HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a patra)
23 noiembrie 2023(*)
„Recurs – Ajutor de stat – Articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE – Piața suedeză a transportului aerian – Schemă de ajutor notificată de Regatul Suediei – Garanții pentru împrumuturi prin care se urmărește sprijinirea companiilor aeriene în cadrul pandemiei de COVID-19 – Cadru temporar pentru măsuri de ajutor de stat – Decizie a Comisiei Europene de a nu ridica obiecții – Ajutor destinat să remedieze perturbări grave ale economiei – Principiile proporționalității și nediscriminării – Libera prestare a serviciilor”
În cauza C‑209/21 P,
având ca obiect un recurs formulat în temeiul articolului 56 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, introdus la 1 aprilie 2021,
Ryanair DAC, cu sediul în Swords (Irlanda), reprezentată de V. Blanc, F.‑C. Laprévote și E. Vahida, avocats, I.‑G. Metaxas‑Maranghidis, dikigoros, și D. Pérez de Lamo și S. Rating, abogados,
recurentă,
celelalte părți din procedură fiind:
Comisia Europeană, reprezentată de L. Flynn, S. Noë și F. Tomat, în calitate de agenți,
pârâtă în primă instanță,
Republica Franceză, reprezentată inițial de A.‑L. Desjonquères, P. Dodeller, T. Stéhelin și N. Vincent, ulterior de A.‑L. Desjonquères, T. Stéhelin și N. Vincent și în final de A.‑L. Desjonquères și T. Stéhelin, în calitate de agenți,
Regatul Suediei, reprezentat inițial de O. Simonsson, H. Eklinder, J. Lundberg, C. Meyer‑Seitz, A. M. Runeskjöld, M. Salborn Hodgson, R. Shahsavan Eriksson și H. Shev și ulterior de O. Simonsson, H. Eklinder, C. Meyer‑Seitz, A. M. Runeskjöld, M. Salborn Hodgson, R. Shahsavan Eriksson și H. Shev, în calitate de agenți,
interveniente în primă instanță,
CURTEA (Camera a patra),
compusă din domnul C. Lycourgos, președinte de cameră, doamna O. Spineanu‑Matei, domnii J.‑C. Bonichot, S. Rodin (raportor) și doamna L. S. Rossi, judecători,
avocat general: domnul G. Pitruzzella,
grefier: domnul M. Longar, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 19 octombrie 2022,
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 16 martie 2023,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Prin recursul formulat, Ryanair DAC solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 17 februarie 2021, Ryanair/Comisia (T‑238/20, denumită în continuare „hotărârea atacată”, EU:T:2021:91), prin care s‑a respins acțiunea având ca obiect anularea Deciziei C(2020) 2366 final a Comisiei din 11 aprilie 2020 privind ajutorul de stat SA.56812 (2020/N) – Suedia – COVID-19: schemă de garanții pentru împrumuturi în favoarea companiilor aeriene (JO 2020, C 269, p. 2, denumită în continuare „decizia în litigiu”).
Istoricul litigiului și decizia în litigiu
2 Istoricul litigiului, astfel cum reiese din hotărârea atacată, poate fi rezumat după cum urmează.
3 La 3 aprilie 2020, Regatul Suediei a notificat Comisiei Europene o măsură de ajutor sub forma unei scheme de garanții pentru împrumuturi acordate anumitor companii aeriene (denumită în continuare „schema de ajutor în cauză”). Schema de ajutor în cauză trebuia să permită companiilor aeriene titulare ale unei licențe de operare emise de acest stat membru (denumită în continuare „licența suedeză”), care contribuiau la „conectivitatea” teritoriului suedez, să dispună de lichidități suficiente pentru a evita ca perturbările cauzate de pandemia de COVID-19 să le compromită viabilitatea și pentru a menține continuitatea activității economice în timpul și după criza sanitară. De schema de ajutor în cauză urmau să beneficieze toate companiile aeriene titulare, la 1 ianuarie 2020, ale licenței suedeze pentru a desfășura activități comerciale în domeniul aviației, în temeiul articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate (JO 2008, L 293, p. 3), cu excepția companiilor aeriene a căror activitate principală constă în prestarea de servicii neregulate de transport aerian de pasageri. Cuantumul maxim al împrumuturilor garantate în temeiul acestei scheme se ridica la 5 miliarde de coroane suedeze (SEK) (aproximativ 455 de milioane de euro). Garanțiile, care priveau împrumuturi pentru investiții și împrumuturi pentru capitalul circulant, puteau fi acordate până la 31 decembrie 2020, pentru o durată maximă de șase ani.
4 La 11 aprilie 2020, Comisia a adoptat decizia în litigiu, prin care, după ce a concluzionat că schema de ajutor în cauză constituia un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, a evaluat compatibilitatea acesteia cu piața internă în lumina Comunicării din 19 martie 2020, intitulată „Cadru temporar pentru măsuri de ajutor de stat de sprijinire a economiei în contextul actualei epidemii de COVID‑19” [C(2020) 1863, JO 2020, C 91 I, p. 1], astfel cum a fost modificată prin Comunicarea din 3 aprilie 2020 [C(2020) 2215, JO 2020, C 112 I, p. 1] (denumită în continuare „Cadrul temporar”).
5 În această privință, în primul rând, Comisia a arătat că, în conformitate cu Regulamentul nr. 1008/2008, companiile aeriene eligibile pentru schema de ajutor în cauză aveau „sediul principal” în Suedia și că situația lor financiară era periodic controlată de autoritatea națională responsabilă cu acordarea licențelor. Ea a considerat în plus că operarea de servicii regulate de transport de pasageri de către beneficiarii măsurii în cauză putea juca un rol major în „conectivitatea” țării și că, în consecință, criteriile de eligibilitate ale acestei scheme erau pertinente pentru identificarea companiilor aeriene care au legătură cu Suedia și care contribuie la „conectivitatea” acesteia, în conformitate cu obiectivul schemei menționate. În al doilea rând, Comisia a considerat că schema de ajutor în cauză era necesară, adecvată și proporțională pentru remedierea unei perturbări grave a economiei suedeze și că îndeplinea toate condițiile relevante enunțate la punctul 3.2 din cadrul temporar, intitulat „Ajutoare sub formă de garanții pentru împrumuturi”.
6 Astfel, ea a concluzionat că schema de ajutor în cauză era compatibilă cu piața internă în conformitate cu articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE și, prin urmare, nu a ridicat obiecții împotriva acesteia.
Procedura în fața Tribunalului și hotărârea atacată
7 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 1 mai 2020, Ryanair a introdus o acțiune având ca obiect anularea deciziei în litigiu.
8 În susținerea acțiunii formulate, Ryanair a invocat patru motive, întemeiate, primul, pe încălcarea principiilor nediscriminării pe motiv de cetățenie sau naționalitate și liberei prestări a serviciilor, al doilea, pe încălcarea obligației de evaluare comparativă a efectelor pozitive ale ajutorului și a efectelor sale negative asupra condițiilor schimburilor comerciale și asupra menținerii unei concurențe nedenaturate, al treilea, pe încălcarea de către Comisie a drepturilor sale procedurale prin refuzul de a iniția procedura oficială de investigare în pofida existenței unor îndoieli serioase cu privire la compatibilitatea măsurii notificate cu piața internă și, al patrulea, pe încălcarea articolului 296 al doilea paragraf TFUE.
