărârea Curții din 29 septembrie 1998, Canon, C‑39/97, Rec., p. I‑5507, punctul 29, și Hotărârea Curții din 22 iunie 1999, Lloyd Schuhfabrik Meyer, C‑342/97, Rec., p. I‑3819, punctul 17].
18 În plus, este cert că riscul de confuzie în percepția publicului trebuie apreciat în mod global, ținând seama de toți factorii pertinenți din cauză (a se vedea Hotărârea CAPIO, punctul 17 de mai sus, punctul 71 și jurisprudența citată; a se vedea de asemenea, prin analogie, Hotărârea Curții din 11 noiembrie 1997, SABEL, C‑251/95, Rec., p. I‑6191, punctul 22, Hotărârea Curții Canon, punctul 17 de mai sus, punctul 16, și Hotărârea Curții Lloyd Schuhfabrik Meyer, punctul 17 de mai sus, punctul 18).
19 Această apreciere globală implică o anumită interdependență a factorilor luați în considerare și în special a similitudinii mărcilor și a celei a produselor sau serviciilor desemnate. Astfel, un grad scăzut de similitudine între produsele sau serviciile desemnate poate fi compensat printr‑un grad ridicat de similitudine între mărci și invers [Hotărârea Curții din 13 septembrie 2007, Il Ponte Finanziaria/OAPI, C‑234/06 P, Rep., p. I‑7333, punctul 48, Hotărârea Tribunalului din 23 octombrie 2002, Matratzen Concord/OAPI – Hukla Germany (MATRATZEN), T‑6/01, Rec., p. II‑4335, punctul 25; a se vedea de asemenea, prin analogie, Hotărârea Canon, punctul 17 de mai sus, punctul 17]. Interdependența acestor factori își găsește expresia în considerentul (8) al Regulamentului nr. 207/2009, potrivit căruia noțiunea de similitudine trebuie interpretată în relație cu riscul de confuzie, a cărui apreciere depinde de numeroși factori, în special de cunoașterea mărcii pe piață, de asocierea care poate fi stabilită cu semnul folosit sau înregistrat, de gradul de asemănare dintre marcă și semn și dintre produsele sau serviciile desemnate (a se vedea Hotărârea CAPIO, punctul 17 de mai sus, punctul 72 și jurisprudența citată).
20 Pe de altă parte, aprecierea globală, în ceea ce privește similitudinea vizuală, fonetică sau conceptuală dintre semnele în conflict, trebuie să se întemeieze pe impresia de ansamblu produsă de acestea, ținând seama în special de elementele lor distinctive și dominante. Astfel, din modul de redactare a articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, potrivit căruia „există un risc de confuzie [în percepția publicului]”, rezultă că percepția asupra mărcilor pe care o are consumatorul mediu al tipului de produse sau de servicii în cauză are un rol determinant în aprecierea globală a riscului de confuzie. Or, în mod normal, consumatorul mediu percepe o marcă ca pe un tot și nu face o examinare a diferitelor detalii ale acesteia (a se vedea Hotărârea CAPIO, punctul 17 de mai sus, punctul 73 și jurisprudența citată; a se vedea de asemenea, prin analogie, Hotărârea SABEL, punctul 18 de mai sus, punctul 23).
21 În vederea aprecierii globale a riscului de confuzie, consumatorul mediu al produselor vizate este prezumat a fi normal informat și suficient de atent și de avizat. Pe de altă parte, trebuie să se ia în considerare faptul că numai rareori consumatorul mediu are posibilitatea să compare în mod direct diferitele mărci, trebuind să se bazeze pe imaginea imperfectă a acestora pe care a păstrat‑o în memorie. Trebuie să se aibă în vedere și faptul că nivelul de atenție al consumatorului mediu poate varia în funcție de categoria de produse sau servicii în cauză [Hotărârea Tribunalului din 23 octombrie 2002, Oberhauser/OAPI – Petit Liberto (Fifties), T‑104/01, Rec., p. II‑4359, punctul 28, și Hotărârea Tribunalului din 30 iunie 2004, BMI Bertollo/OAPI – Diesel (DIESELIT), T‑186/02, Rec., p. II‑1887, punctul 38; a se vedea de asemenea, prin analogie, Hotărârea Lloyd Schuhfabrik Meyer, punctul 17 de mai sus, punctul 26].
