Acțiune introdusă la 9 aprilie 2009 - Parker ITR și Parker-Hannifin/Comisia

(Cauza T-146/09)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Parker ITR Srl (Veniano, Italia) și Parker-Hannifin Corp. (Mayfield Heights, Statele Unite) (reprezentanți: B. Amory, F. Marchini Càmia şi F. Amato, avocaţi)

Pârâtă: Comisia Comunităţilor Europene

Concluziile reclamantelor

anularea deciziei în măsura în care reține răspunderea Parker ITR Srl pentru perioada 1 aprilie 1986 - 9 iunie 2006 și răspunderea Parker Hannifin pentru perioada 31 ianuarie 2002 - 9 iunie 2006;

reducerea substanțială a amenzii aplicate reclamantelor;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantele solicită anularea Deciziei Comisiei C(2009) 428 final, din 28 ianuarie 2009 privind o procedură în temeiul articolului 81 CE și al articolului 53 din Acordul SEE (Cazul COMP/39406 - conducte marine), în măsura în care reține răspunderea acestora pentru că ar fi participat la o încălcare unică și continuă în sectorul conductelor marine în cadrul SEE, care a constat în atribuirea ofertelor, fixarea prețurilor, fixarea cotelor, stabilirea condițiilor de vânzare, împărțirea geografică a pieței și schimbul unor informații sensibile privind prețurile, volumele de vânzări și cererile de oferte. Acestea solicită în plus, reducerea amenzii aplicate reclamantelor.

Reclamantele invocă nouă motive de drept în susținerea acțiunii.

În temeiul primelor trei motive, referitoare la aspectele privind imputarea răspunderii, reclamantele susțin următoarele:

În primul rând, acestea pretind că prin faptul că în decizia atacată a reținut răspunderea Parker ITR pentru încălcarea săvârșită înainte de 1 ianuarie 2002 de entități legale care încă există, desfășoară activități economice și aparțin unei alte întreprinderi, Comisia a încălcat principiul răspunderii personale, a abuzat de puterile sale pentru a eluda normele privind prescripția, a încălcat principiul nediscrimiării și nu a îndeplinit obligația de motivare.

În al doilea rând, reclamantele arată că, în decizia atacată, Comisia nu a respectat principiul răspunderii personale prin faptul că a reținut răspunderea acestora pentru comportamentul ilicit al unui angajat al Parker ITR, dat fiind că: (i) acest angajat s-a implicat în activitățile înțelegerii în interes personal; (ii) pentru a obține câștigurile sale ilicite, acesta a administrat unitatea comercială Oil & Gas a Parker ITR independent de reclamante; (iii) acest comportament ilicit al angajatului a prejudiciat Parker ITR.

În al treilea rând, acestea afirmă că decizia atacată a reținut în mod eronat răspunderea Parker Hannifin pentru perioada 31 ianuarie 2002 - 9 iunie 2006, reclamantele respingând în mod extensiv orice prezumție referitoare la faptul că Parker Hannifin ar fi exercitat o influență decisivă asupra activităților privind conductele marine de petrol și gaze desfășurate de filiala sa, deținută integral, Parker ITR și că niciunul dintre argumentele sau documentele citate în decizie nu combate această respingere sau nu dovedește influența decisivă a Parker Hannifin asupra Parker ITR în cursul acestei perioade.

Prin celelalte șase motive, care se referă la cuantumul amenzii, reclamantele invocă următoarele:

În al patrulea rând, acestea susțin că decizia atacată conține o eroare vădită în măsura în care definește încălcarea aferentă perioadei 1 aprilie 1986 - 13 mai 1997 și încălcarea aferentă perioadei 11 iunie 1999 - 2 mai 2007 fie drept încălcare unică și continuă, fie drept încălcare repetată, în sensul articolului 25 alineatul (2) teza a doua din Regulamentul nr. 1/2003¹. În consecință, din punctul de vedere al reclamantelor, competența Comisiei de a aplica o amendă pentru încălcarea aferentă perioadei 1 aprilie 1986 - 13 mai 1997 este prescrisă.

În al cincilea rând, reclamantele pretind că decizia este eronată întrucât consideră că Parker ITR a fost un conducător al înțelegerii în perioada 11 iunie 1999 - 30 septembrie 2001.

În al șaselea rând, acestea arată că decizia atacată a încălcat principiul răspunderii personale și obligația de motivare în ceea ce privește majorarea amenzii aplicate Parker Hannifin în temeiul pretinsului rol de conducător deținut de Parker ITR.

În al șaptelea rând, reclamantele pretind că decizia nu a respectat principiul încrederii legitime prin luarea în considerare, în vederea calculului "vânzări[lor] totale [...] în interiorul SEE", în sensul punctului 18 din Orientările privind calcularea amenzilor², a vânzărilor produselor facturate unor societăți cu sediul în interiorul SEE, dar nelivrate în interiorul SEE.

În al optulea rând, acestea pretind că prin faptul că s-a ținut seama de cifra de afaceri consolidată a Parker Hannifin în vederea calculării pragului de 10 % pentru partea din amendă pentru care a fost reținută răspunderea individuală a Parker ITR, în decizia atacată s-a efectuat o interpretare eronată a articolului 23 din Regulamentul nr. 1/2003 și s-a încălcat principiul răspunderii personale precum și obligația de motivare.

În al nouălea rând, reclamantele arată că decizia a încălcat principiul încrederii legitime și obligația de motivare prin refuzul de a reduce amenda reclamantelor ca urmare a cooperării acestora.

____________

¹ - Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din Tratatul CE, JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167.

² - Orientări privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, JO 2006, C 210, p. 2, Ediție specială, 08/vol. 4, p. 264.