9 Prin hotărârea atacată, Tribunalul a înlăturat ca nefondate primul, al doilea și al patrulea motiv invocate de Ryanair. În ceea ce privește al treilea motiv, acesta a considerat, în special având în vedere motivele care au condus la respingerea primelor două motive ale acțiunii, că nu era necesar să se examineze temeinicia sa. În consecință, Tribunalul a respins acțiunea în totalitate, fără a se pronunța cu privire la admisibilitatea acestei acțiuni.
Concluziile părților în fața Curții
10 Prin recursul formulat, Ryanair solicită Curții:
– anularea hotărârii atacate;
– anularea deciziei în litigiu;
– obligarea Comisiei, a Republicii Franceze și a Regatului Suediei la plata cheltuielilor de judecată sau, în subsidiar,
– anularea hotărârii atacate și
– trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului și soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată.
11 Comisia și Regatul Suediei solicită Curții:
– respingerea recursului și
– obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
12 Republica Franceză solicită Curții respingerea recursului.
Cu privire la recurs
13 În susținerea recursului, Ryanair invocă cinci motive. Primul motiv este întemeiat pe erori de drept în măsura în care Tribunalul a respins în mod eronat motivul acțiunii în primă instanță întemeiat pe o încălcare a principiului nediscriminării. Al doilea motiv este întemeiat pe o eroare de drept și pe o denaturare vădită a faptelor în cadrul examinării motivului acestei acțiuni întemeiat pe încălcarea liberei circulații a serviciilor. Al treilea motiv este întemeiat pe faptul că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a înlăturat aplicarea criteriului evaluării comparative a efectelor pozitive și a efectelor negative ale schemei de ajutor. Al patrulea motiv este întemeiat pe o eroare de drept și pe o denaturare vădită a faptelor, întrucât Tribunalul a statuat în mod eronat că Comisia nu a încălcat obligația de motivare care îi revine în temeiul articolului 296 al doilea paragraf TFUE. Al cincilea motiv este întemeiat pe o eroare de drept și pe o denaturare vădită a faptelor pe care Tribunalul le‑a săvârșit atunci când a decis să nu examineze temeinicia celui de al treilea motiv al acțiunii în primă instanță, întemeiat pe încălcarea drepturilor procedurale ale reclamantei.
Cu privire la primul motiv
Argumentația părților
14 Prin intermediul primului motiv, care cuprinde patru aspecte și vizează punctele 25-57 din hotărârea atacată, Ryanair susține că Tribunalul a săvârșit erori de drept atunci când a considerat că schema de ajutor în cauză nu încălca principiul nediscriminării pe motiv de cetățenie sau naționalitate.
15 Prin intermediul primului aspect al primului motiv, Ryanair susține că Tribunalul nu a aplicat în mod corespunzător principiul interzicerii oricărei discriminări pe motiv de cetățenie sau naționalitate, care ar fi un principiu esențial al ordinii juridice a Uniunii Europene. Deși Tribunalul a recunoscut, la punctul 30 din hotărârea atacată, că diferența de tratament instituită prin schema de ajutor în cauză putea fi asimilată unei discriminări în raport cu unul dintre criteriile de eligibilitate, și anume deținerea unei licențe suedeze, acesta ar fi considerat în mod eronat că o asemenea discriminare nu trebuia apreciată decât în lumina articolului 107 alineatul (3) litera (b) TFUE, pentru motivul că această dispoziție constituia o dispoziție specială în sensul articolului 18 TFUE. Astfel, limitarea beneficiului schemei de ajutor în cauză la întreprinderile de transport aerian titulare ale unei licențe suedeze ar echivala cu o discriminare directă pe motiv de naționalitate, dat fiind că, pentru a obține o astfel de licență, o companie aeriană trebuie în mod necesar să aibă sediul principal în Suedia.
16 În plus, recurenta susține că Tribunalul ar fi trebuit să examineze dacă o astfel de discriminare era justificată de motive de ordine publică, de siguranță publică sau de sănătate publică, în sensul articolului 52 TFUE, sau, în orice caz, dacă era întemeiată pe motive obiective, independente de naționalitatea persoanelor în cauză.
17 Prin intermediul celui de al doilea aspect al acestui motiv, recurenta susține că Tribunalul a săvârșit, la punctele 32 și 33 din hotărârea atacată, o eroare de drept și o denaturare vădită a faptelor în ceea ce privește stabilirea obiectivului schemei de ajutor în cauză. În special, Tribunalul ar fi considerat în mod eronat că obiectivul acestei scheme se limita la asigurarea „conectivității” Suediei sau că era conform cu articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE, în condițiile în care din decizia în litigiu ar reieși în mod clar că acest obiectiv era de a asigura companiilor aeriene „titulare ale unei licențe suedeze” o lichiditate suficientă.
18 Prin intermediul celui de al treilea aspect al primului motiv, Ryanair susține că hotărârea atacată este afectată de o eroare de drept și de o denaturare vădită a faptelor, întrucât Tribunalul a considerat, la punctele 38-44 din hotărârea atacată, că schema de ajutor în cauză, de care beneficiază numai companiile aeriene titulare ale unei licențe suedeze, era adecvată pentru atingerea obiectivului său. În această privință, prin faptul că a interpretat în mod eronat Regulamentul nr. 1008/2008 și a completat în mod nelegal motivarea deciziei în litigiu, Tribunalul ar fi apreciat în mod eronat, în primul rând, că un stat membru care a acordat o licență unei companii aeriene poate controla modul în care ajutorul este utilizat de beneficiari, în al doilea rând, că acest stat membru se poate asigura că compania aeriană titulară a licenței rambursează împrumuturile acordate, astfel încât să scadă riscul de a se recurge la garanție, și, în al treilea rând, că companiile aeriene titulare ale unei licențe de operare au o legătură mai strânsă cu economia statului membru care a acordat această licență. Astfel, nu ar exista nicio diferență, sub aspectul controalelor efectuate de statul membru care a acordat ajutorul, al riscului de nerambursare a împrumuturilor și al legăturilor cu economia acestui stat membru, între companiile aeriene care dețin o licență de operare eliberată de statul membru respectiv și cele care dețin o licență de operare eliberată de un alt stat membru.
19 Prin intermediul celui de al patrulea aspect al acestui motiv, Ryanair invocă în esență o eroare de drept și o denaturare vădită a faptelor întrucât Tribunalul a considerat, la punctele 45-54 din hotărârea atacată, că schema de ajutor în cauză era proporțională.