22 În speță, marca anterioară este o marcă națională înregistrată în Franța. Prin urmare, astfel cum a constatat camera de recurs la punctul 12 din decizia atacată, examinarea trebuie să se limiteze la teritoriul francez. Este de asemenea cert, astfel cum a reținut în mod întemeiat camera de recurs la punctul 13 din decizia atacată, că publicul relevant este constituit din consumatorul mediu francez de articole de marochinărie și de articole vestimentare, ceea ce corespunde unui segment deosebit de important din populație. Aceste constatări, care nu au fost contestate de reclamantă, trebuie confirmate.
23 În lumina considerentelor de mai sus este necesar să se examineze, prin urmare, aprecierea riscului de confuzie dintre semnele în conflict efectuată de camera de recurs.
Cu privire la similitudinea produselor
24 În această privință, este suficient să se constate că poziția adoptată de camera de recurs la punctul 10 din decizia atacată, potrivit căreia produsele în cauză sunt identice, care nu a fost, de altfel, contestată de reclamantă, trebuie confirmată.
Cu privire la similitudinea semnelor
25 Astfel cum s‑a arătat deja la punctul 20 de mai sus, aprecierea globală a riscului de confuzie trebuie să se întemeieze, în ceea ce privește similitudinea vizuală, auditivă sau conceptuală a mărcilor în cauză, pe impresia de ansamblu produsă de acestea, ținând cont în special de elementele lor distinctive și dominante (a se vedea de asemenea Hotărârea Curții din 2 septembrie 2010, Klein Trademark Trust/OAPI, C‑254/09 P, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 45 și jurisprudența citată).
26 Rezultă totodată din jurisprudență că două mărci sunt similare atunci când, din punctul de vedere al publicului relevant, există între ele o egalitate cel puțin parțială în ceea ce privește unul sau mai multe aspecte relevante, și anume aspectele vizual, fonetic și conceptual (Hotărârea MATRATZEN, punctul 19 de mai sus, punctul 30, și Hotărârea CAPIO, punctul 17 de mai sus, punctul 89; a se vedea de asemenea, prin analogie, Hotărârea SABEL, punctul 18 de mai sus, punctul 23).
27 În speță, marca anterioară este constituită exclusiv din termenul „loft”, în timp ce marca solicitată se compune din elementul verbal „ann taylor loft”.
28 În primul rând, camera de recurs a constatat că existau similitudini vizuale și fonetice între semnele în cauză, dar că această similitudine nu era puternică, întrucât termenul „loft” era precedat de alte elemente în cadrul mărcii solicitate. Or, deși reclamanta pretinde că impresiile vizuală și fonetică ale semnelor în cauză sunt foarte diferite din cauza prezenței elementului dominant „ann taylor” în cadrul mărcii solicitate, aceasta recunoaște că există „un grad redus de similitudine între semnele în conflict”. Concluzia camerei de recurs cu privire la acest aspect trebuie, așadar, confirmată.
29 În al doilea rând, în ceea ce privește similitudinea conceptuală, camera de recurs, confirmând rezultatul la care a ajuns divizia de opoziție, a considerat, la punctele 18 și 20 ale deciziei atacate, că semnul verbal ANN TAYLOR LOFT se aseamănă cu numele complet al unei persoane anglo‑saxone în care termenul „ann” poate fi identificat cu ușurință ca prenume, termenul „taylor” ca un al doilea prenume sau ca o parte din prenume și termenul „loft” ca un nume de familie. Camera de recurs a adăugat, la punctul 19 din decizia atacată, întemeindu‑se pe Hotărârea Tribunalului din 2 decembrie 2008, Harman International Industries/OAPI – Becker (Barbara Becker) (T‑212/07, Rep., p. II‑3431), că elementul „loft”, ca nume, ar fi elementul dominant al mărcii solicitate. În plus, camera de recurs a considerat, la punctul 23 din decizia atacată, că termenul „loft” era distinctiv, având în vedere că era un cuvânt într‑o limbă străină în Franța, care nu ar fi perceput în mod obligatoriu ca desemnând generic un loc de comercializare a produselor. Termenul „loft” ar fi mai curând perceput ca fiind un substantiv în limba engleză lipsit de semnificație sau ca un nume de familie.
