Acțiune introdusă la 7 iulie 2021 – UniCredit Bank/SRB

(Cauza T-402/21)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: UniCredit Bank AG (München, Germania) (reprezentanți: F. Schäfer, H. Großerichter și F. Kruis, avocați)

Pârât: Comitetul unic de rezoluție (SRB)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea Deciziei Comitetului unic de rezoluție din 14 aprilie 2021 privind calculul contribuțiilor ex ante din 2021 la Fondul unic de rezoluție (SRB/ES/2021/22), inclusiv anexele sale, în măsura în care o privesc pe reclamantă;

obligarea Comitetului unic de rezoluție la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șapte motive.

Primul motiv întemeiat pe faptul că Decizia din 14 aprilie 2021 încalcă norme fundamentale de procedură în sensul articolului 263 al doilea paragraf TFUE întrucât nu a fost în mod corect adoptată.

Al doilea motiv întemeiat pe faptul că Decizia din 14 aprilie 2021 și anexele sale I-III încalcă norme fundamentale de procedură în sensul articolului 263 al doilea paragraf TFUE și dreptul la o bună administrare întrucât nu este suficient motivată în conformitate cu articolul 296 alineatul (2) TFUE și cu articolul 41 alineatul (2) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (carta).

Al treilea motiv întemeiat pe faptul că Decizia din 14 aprilie 2021 și anexele sale I și II încalcă dreptul la o cale de atac eficientă întemeiat pe articolul 47 alineatul (1) din cartă deoarece exactitudinea materială a deciziei este practic imposibil să fie supusă unui control jurisdicțional eficient.

Al patrulea motiv întemeiat pe faptul că Decizia din 14 aprilie 2021 și anexele sale sunt nelegale deoarece articolele 4-7 și 9 din Regulamentul delegat (UE) 2015/63¹ sunt ele însele nelegale. Articolele încalcă dreptul instituțiilor la o protecție jurisdicțională eficientă deoarece conduc la decizii care sunt intrinsec lipsite de transparență.

Al cincilea motiv întemeiat pe faptul că, dacă ar trebui să se aprecieze că calculul netransparent al contribuțiilor instituțiilor ar fi deja impus la articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014² și la articolul 103 alineatele (2) și (7) din Directiva 2014/59³ , aceste acte sunt nelegale având în vedere motivele menționate în al patrulea motiv și trebuie deci să fie declarate inaplicabile.

Al șaselea motiv întemeiat pe faptul că Decizia din 14 aprilie 2021 încalcă articolul 6, articolul 7 și articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/63 prin faptul că pârâtul nu a ținut cont, la calcul elementului multiplicator de ajustare în funcție de profilul de risc, de indicatorii de risc ai proporției de finanțare stabilă netă („NSFR”), nici de cerințele minime de fonduri proprii și de angajamente eligibile („MREL”) și nici de indicatorii de risc ai complexității („complexity”) și ai resolvabilității („resolvability”).

Al șaptelea motiv întemeiat pe faptul că Decizia din 14 aprilie 2021 și anexele sale I-III încalcă norme fundamentale de procedură în sensul articolului 263 al doilea paragraf TFUE și dreptul la o bună administrare în temeiul articolului 41 alineatul (2) litera (a) din cartă deoarece reclamanta nu a fost ascultată înainte de adoptarea deciziei.

____________

¹ Regulamentul delegat (UE) 2015/63 al Comisiei din 21 octombrie 2014 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la mecanismele de finanțare a rezoluției (JO 2015, L 11, p. 44).

² Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1).

³ Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO 2014, L 173, p. 190).