20 În primul rând, Tribunalul ar fi afirmat în mod eronat, la punctele 45 și 51 din hotărârea atacată, că cerința unei licențe suedeze era „cea mai în măsură să garanteze caracterul durabil al prezenței unei companii aeriene pe teritoriul [suedez]” și că „sediul principal”, locul în care sunt luate deciziile administrative și financiare, era „deosebit de important în speță pentru a se asigura că conectivitatea Suediei nu va fi întreruptă de la o zi la alta”. Această legătură de cauzalitate între obligația de a deține o licență suedeză și garanția unei deserviri a teritoriului suedez ar fi cu totul ipotetică și contrazisă de datele pe care Ryanair le‑a furnizat Tribunalului.
21 În al doilea rând, Tribunalul ar fi afirmat în mod eronat, la punctul 45 din hotărârea atacată, că companiile aeriene eligibile „contribuie, în mare, în mod majoritar la deservirea regulată a Suediei”. Ar fi vorba despre o denaturare vădită a faptelor, dat fiind că, pe baza cifrelor furnizate chiar de Tribunal la punctul 46 din hotărârea atacată, companiile aeriene titulare ale unei licențe suedeze reprezentau o minoritate a serviciilor aeriene regulate în Suedia în două dintre cele trei segmente ale acestor servicii, și anume zborurile în cadrul Uniunii, cu o cotă de piață combinată de 49 %, și zborurile în afara Uniunii, cu o cotă de piață combinată de 35 %. În plus, acest motiv ar fi de asemenea afectat de o eroare de drept și, mai precis, de o aplicare eronată a principiului proporționalității, la fel ca și motivul enunțat la punctul 46 din hotărârea atacată, potrivit căruia companiile aeriene titulare ale unei licențe suedeze reprezentau 98 % din traficul intern de pasageri și 84 % din transportul intern de mărfuri și era vorba despre „o informație primordială, ținând seama de întinderea și de situația geografică” ale Suediei. În conformitate cu acest principiu, Tribunalul ar fi trebuit să evalueze proporția traficului intern în traficul total al Suediei.
22 În al treilea rând, în hotărârea atacată, Tribunalul ar fi omis să evalueze efectul concurențial al schemei de ajutor în cauză în vederea evaluării criteriului proporționalității. Or, o astfel de apreciere ar fi esențială pentru a se stabili, potrivit propriilor termeni ai Tribunalului, dacă schema de ajutor în cauză nu „depășește ceea ce este necesar” pentru atingerea obiectivului declarat.
23 În al patrulea rând, Tribunalul ar fi justificat în mod eronat, la punctele 50 și 51 din hotărârea atacată, criteriile de eligibilitate discriminatorii și incoerența care ar decurge din acestea prin pretinsul obiectiv al schemei de ajutor în cauză, afirmând că companiile mici operau „în special” zboruri cu o finalitate specifică, că recurenta își redusese prezența în Suedia la o singură bază cu un singur aparat și că cota sa de piață scăzuse înainte de începutul pandemiei de COVID-19. Astfel, acesta ar fi neglijat importanța cotei de piață de 5 % a Ryanair. Recurenta contestă de asemenea afirmația Tribunalului potrivit căreia „resursele care pot fi alocate de statul membru în cauză nu sunt infinite și, prin urmare, trebuie să respecte unele priorități”.
24 În al cincilea rând, Tribunalul ar fi refuzat în mod eronat, la punctul 53 din hotărârea atacată, să examineze un alt scenariu de ajutor pentru motivul că Comisia nu putea avea obligația să „examineze orice măsură alternativă posibilă”. În această privință, Tribunalul s‑ar fi întemeiat în mod eronat pe Hotărârea din 6 mai 2019, Scor/Comisia (T‑135/17, EU:T:2019:287), din care ar reieși numai că, în motivarea sa, Comisia nu avea obligația de a examina toate măsurile alternative.
25 În plus, motivul enunțat de Tribunal la punctul 54 din hotărârea atacată, potrivit căruia măsura alternativă ipotetică care constă în extinderea schemei de ajutor în cauză la companii care nu sunt stabilite în Suedia nu ar fi permis atingerea obiectivului privind „conectivitatea” în aceeași măsură, s‑ar întemeia, printr‑o trimitere la punctele 40-44 din această hotărâre, pe ipoteza juridică eronată potrivit căreia, în temeiul Regulamentului nr. 1008/2008, companiile aeriene titulare ale unei licențe de operare eliberate de un alt stat membru își pot întrerupe mai ușor rutele spre și dinspre Suedia.
26 Comisia, Republica Franceză și Regatul Suediei susțin că primul motiv de recurs trebuie respins ca nefondat.
Aprecierea Curții
27 Trebuie amintit cu titlu introductiv că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, pentru calificarea unei măsuri naționale drept „ajutor de stat”, în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, este necesară îndeplinirea tuturor condițiilor următoare. În primul rând, trebuie să fie vorba despre o intervenție a statului sau prin intermediul resurselor de stat. În al doilea rând, această intervenție trebuie să fie susceptibilă să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre. În al treilea rând, ea trebuie să acorde un avantaj selectiv beneficiarului său. În al patrulea rând, aceasta trebuie să denatureze sau să amenințe să denatureze concurența (Hotărârea din 28 iunie 2018, Germania/Comisia, C‑208/16 P, EU:C:2018:506, punctul 79 și jurisprudența citată).
28 Prin urmare, articolul 107 alineatul (1) TFUE prevede principiul incompatibilității ajutoarelor de stat cu piața internă tocmai în privința unor măsuri care prezintă astfel de caracteristici și care produc asemenea efecte, întrucât sunt susceptibile să denatureze concurența și să aducă atingere schimburilor comerciale dintre statele membre.
29 În special, cerința selectivității care decurge din articolul 107 alineatul (1) TFUE presupune stabilirea de către Comisie a faptului că de avantajul economic, privit în sens larg, care decurge în mod direct sau indirect dintr‑o anumită măsură beneficiază în mod specific una sau mai multe întreprinderi. În acest scop, îi revine sarcina de a demonstra în special că măsura respectivă introduce diferențieri între întreprinderile care se găsesc într‑o situație comparabilă în raport cu obiectivul urmărit. Prin urmare, este necesar ca avantajul să fie acordat în mod selectiv și să fie susceptibil să plaseze anumite întreprinderi într‑o situație mai favorabilă decât altele (Hotărârea din 28 septembrie 2023, Ryanair/Comisia, C‑320/21 P, EU:C:2023:712, punctul 103 și jurisprudența citată).
30 Articolul 107 alineatele (2) și (3) TFUE prevede însă anumite derogări de la principiul incompatibilității ajutoarelor de stat cu piața internă, evocat la punctul 28 din prezenta hotărâre, precum cea prevăzută la articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE privind ajutoarele destinate „să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru”. Sunt astfel compatibile sau susceptibile să fie declarate compatibile cu piața internă ajutoarele de stat acordate în scopul și potrivit cerințelor prevăzute de aceste dispoziții derogatorii, în pofida faptului că prezintă caracteristicile și produc efectele menționate la punctul 27 din prezenta hotărâre.