30 Reclamanta contestă această analiză. Astfel, în opinia sa, publicul francez nu va percepe termenul „loft” comun celor două semne în cauză ca fiind un nume de familie anglo‑saxon, întrucât acest termen ar fi utilizat în franceză pentru a desemna un spațiu de stocare transformat în spațiu de locuit în scopuri private sau comerciale. Astfel, în pofida prezenței în cele două semne a termenului „loft”, datorită faptului că ar constitui elementul distinctiv și dominant al mărcilor ANN TAYLOR și ANN TAYLOR LOFT, elementul „ann taylor” ar domina ansamblul astfel încât toate celelalte componente ar fi neglijabile. Prin urmare, nu ar exista nicio similitudine conceptuală între semnele în cauză.
31 Trebuie să se constate că analiza efectuată de camera de recurs, în măsura în care se întemeiază pe o premisă eronată, nu poate fi confirmată.
32 Astfel, precum constatase deja divizia de opoziție în decizia sa, departe de a fi un cuvânt într‑o limbă străină, termenul „loft” este un termen care descrie, în limba franceză, un anumit tip de locuință. Deși provine din termenul englez echivalent, termenul „loft”, datorită introducerii sale în limba franceză, a devenit, în totalitate, un termen francez. Rezultă că, întrucât are o semnificație precisă în franceză, publicul francez mediu, confruntat cu acest termen, îl va asocia cu un anumit tip de locuință, în măsura în care cunoaște această semnificație, iar nu cu un nume de familie străin, nume de familie cu privire la care OAPI recunoaște, pe de altă parte, că, în țările anglo‑saxone, nu este cel mai comun. În plus, nu se poate susține în mod întemeiat că termenul „loft” este folosit rar în limba franceză.
33 Prin urmare, argumentul reclamantei potrivit căruia elementul „ann taylor” ar fi dominant în cadrul impresiei de ansamblu, întrucât semnele ANN TAYLOR și ANN TAYLOR LOFT ar beneficia de un renume în rândul publicului, nu poate fi totuși primit.
34 În această privință, este suficient să se constate că reclamanta nu a prezentat nicio probă prin care să dovedească faptul că semnele ANN TAYLOR LOFT sau ANN TAYLOR beneficiază de un astfel de renume în rândul publicului vizat, întrucât probele vizează Statele Unite. În această privință, existența unui site internet nu poate fi suficientă pentru a dovedi existența unui renume. Pe de altă parte, însăși reclamanta precizează că „a luat anumite măsuri pentru a se putea afla în poziția de a extinde activitatea sa în alte țări, printre care cele ale Uniunii Europene”, ceea ce denotă lipsa unui renume actual al mărcii solicitate sau al semnului ANN TAYLOR în interiorul Uniunii Europene și în special în Franța.
35 În plus, chiar dacă s‑ar presupune că elementul „ann taylor” ar putea fi considerat dominant în semnul ANN TAYLOR LOFT, examinarea similitudinii conceptuale nu se poate face prin luarea în considerare în mod exclusiv a elementului dominant, în măsura în care, potrivit jurisprudenței, aprecierea similitudinii se va putea face exclusiv pe baza elementului dominant numai dacă toate celelalte componente ale mărcii sunt neglijabile (Hotărârea Curții din 3 septembrie 2009, Aceites del Sur‑Coosur/Koipe și OAPI, C‑498/07 P, Rep., p. I‑7371, punctul 62).
36 Or, termenul „loft” conținut de marca solicitată nu poate fi considerat neglijabil în impresia de ansamblu, din moment ce completează elementul „ann taylor”, prin adăugarea unei caracteristici care s‑ar putea referi, având în vedere produsele în cauză, la o linie de articole de îmbrăcăminte ce ar corespunde unui anumit mod de viață în legătură cu acest stil nou de locuință sau care ar prelua unele coduri ale acestuia.
