Cauza T‑653/11
Aiman Jaber
împotriva
Consiliului Uniunii Europene
„Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive împotriva Siriei – Înghețarea fondurilor – Acțiune în anulare – Termen de introducere a acțiunii – Inadmisibilitate parțială – Interesul de a exercita acțiunea – Sarcina probei – Adaptare în timp a efectelor unei anulări”
Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a șaptea) din 13 noiembrie 2014
1. Acțiune în anulare – Termene – Momentul de la care începe să curgă termenul – Act care prevede măsuri restrictive față de o persoană sau de o entitate – Act publicat și comunicat destinatarilor – Data comunicării actului – Comunicare către persoana interesată prin intermediul unei publicări în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene – Admisibilitate – Condiții – Imposibilitatea Consiliului de a proceda la o notificare
(art. 263 al șaselea paragraf TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 102 alin. (1) și (2); Deciziile 2011/273/PESC, 2011/488/PESC și 2011/782/PESC ale Consiliului; Regulamentele nr. 442/2011 și nr. 755/2011 ale Consiliului)
2. Procedură jurisdicțională – Termen de introducere a acțiunii – Decădere – Caz fortuit sau de forță majoră
(art. 263 al șaselea paragraf TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 45 al doilea paragraf)
3. Acțiune în anulare – Interesul de a exercita acțiunea – Noțiune – Necesitatea existenței unui interes născut și actual – Acțiune susceptibilă să aducă un beneficiu reclamantului – Interes care trebuie să persiste până la pronunțarea deciziei judecătorești – Act prin care se abrogă și se înlocuiește actul atacat în cursul judecății – Lipsa de justificare a interesului reclamantului de a exercita acțiunea – Nepronunțare asupra fondului
(art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Deciziile 2011/782/PESC, 2012/739/PESC și 2013/185/PESC ale Consiliului)
4. Uniunea Europeană – Control jurisdicțional al legalității actelor instituțiilor – Măsuri restrictive împotriva Siriei – Întinderea controlului
(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47; Decizia 2013/255/PESC a Consiliului; Regulamentele nr. 36/2012 și nr. 363/2013 ale Consiliului)
5. Acțiune în anulare – Hotărâre de anulare – Efecte – Limitare de către Curte – Măsuri restrictive împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Siria – Risc de a se cauza o atingere serioasă și ireversibilă eficacității oricărei înghețări a activelor susceptibile să fie decisă în viitor de Consiliu în privința persoanelor vizate de actul anulat – Menținerea efectelor deciziilor și ale regulamentelor anulate până la expirarea termenului de recurs sau până la respingerea acestuia
(art. 264 al doilea paragraf TFUE și art. 266 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 56 primul paragraf și art. 60 al doilea paragraf; Decizia 2013/255/PESC a Consiliului; Regulamentele nr. 36/2012 și nr. 363/2013 ale Consiliului)
1. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 38-40 și 46-50)
2. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 48)
3. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 53-56 și 63-68)
4. Referitor la actele Consiliului de aplicare a unor măsuri restrictive împotriva Siriei, efectivitatea controlului jurisdicțional garantat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene impune printre altele ca, în cadrul controlului legalității motivelor pe care se întemeiază decizia de includere sau de menținere a numelui unei persoane determinate pe listele persoanelor vizate de sancțiuni, instanța Uniunii să se asigure că această decizie se întemeiază pe o bază factuală suficient de solidă. Aceasta presupune verificarea faptelor invocate în expunerea de motive pe care se bazează decizia menționată, astfel încât controlul jurisdicțional să nu se limiteze la aprecierea verosimilității abstracte a motivelor invocate, ci să privească aspectul dacă respectivele motive – sau cel puțin unul dintre ele, considerat suficient în sine pentru susținerea deciziei în cauză – sunt întemeiate. În caz de contestare, autoritatea competentă a Uniunii este cea care are sarcina să demonstreze temeinicia motivelor reținute împotriva persoanei vizate, aceasta din urmă neavând obligația să facă dovada negativă a netemeiniciei motivelor menționate. Este important ca informațiile sau elementele pe care le prezintă autoritatea respectivă să susțină motivele reținute împotriva persoanei vizate. Dacă aceste elemente nu permit să se constate temeinicia unui motiv, atunci instanța Uniunii nu îl ia în considerare ca temei al respectivei decizii de includere sau de menținere a includerii în cauză.
În cazul în care elementele furnizate de Consiliu nu conțin niciun indiciu susceptibil să susțină afirmațiile împotriva reclamantului, rezultă că Consiliul nu și a îndeplinit sarcina probei care îi revine în temeiul articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale.
(a se vedea punctele 80, 81, 85 și 86)
5. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 88-94)