31 Rezultă că ajutoarele de stat care sunt acordate în conformitate cu aceste cerințe, și anume în vederea unui obiectiv recunoscut de acestea și în limitele a ceea ce este necesar și proporțional pentru realizarea acestui obiectiv, nu pot fi declarate incompatibile cu piața internă în considerarea numai a caracteristicilor sau numai a efectelor menționate la punctul 27 din prezenta hotărâre sau a efectelor care sunt inerente oricărui ajutor de stat, și anume în special pentru motive legate de faptul că ajutorul este selectiv sau de faptul că acesta ar denatura concurența, în caz contrar dispozițiile derogatorii menționate fiind lipsite de orice efect util (Hotărârea din 28 septembrie 2023, Ryanair/Comisia, C‑320/21 P, EU:C:2023:712, punctul 107 și jurisprudența citată).
32 Prin urmare, un ajutor nu poate fi considerat incompatibil cu piața internă pentru motive care sunt legate numai de faptul că ajutorul este selectiv sau de faptul că denaturează sau amenință să denatureze concurența (Hotărârea din 28 septembrie 2023, Ryanair/Comisia, C‑320/21 P, EU:C:2023:712, punctul 108).
33 În aceste condiții, în ceea ce privește primul aspect al primului său motiv, prin care Ryanair invocă o eroare de drept întemeiată pe faptul că Tribunalul nu a aplicat, la punctul 31 din hotărârea atacată, principiul nediscriminării pe motiv de cetățenie sau de naționalitate consacrat la articolul 18 TFUE, ci a examinat măsura în cauză în raport cu articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE, trebuie amintit că din jurisprudența Curții reiese că procedura prevăzută la articolul 108 TFUE nu trebuie să conducă niciodată la un rezultat care ar fi contrar dispozițiilor specifice ale Tratatului FUE. Prin urmare, un ajutor care, în sine sau prin unele dintre modalitățile sale, încalcă dispoziții sau principii generale ale dreptului Uniunii nu poate fi declarat compatibil cu piața internă (Hotărârea din 31 ianuarie 2023, Comisia/Braesch și alții, C‑284/21 P, EU:C:2023:58, punctul 96, precum și Hotărârea din 28 septembrie 2023, Ryanair/Comisia, C‑320/21 P, EU:C:2023:712, punctul 109).
34 Cu toate acestea, în ceea ce privește în mod specific articolul 18 TFUE, rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că acest articol nu are vocație de a se aplica în mod autonom decât în situații reglementate de dreptul Uniunii pentru care Tratatul FUE nu prevede norme specifice privind nediscriminarea (Hotărârea din 18 iulie 2017, Erzberger, C‑566/15, EU:C:2017:562, punctul 25, și Hotărârea din 28 septembrie 2023, Ryanair/Comisia, C‑320/21 P, EU:C:2023:712, punctul 110).
35 Având în vedere că, astfel cum s‑a amintit la punctul 30 din prezenta hotărâre, articolul 107 alineatele (2) și (3) TFUE prevede derogări de la principiul, formulat la alineatul (1) al acestui articol, al incompatibilității ajutoarelor de stat cu piața internă și admite astfel în special diferențe de tratament între întreprinderi, sub rezerva îndeplinirii cerințelor prevăzute de aceste derogări, acestea din urmă trebuie considerate „dispoziții speciale” prevăzute de tratate, în sensul articolului 18 primul paragraf TFUE (Hotărârea din 28 septembrie 2023, Ryanair/Comisia, C‑320/21 P, EU:C:2023:712, punctul 111).
36 Rezultă că Tribunalul nu a săvârșit nicio eroare de drept atunci când a considerat, la punctul 31 din hotărârea atacată, că articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE constituia o asemenea dispoziție specială și că trebuia să se examineze numai dacă diferența de tratament determinată de măsura în cauză era permisă în temeiul acestei dispoziții.
37 Reiese de aici că diferențele de tratament pe care le determină schema de ajutor în cauză nu trebuie să fie justificate și în raport cu motivele enunțate la articolul 52 TFUE, contrar celor susținute de Ryanair.
38 Având în vedere cele ce precedă, primul aspect al primului motiv trebuie respins ca nefondat.
39 Prin intermediul celui de al doilea aspect al acestui motiv de recurs, Ryanair susține în esență că, la punctele 32 și 33 din hotărârea atacată, Tribunalul a identificat în mod incorect obiectivul schemei de ajutor în cauză, astfel cum reiese din decizia în litigiu, și că a considerat în mod eronat că acest obiectiv consta în menținerea „conectivității” Suediei.
40 În această privință, Tribunalul a subliniat, la punctul 32 din hotărârea atacată, că obiectivul schemei de ajutor în cauză consta, în conformitate cu articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE, în remedierea perturbărilor grave ale economiei suedeze cauzate de pandemia de COVID-19, prin asigurarea „conectivității” Suediei.
41 Această descriere a obiectivului urmărit de această schemă este conformă cu cea care este expusă în decizia în litigiu, în special în considerentele (8) și (43) ale acesteia, citate în hotărârea atacată, prin care Comisia, pe de o parte, a formulat obiectivul care constă în asigurarea „conectivității” teritoriului suedez și, pe de altă parte, a evaluat relevanța acestui obiectiv în vederea aplicării articolului 107 alineatul (3) litera (b) TFUE. În schimb, contrar celor susținute de Ryanair, din această decizie nu reiese că deținerea unei licențe suedeze constituia un obiectiv în sine al schemei de ajutor în cauză, ci că o asemenea deținere constituia mai degrabă, astfel cum a considerat Tribunalul în esență la punctul 32 din hotărârea atacată, un criteriu de eligibilitate pentru această schemă.
42 În măsura în care, prin intermediul acestui al doilea aspect, Ryanair reproșează de asemenea Tribunalului că a denaturat elementele de fapt care i‑au fost prezentate, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței constante a Curții, din articolul 256 alineatul (1) al doilea paragraf TFUE și din articolul 58 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene rezultă că Tribunalul este singurul competent, pe de o parte, să constate faptele, cu excepția cazului în care inexactitatea materială a constatărilor sale ar rezulta din înscrisurile din dosar care i‑au fost prezentate, și, pe de altă parte, să aprecieze aceste fapte (Hotărârea din 25 iunie 2020, CSUE/KF, C‑14/19 P, EU:C:2020:492, punctul 103 și jurisprudența citată).
43 Așadar, aprecierea faptelor nu constituie, cu excepția cazului denaturării elementelor de probă prezentate în fața Tribunalului, o chestiune de drept supusă ca atare controlului Curții (Hotărârea din 25 iunie 2020, CSUE/KF, C‑14/19 P, EU:C:2020:492, punctul 104 și jurisprudența citată).
44 Atunci când invocă o denaturare a elementelor de probă de către Tribunal, recurentul trebuie, în temeiul articolului 256 TFUE, al articolului 58 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și al articolului 168 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul de procedură, să indice cu precizie elementele care ar fi fost denaturate de acesta și să demonstreze erorile de analiză care, în opinia sa, ar fi condus Tribunalul la această denaturare. Pe de altă parte, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, o denaturare trebuie să reiasă în mod evident din înscrisurile din dosar, fără a fi necesară o nouă apreciere a faptelor și a probelor (Hotărârea din 25 iunie 2020, CSUE/KF, C‑14/19 P, EU:C:2020:492, punctul 105 și jurisprudența citată).