37 Pe de altă parte, nu se poate contesta că, în impresia de ansamblu produsă de marca solicitată, elementul „ann taylor” este în mod vădit, în ceea ce privește publicul francez, mult mai distinctiv decât termenul „loft”, tocmai datorită faptului că acesta din urmă are o semnificație clară și precisă în franceză. Elementul „ann taylor” face trimitere la prenume sau la un prenume și la un nume englezești, astfel încât va atrage mai mult atenția publicului francez.
38 Din ansamblul considerațiilor precedente rezultă că, în general, având în vedere constatarea similitudinilor fonetică și vizuală care nu sunt puternice, precum și a unei anumite similitudini conceptuale între semnele în cauză, trebuie să se concluzioneze, ținând seama de faptul că elementul „ann taylor” este elementul cel mai distinctiv al mărcii solicitate și atrage mai mult atenția publicului vizat, că similitudinea globală dintre semnele în cauză este redusă.
Cu privire la riscul de confuzie
39 Trebuie amintit că există un risc de confuzie atunci când, în mod cumulativ, gradul de similitudine al mărcilor în cauză și gradul de similitudine al produselor sau serviciilor desemnate de aceste mărci sunt suficient de ridicate (Hotărârea MATRATZEN, punctul 19 de mai sus, punctul 45).
40 Reclamanta pretinde în esență că, datorită prezenței elementului distinctiv și dominant „ann taylor” la începutul semnului ANN TAYLOR LOFT, nu există niciun risc de confuzie în percepția publicului vizat în sensul că acesta ar putea crede că semnele în cauză ar fi două linii diferite de produse oferite sub controlul aceleiași societăți sau al unor societăți legate între ele din punct de vedere economic.
41 Dimpotrivă, camera de recurs a considerat, la punctul 19 din decizia atacată, că termenul „loft” era elementul dominant al mărcii solicitate, astfel încât exista un risc de confuzie, în măsura în care produsele erau identice.
42 Această ultimă analiză nu poate fi confirmată.
43 În această privință, trebuie să se constate că, având în vedere constatările efectuate în cadrul analizei similitudinii conceptuale a semnelor în cauză, termenul „loft” nu constituie elementul dominant al mărcii solicitate. Pe de altă parte, rezultă totodată din aceleași constatări că, datorită lipsei de semnificație în percepția publicului vizat, elementul „ann taylor” trebuie considerat ca fiind mai distinctiv decât termenul „loft” în marca solicitată, în măsura în care acesta din urmă are o semnificație precisă în percepția publicului menționat.
44 Pe de altă parte, între semnele în cauză există similitudini reduse vizuală și fonetică și o anumită similitudine conceptuală.
45 În această privință, trebuie amintit că, în sectorul articolelor de îmbrăcăminte, se întâmplă frecvent ca aceeași marcă să prezinte diferite configurații potrivit tipului de produse pe care le desemnează. În acest sector, este astfel un lucru obișnuit ca aceeași întreprindere de confecții să utilizeze mărci secundare, respectiv semne derivate din marca principală, cu care au în comun un element dominant, pentru a face distincție între diferitele linii de producție în domeniul articolelor vestimentare [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 6 octombrie 2004, New Look/OAPI – Naulover (NLSPORT, NLJEANS, NLACTIVE și NLCollection), T‑117/03-T‑119/03 și T‑171/03, Rec., p. II‑3471, punctul 51 și jurisprudența citată].
46 Având în vedere mai întâi natura produselor și modul de comercializare a acestora, apoi folosirea în ceea ce privește marcarea produselor vestimentare și, în sfârșit, așteptările și obiceiurile publicului vizat, trebuie să se considere că acesta din urmă, confruntat cu cele două semne în cauză, nu va stabili o legătură între cele două, în măsura în care elementul cel mai distinctiv al mărcii solicitate nu coincide cu unicul element al mărcii anterioare și că, în mod frecvent, o „marcă de casă” își variază propria marcă prin adăugarea unui element specific unei linii secundare.