45 În speță, trebuie să se constate că, în susținerea aspectului menționat, Ryanair nu precizează elementele de probă pe care Tribunalul le‑ar fi denaturat atunci când a stabilit obiectivul schemei de ajutor în cauză și, a fortiori, nu demonstrează în ce mod ar fi fost denaturate aceste elemente.
46 În aceste condiții, al doilea aspect al primului motiv trebuie respins ca nefondat.
47 Prin intermediul celui de al treilea aspect al acestui motiv, Ryanair susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și o denaturare a faptelor atunci când a statuat, la punctele 38-44 din hotărârea atacată, că schema de ajutor în cauză, în măsura în care de aceasta beneficiau numai companiile aeriene deținătoare ale unei licențe suedeze, fiind excluse cele care operează servicii neregulate de transport aerian de pasageri, era aptă să își atingă obiectivul.
48 În această privință, Ryanair susține, printr‑o primă critică, în esență că, prin afirmația, în special la punctul 40 din hotărârea atacată, că criteriul deținerii unei licențe eliberate de statul membru care acordă ajutorul permitea să se controleze modul în care acesta este utilizat de beneficiari, Tribunalul a invocat o justificare care nu figura în decizia în litigiu, astfel încât a substituit motivele reținute de Comisie în susținerea acestei decizii cu propriile motive.
49 Reiese, desigur, din jurisprudența Curții că, în cadrul controlului de legalitate avut în vedere la articolul 263 TFUE, Curtea și Tribunalul nu pot în niciun caz să substituie motivarea emitentului actului atacat cu propria motivare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 octombrie 2021, World Duty Free Group și Spania/Comisia, C‑51/19 P și C‑64/19 P, EU:C:2021:793, punctul 70, precum și jurisprudența citată). Cu toate acestea, trebuie să se constate că, în considerentul (43) al deciziei în litigiu, Comisia enunță faptul că companiile aeriene titulare ale unei licențe suedeze au sediul principal în Suedia și sunt supuse, în această țară, unei monitorizări periodice a situației lor financiare. Astfel, la punctul 40 din hotărârea atacată, Tribunalul s‑a limitat să răspundă la argumentația recurentei menționată la punctul 38 din această hotărâre, să detalieze motivarea deciziei în litigiu și, mai precis, să deducă anumite indicii din elementele care figurează în aceasta, fără a proceda însă la o înlocuire a motivelor acestei decizii.
50 În ceea ce privește a doua critică invocată în cadrul celui de al treilea aspect al primului motiv, este necesar să se constate că, întemeindu‑se pe afirmațiile care figurează la punctele 40-42 din hotărârea atacată, Tribunalul a considerat, la punctul 43 din această hotărâre, că, prin limitarea beneficiului schemei de ajutor în cauză numai la companiile aeriene deținătoare ale unei licențe suedeze și care dispuneau, prin urmare, de sediul lor principal în Suedia, Regatul Suediei a urmărit în mod legitim în esență să se asigure de existența unei legături permanente între el și companiile aeriene beneficiare ale garanției sale și, la punctul 44 din hotărârea menționată, că criteriul de eligibilitate privind deținerea unei astfel de licențe era, așadar, adecvat pentru atingerea obiectivului de a remedia perturbarea gravă a economiei acestui stat membru.
51 În această privință, în primul rând, Tribunalul s‑a întemeiat pe Regulamentul nr. 1008/2008, la punctele 43 și 44 din hotărârea atacată, numai pentru a dovedi specificitatea și stabilitatea legăturii dintre companiile aeriene care dețin o licență de operare și statul membru care a acordat această licență, ținând seama de dispozițiile acestui regulament care reglementează relațiile lor și în special controalele financiare pe care autoritățile acestui stat membru le exercită asupra acestor companii aeriene. Or, pentru a stabili dacă criteriile de eligibilitate sunt apte să atingă obiectivul urmărit de schema de ajutor în cauză, faptul că aceste controale nu privesc în mod specific utilizarea ajutoarelor acordate companiilor aeriene titulare ale unei licențe suedeze sau că un control al utilizării acestor ajutoare poate fi efectuat și la companiile aeriene care nu dețin o licență suedeză, astfel cum susține Ryanair, este ca atare irelevant pentru aprecierea acestei legături.
52 Deși, în al doilea rând, Ryanair invocă o denaturare a faptelor în ceea ce privește considerațiile menționate la punctul 50 din prezenta hotărâre, este suficient să se constate că aceasta nu a prezentat niciun argument susceptibil să demonstreze că Tribunalul a săvârșit o asemenea denaturare, conform jurisprudenței amintite la punctul 44 din prezenta hotărâre.
53 Având în vedere cele ce precedă, al treilea aspect al primului motiv trebuie respins ca nefondat.
54 Prin intermediul celui de al patrulea aspect al acestui motiv, Ryanair susține în esență că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și o denaturare a faptelor întrucât a considerat, la punctele 45-54 din hotărârea atacată, că schema de ajutor în cauză era proporțională.
55 În această privință, în măsura în care recurenta contestă, prin intermediul primei, al celei de a doua și al celei de a patra critici ale acestui aspect, anumite afirmații ale Tribunalului care figurează în special la punctele 45-46, precum și la punctele 50 și 51 din hotărârea atacată și sunt enunțate la punctele 20 și 21 din prezenta hotărâre, trebuie să se constate, pe de o parte, că recurenta urmărește astfel, în realitate, să repună în discuție aprecierea suverană a faptelor și a elementelor de probă pe care Tribunalul a efectuat‑o pentru a statua, în special la punctul 55 din hotărârea atacată, că Comisia nu săvârșise o eroare de apreciere în ceea ce privește caracterul proporțional al schemei de ajutor în cauză.
56 Pe de altă parte, deși în cadrul celei de a doua critici recurenta a invocat o denaturare a faptelor pe care Tribunalul ar fi săvârșit‑o la punctul 45 din hotărârea atacată, în măsura în care afirmația acestuia din urmă potrivit căreia companiile aeriene eligibile pentru schema de ajutor în cauză „contribuie, în mare, în mod majoritar la deservirea regulată a Suediei” nu ar rezulta din datele pe care Tribunalul însuși le‑a utilizat, este necesar să se sublinieze că aprecierea acestor date nu demonstrează nicio apreciere vădit eronată care ar constitui o denaturare a faptelor.
57 Astfel, având în vedere procentajele ridicate ale cotei de trafic intern de pasageri (98 %) și de mărfuri (84 %) asigurat de companiile aeriene care dețin o licență suedeză, aceste date având un caracter primordial în vederea asigurării obiectivului urmărit de schema de ajutor în cauză, ceea ce ca atare nu a fost contestat de reclamantă, precum și procentajele importante în ceea ce privește cota de trafic aerian de pasageri a acestor companii atât în interiorul (49 %), cât și în afara Uniunii (35 %), Tribunalul a putut afirma fără a săvârși o denaturare a acestor elemente de fapt că, în mare, companiile aeriene eligibile contribuie în mod majoritar la deservirea regulată a Suediei, atât în ceea ce privește transportul de mărfuri, cât și în ceea ce privește transportul de pasageri, ceea ce corespunde obiectivului de a asigura „conectivitatea” Suediei, indiferent dacă este vorba despre legături aeriene în Suedia, dinspre Suedia sau cu destinația Suedia.
58 În consecință, prima, a doua și a patra critică din cadrul celui de al patrulea aspect al primului motiv trebuie respinse ca inadmisibile și, în orice caz, ca nefondate.
59 În ceea ce privește a cincea critică din cadrul acestui aspect al primului motiv, îndreptată împotriva punctului 53 din hotărârea atacată, trebuie să se constate că numai cu titlu suplimentar Tribunalul a considerat la acest punct 53 că Comisia nu trebuia să se pronunțe cu privire la toate măsurile alternative la schema de ajutor în cauză. Astfel, după cum a arătat domnul avocat general la punctele 65-66 din concluzii, Tribunalul a statuat la punctul 54 din această hotărâre că, în orice caz, măsurile alternative propuse de recurentă nu ar fi permis atingerea obiectivului urmărit de această schemă. Tribunalul s‑a întemeiat în acest scop pe punctele 40-44 din hotărârea menționată, care, așa cum reiese din cuprinsul punctelor 48-53 din prezenta hotărâre, nu sunt afectate de o eroare de drept.
60 Prin urmare, această critică trebuie respinsă ca inoperantă.
61 Având în vedere ceea ce precedă, este necesar să se respingă al patrulea aspect al primului motiv și, pe cale de consecință, acest motiv în totalitate, sub rezerva examinării celei de a treia critici din cadrul celui de al patrulea aspect al acestuia, menționată la punctul 22 din prezenta hotărâre, care se alătură argumentației prezentate în cadrul celui de al treilea motiv de recurs și este examinată împreună cu acesta la punctele 84-90 din prezenta hotărâre.
Cu privire la al doilea motiv
Argumentația părților
62 Prin intermediul celui de al doilea motiv, Ryanair susține că Tribunalul, la punctele 62-64 din hotărârea atacată, a săvârșit o eroare de drept și o denaturare vădită a faptelor prin respingerea celui de al treilea aspect al primului motiv al acțiunii sale în primă instanță, prin care invoca o încălcare a principiului liberei prestări a serviciilor.
63 Prin intermediul primului aspect al acestui motiv, Ryanair susține că, contrar celor indicate la punctul 63 din hotărârea atacată, ea a invocat în fața Tribunalului o încălcare a Regulamentului nr. 1008/2008, susținând că a fost încălcat principiul liberei prestări a serviciilor în sectorul transportului aerian. Înlăturând argumentele sale pentru motivul eronat că „reclamanta nu invocă nicio încălcare a acestui regulament”, Tribunalul ar fi denaturat în mod vădit înscrisurile sale și nu și‑ar fi motivat hotărârea corespunzător cerințelor legale.
64 Prin intermediul celui de al doilea aspect al acestui motiv, Ryanair susține că Tribunalul a statuat, la punctul 64 din hotărârea atacată, în mod contradictoriu și eronat că ea nu a dovedit în ce mod excluderea sa de la schema de ajutor în cauză era de natură să o descurajeze să furnizeze prestări de servicii dinspre Suedia și cu destinația Suedia. Faptul că anumite companii aeriene sunt excluse de la un avantaj rezervat pentru ceea ce ea denumește „companiile aeriene suedeze” ar fi astfel suficient pentru a demonstra că libera prestare a serviciilor este descurajată, fără să fie necesară vreo altă demonstrație. Pe de altă parte, împrejurarea că recurenta și‑a redus în mod progresiv activitatea pe piața suedeză nu ar fi relevantă pentru a determina dacă schema în cauză restrânge libera prestare a serviciilor.
65 Prin urmare, Tribunalul ar fi denaturat probele prin faptul că nu a examinat elementele importante furnizate de recurentă în ceea ce privește efectul restrictiv al schemei de ajutor în cauză asupra liberei prestări a serviciilor și că s‑a raportat la considerații lipsite de relevanță cu privire la evoluțiile din trecut ale cotei de piață a recurentei.
66 Prin intermediul celui de al treilea aspect al celui de al doilea motiv, Ryanair susține că, în cadrul acțiunii sale în primă instanță, a demonstrat corespunzător cerințelor legale, contrar celor considerate de Tribunal la punctul 64 din hotărârea atacată, că efectele restrictive ale schemei de ajutor în cauză asupra liberei prestări a serviciilor nu erau justificate.
67 Tribunalul nu ar fi examinat în mod corect această restricție în lumina criteriilor relevante privind caracterul adecvat și proporționalitatea. În plus, recurenta ar fi furnizat multiple elemente de probă care demonstrează că schema de ajutor în cauză avea efecte restrictive asupra liberei prestări a serviciilor, care ar fi fost inutile, neadecvate și disproporționate în raport cu obiectivul schemei respective, și anume acela de a asigura „conectivitatea” Suediei. În plus, recurenta ar fi menționat, în acest context, un criteriu alternativ de eligibilitate a ajutorului, întemeiat pe cotele de piață, care ar fi fost mai puțin prejudiciabil pentru libera prestare a serviciilor. De altfel, ea ar fi menționat în mod expres acest criteriu în corespondența adresată, înainte de adoptarea deciziei în litigiu, prim‑ministrului suedez și comisarei europene responsabile cu concurența, pe care a anexat‑o la cererea introductivă în primă instanță.
68 Or, potrivit Ryanair, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a afirmat că nu era necesar să examineze această măsură alternativă în cadrul aprecierii caracterului adecvat și proporțional al restricției privind libera prestare a serviciilor în cauză.
69 Comisia, Republica Franceză și Regatul Suediei susțin că al șaselea motiv de recurs trebuie respins ca nefondat.
Aprecierea Curții
70 Prin intermediul celui de al doilea și al celui de al treilea aspect ale celui de al doilea motiv, care trebuie analizate împreună și în primul rând, Ryanair susține în esență că Tribunalul a săvârșit erori de drept la punctul 64 din hotărârea atacată, întrucât a examinat faptul că de schema de ajutor în cauză beneficiau numai „companiile aeriene suedeze”, și anume companiile aeriene care dețineau o licență suedeză, doar în raport cu criteriile prevăzute la articolul 107 TFUE, în loc să verifice dacă această măsură era justificată în raport cu motivele prevăzute în dispozițiile Tratatului FUE referitoare la libera prestare a serviciilor. Or, Ryanair ar fi prezentat Tribunalului elemente de fapt și de drept care demonstrează o încălcare a acestor dispoziții.
71 În această privință, astfel cum s‑a amintit la punctul 33 din prezenta hotărâre, procedura prevăzută la articolul 108 TFUE nu trebuie să conducă niciodată la un rezultat care ar fi contrar dispozițiilor specifice ale tratatului. Astfel, un ajutor care, în sine sau prin unele dintre modalitățile sale, încalcă dispoziții sau principii generale ale dreptului Uniunii nu poate fi declarat compatibil cu piața internă.