47 Astfel, precum a arătat în mod întemeiat reclamanta, publicul vizat este obișnuit ca același producător să comercializeze diferite linii de produse care cuprind numele creatorului și/sau al casei de modă în cauză urmat de numele liniei în funcție de caracteristicile acesteia (sport, elegantă, de zi cu zi etc.).
48 În speță, având în vedere impresia globală produsă de semnele în cauză, similitudinea lor a fost considerată redusă. În pofida identității produselor în cauză, trebuie să se constate că, având în vedere existența unei similitudini reduse între semnele în cauză, publicul vizat, obișnuit ca aceeași întreprindere de confecții să utilizeze submărci derivate din marca principală, nu va fi în măsură să stabilească o legătură între semnele ANN TAYLOR LOFT și LOFT, în măsura în care marca anterioară nu cuprinde elementul „ann taylor”, care este, astfel cum s‑a constatat la punctul 37 de mai sus (a se vedea de asemenea punctul 43 de mai sus), elementul cel mai distinctiv al mărcii solicitate.
49 De altfel, presupunând chiar că elementul „loft” ar păstra o poziție distinctivă autonomă în cadrul mărcii solicitate, nu se poate deduce totuși, în mod automat, din această poziție distinctivă autonomă în cadrul mărcii menționate existența unui risc de confuzie între semnele în cauză.
50 Astfel, riscul de confuzie nu poate fi determinat in abstracto, ci trebuie să fie înțeles în cadrul unei analize globale care să ia în considerare în special ansamblul factorilor pertinenți ai cauzei (Hotărârea SABEL, punctul 18 de mai sus, punctul 22; a se vedea de asemenea Hotărârea Curții din 6 octombrie 2005, Medion, C‑120/04, Rec., p. I‑8551, punctul 37), mai ales natura produselor și serviciilor în cauză, metodele de comercializare, atenția mai mult sau mai puțin ridicată a publicului, precum și obiceiurile publicului menționat în sectorul în discuție. Or, examinarea factorilor pertinenți specifici prezentei cauze, care se regăsesc la punctele 45-48 de mai sus, nu pune în evidență, prima facie, existența unui risc de confuzie între semnele în cauză.
51 Din ansamblul considerațiilor precedente rezultă că trebuie să se admită primul motiv și, fără a fi necesar să se examineze al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului de a fi ascultat, să se anuleze decizia atacată.
Cu privire la cererea de modificare a deciziei atacate
52 În ceea ce privește al treilea capăt de cerere, prin care reclamanta solicită Tribunalului, în esență, să modifice decizia atacată în sensul de a înregistra marca solicitată, trebuie amintit că, având în vedere că însăși camera de recurs este competentă, în temeiul articolului 64 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009, să exercite competențele organului care a pronunțat decizia atacată în fața sa, Tribunalul poate, în cadrul competenței sale de reformare, să exercite competențele organelor inferioare ale OAPI, ale căror decizii pot face obiectul unei căi de atac în fața camerei de recurs. Astfel, Tribunalul poate, în aceste împrejurări, să pronunțe o decizie pe care ar fi putut‑o adopta examinatorul, divizia de opoziție sau divizia de anulare. În schimb, acesta nu poate pronunța decizii care nu pot fi adoptate de aceste organe. Acesta este motivul pentru care Tribunalul nu poate înregistra o marcă, respectiva înregistrare nefiind nici de competența examinatorului, nici de competența diviziei de opoziție [a se vedea în acest sens Ordonanța Tribunalului din 30 iunie 2009, Securvita/OAPI (Natur‑Aktien‑Index), T‑285/08, Rep., p. II‑2171, punctele 16-23].
53 Prin urmare, al treilea capăt de cerere trebuie respins ca inadmisibil.
Cu privire la cheltuielile de judecată
54 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât OAPI a căzut în pretenții, se impune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă, conform concluziilor acesteia din urmă.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a opta)
declară și hotărăște:
1) Anulează Decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 1 iulie 2009 (cauza R 1485/2008‑1).
2) Respinge în rest acțiunea ca fiind inadmisibilă.
3) Obligă OAPI la plata cheltuielilor de judecată.
Martins Ribeiro | Papasavvas | Dittrich |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 17 februarie 2011.
Semnături