72 Cu toate acestea, pe de o parte, efectele restrictive pe care o măsură de ajutor le‑ar produce asupra liberei prestări a serviciilor nu constituie totuși o restricție interzisă de tratat, în măsura în care poate fi vorba despre un efect inerent naturii înseși a unui ajutor de stat, precum caracterul selectiv al acestuia (Hotărârea din 28 septembrie 2023, Ryanair/Comisia, C‑320/21 P, EU:C:2023:712, punctul 132).
73 Pe de altă parte, din jurisprudența Curții reiese că, atunci când modalitățile unui ajutor sunt atât de indisolubil legate de obiectul ajutorului încât nu ar fi posibil să fie evaluate separat, efectul lor asupra compatibilității sau a incompatibilității ajutorului în ansamblul său cu piața internă trebuie în mod necesar să fie apreciat prin intermediul procedurii prevăzute la articolul 108 TFUE (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 martie 1977, Iannelli & Volpi, 74/76, EU:C:1977:51, punctul 14, Hotărârea din 31 ianuarie 2023, Comisia/Braesch și alții, C‑284/21 P, EU:C:2023:58, punctul 97, precum și Hotărârea din 28 septembrie 2023, Ryanair/Comisia, C‑320/21 P, EU:C:2023:712, punctul 133).
74 Or, în speță, așa cum reiese din cuprinsul punctelor 40 și 41 din prezenta hotărâre, deși deținerea unei licențe suedeze nu constituia în sine obiectivul schemei de ajutor în cauză, ci un criteriu de eligibilitate a acestei scheme, acest criteriu era ca atare indisolubil legat de obiectul schemei menționate, care consta în remedierea perturbărilor grave ale economiei suedeze cauzate de pandemia de COVID-19 prin asigurarea „conectivității” Suediei. Reiese că efectul care rezultă din acest criteriu de eligibilitate pentru schema de ajutor în cauză asupra pieței interne nu poate face obiectul unei examinări separate de cea a compatibilității acestei măsuri de ajutor, în ansamblul său, cu piața internă prin intermediul procedurii prevăzute la articolul 108 TFUE.
75 Din motivele care precedă și din jurisprudența amintită la punctul 31 din prezenta hotărâre rezultă că, fără a săvârși o eroare de drept, Tribunalul a statuat, la punctul 64 din hotărârea atacată, în esență că, pentru a stabili că schema de ajutor în cauză constituia, ca urmare a faptului că de ajutorul în discuție beneficiau numai companiile aeriene deținătoare ale unei licențe suedeze, iar nu în special Ryanair, un obstacol în calea liberei prestări a serviciilor, aceasta ar fi trebuit să demonstreze în speță că măsura respectivă producea efecte restrictive care le depășeau pe cele care sunt inerente unui ajutor de stat acordat în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE (a se vedea prin analogie Hotărârea din 28 septembrie 2023, Ryanair/Comisia, C‑320/21 P, EU:C:2023:712, punctul 135).
76 Or, argumentația invocată de Ryanair în susținerea celui de al doilea și a celui de al treilea aspect ale celui de al doilea motiv urmărește, în ansamblul său, să critice schema de ajutor în cauză în măsura în care numai companiile aeriene deținătoare ale unei licențe suedeze erau eligibile pentru această schemă și efectele restrictive ale acestui criteriu de eligibilitate asupra liberei prestări a serviciilor, deși asemenea efecte sunt inerente caracterului selectiv al schemei menționate.
77 În plus, în ceea ce privește elementele de probă pe care le‑ar fi prezentat în fața Tribunalului, este necesar să se constate că Ryanair nu a invocat niciun argument susceptibil să demonstreze că Tribunalul a denaturat aceste elemente de probă.
78 Rezultă că al doilea și al treilea aspect ale celui de al doilea motiv trebuie respinse ca nefondate.
79 În sfârșit, primul aspect al acestui motiv trebuie respins ca inoperant, în măsura în care urmărește să conteste punctul 63 din hotărârea atacată, ale cărui motive au un caracter neesențial în raport cu cele expuse la punctul 64 din această hotărâre. Având în vedere cele ce precedă, cel de al doilea motiv trebuie să fie respins în totalitate.
Cu privire la al treilea motiv
Argumentația părților
80 Prin intermediul celui de al treilea motiv, Ryanair susține în esență că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat, la punctele 68 și 69 din hotărârea atacată, că Comisia nu este obligată de articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE să efectueze, atunci când examinează compatibilitatea unui ajutor, o evaluare comparativă a efectelor benefice ale acestui ajutor și a efectelor sale negative asupra condițiilor schimburilor comerciale și asupra menținerii unei concurențe nedenaturate. Acest motiv trebuie corelat cu a treia critică din cadrul celui de al patrulea aspect al primului motiv, menționată la punctul 22 din prezenta hotărâre, prin care recurenta reproșează Tribunalului că a omis să evalueze efectul anticoncurențial al schemei de ajutor în cauză.
81 Prin intermediul primului aspect al celui de al treilea motiv, aceasta susține că Tribunalul a reținut o interpretare excesiv de largă a Hotărârii din 22 septembrie 2020, Austria/Comisia (C‑594/18 P, EU:C:2020:742, punctele 20 și 39), pentru a statua că condiția ca ajutorul să nu afecteze în mod excesiv condițiile schimburilor comerciale s‑ar aplica ajutoarelor prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, dar nu și celor prevăzute la alineatul (3) litera (b) al acestui articol. În primul rând, articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, pe care l‑a aplicat această hotărâre, nu ar face referire decât la efectul ajutorului asupra condițiilor schimburilor comerciale, iar nu la protecția concurenței nedenaturate, care, astfel cum a recunoscut Tribunalul, trebuie de asemenea luată în considerare la evaluarea comparativă a efectelor pozitive și a efectelor negative ale ajutorului. În al doilea rând, în această cauză, Curtea nu ar fi examinat în mod aprofundat articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE. În al treilea rând, obligația de a evalua comparativ efectele pozitive ale ajutorului și efectele sale negative asupra condițiilor schimburilor comerciale și a menținerii unei concurențe nedenaturate ar rezulta de asemenea din principii care se aplică în general tuturor ajutoarelor care intră sub incidența articolului 107 alineatul (3) TFUE.
82 Prin intermediul celui de al doilea aspect al celui de al treilea motiv, recurenta susține că, contrar celor considerate de Tribunal la punctul 68 din hotărârea atacată, existența unei perturbări grave a economiei unui stat membru nu ar trebui să permită să se prezume că efectele pozitive ale unui ajutor depășesc efectele negative ale acestuia, ci ar trebui dimpotrivă să dea naștere unei vigilențe deosebite în evaluarea comparativă a acestor efecte, în vederea aprecierii compatibilității acestui ajutor.
83 Comisia, Republica Franceză și Regatul Suediei susțin că al treilea motiv de recurs trebuie respins ca nefondat.
Aprecierea Curții
84 Trebuie arătat că, la punctul 20 din Hotărârea din 22 septembrie 2020, Austria/Comisia (C‑594/18 P, EU:C:2020:742), Curtea a evidențiat diferențele dintre modul de redactare a articolului 107 alineatul (3) litera (b) TFUE și cel al articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE și a arătat în special că numai prima dintre aceste dispoziții prevedea condiția potrivit căreia ajutorul în cauză trebuia să urmărească un obiectiv de interes comun. Curtea a dedus de aici că articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE nu supunea compatibilitatea unui ajutor unei asemenea condiții.
85 Pentru un motiv similar întemeiat pe compararea modurilor de redactare ale dispozițiilor în cauză, astfel cum Tribunalul a statuat în esență la punctul 67 din hotărârea atacată, în lipsa unei trimiteri, în cuprinsul articolului 107 alineatul (3) litera (b) TFUE, la demonstrarea unei lipse a afectării condițiilor schimburilor comerciale într‑o măsură contrară interesului comun și, prin urmare, la necesitatea de a efectua o evaluare comparativă a efectelor benefice și a efectelor negative ale ajutorului, această dispoziție nu poate fi interpretată, spre deosebire de articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, în sensul că impune efectuarea de către Comisie a unei asemenea evaluări comparative pentru a aprecia compatibilitatea ajutorului cu piața internă.
86 Astfel cum a arătat în mod întemeiat Republica Franceză în memoriul său în răspuns, această diferență de apreciere a compatibilității ajutoarelor prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE și a celor prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE se explică prin natura specială a ajutoarelor prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE, care urmăresc obiective cu caracter excepțional și cu o pondere specială care constau fie în promovarea realizării unui proiect important de interes european comun, fie în remedierea unei perturbări grave a economiei unui stat membru. Se poate considera, așadar, că măsurile de ajutor care contribuie la unul dintre aceste obiective, cu condiția să fie necesare și proporționale, asigură un just echilibru între efectele lor benefice și efectele lor negative asupra pieței interne și că corespund, în consecință, interesului comun al Uniunii.
87 Așadar, întrucât articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE reflectă evaluarea comparativă a efectelor ajutoarelor de stat vizate de această dispoziție pe care au efectuat‑o autorii tratatului, Comisia nu este obligată să efectueze o nouă evaluare comparativă a acestor efecte atunci când examinează compatibilitatea unui ajutor a cărui acordare este avută în vedere în temeiul dispoziției menționate.
88 Pe de altă parte, deși derogarea de la principiul incompatibilității ajutoarelor de stat prevăzută la articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE trebuie să facă obiectul unei interpretări stricte, termenii utilizați pentru a defini această derogare nu trebuie totuși să fie interpretați într‑un mod care ar restrânge în mod nejustificat domeniul său de aplicare sau care ar priva‑o de efecte. Astfel, o derogare trebuie interpretată în conformitate cu obiectivele pe care le urmărește (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 septembrie 2014, Fastweb, C‑19/13, EU:C:2014:2194, punctul 40).
89 Având în vedere ceea ce precedă, Tribunalul nu a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că Comisia nu era obligată, prin articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE, să efectueze o evaluare comparativă a efectelor pozitive ale schemei de ajutor în cauză și a efectelor sale negative asupra condițiilor schimburilor comerciale și asupra menținerii unei concurențe nedenaturate.
90 În consecință, al treilea motiv trebuie respins ca nefondat.
Cu privire la al patrulea motiv
Argumentația părților
91 Prin intermediul celui de al patrulea motiv, Ryanair susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și o denaturare vădită a faptelor întrucât a statuat în mod eronat, la punctele 77-81 din hotărârea atacată, că Comisia nu a încălcat obligația de motivare care îi revine în temeiul articolului 296 al doilea paragraf TFUE.
92 Potrivit recurentei, Tribunalul ar fi admis că contextul în care a fost adoptată decizia în litigiu, marcat de apariția pandemiei de COVID-19 și de dificultățile pe care această pandemie le‑a putut genera pentru redactarea deciziilor Comisiei, putea justifica lipsa anumitor elemente cruciale în motivarea acestei decizii, deși aceste elemente i‑ar fi fost necesare recurentei pentru a înțelege raționamentul care stătea la baza concluziilor Comisiei. Interpretarea articolului 296 al doilea paragraf TFUE efectuată de Tribunal ar fi contrară jurisprudenței Curții și ar lipsi obligația de motivare de orice efect util.
93 Comisia, Republica Franceză și Regatul Suediei susțin că al patrulea motiv de recurs trebuie respins ca nefondat.
Aprecierea Curții
94 Trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, motivarea impusă la articolul 296 al doilea paragraf TFUE trebuie să fie adaptată naturii actului în cauză și trebuie să expună în mod clar și neechivoc raționamentul instituției care a emis actul, astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de justificările măsurii luate, iar instanței competente să își exercite controlul. Cerința motivării trebuie apreciată în funcție de împrejurările cauzei, în special de conținutul actului, de natura motivelor invocate și de interesul de a primi explicații pe care îl pot avea destinatarii actului sau alte persoane vizate în mod direct și individual de acesta. Nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente, având în vedere că problema dacă motivarea unui act respectă cerințele impuse la articolul 296 al doilea paragraf TFUE trebuie să fie apreciată nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă (Hotărârea din 2 septembrie 2021, Comisia/Tempus Energy și Tempus Energy Technology, C‑57/19 P, EU:C:2021:663, punctul 198, precum și jurisprudența citată).
95 Atunci când este vorba mai concret, precum în speță, despre o decizie de a nu ridica obiecții cu privire la o măsură de ajutor, întemeiată pe articolul 108 alineatul (3) TFUE, Curtea a avut deja ocazia să precizeze că o astfel de decizie, care se adoptă în termene scurte, trebuie să conțină numai motivele pentru care Comisia consideră că nu se află în prezența unor dificultăți serioase de apreciere a compatibilității ajutorului vizat cu piața internă și că chiar și o motivare succintă a acestei decizii trebuie considerată suficientă în raport cu cerința motivării prevăzută la articolul 296 al doilea paragraf TFUE, în măsura în care menționează în mod clar și neechivoc motivele pentru care Comisia a apreciat că nu se află în prezența unor asemenea dificultăți, problema temeiniciei acestei motivări neintrând în sfera acestei cerințe (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 septembrie 2021, Comisia/Tempus Energy și Tempus Energy Technology, C‑57/19 P, EU:C:2021:663, punctul 199, precum și jurisprudența citată).
96 În lumina acestor cerințe trebuie să se examineze dacă Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a apreciat că decizia în litigiu era motivată corespunzător cerințelor legale.
97 În această privință, pe de o parte, în măsura în care Ryanair reproșează Tribunalului în esență că a simplificat cerințele referitoare la obligația de motivare în raport cu contextul pandemiei de COVID-19 în care a fost adoptată decizia în litigiu, trebuie să se constate că, referindu‑se, la punctul 77 din hotărârea atacată, la contextul în care a fost adoptată decizia în litigiu, și anume cel al unei pandemii și al extremei urgențe în care Comisia a adoptat Cadrul temporar, a examinat măsurile care îi fuseseră notificate de statele membre, în special în temeiul acestui cadru, și a adoptat deciziile referitoare la aceste măsuri, printre care și această decizie, Tribunalul a luat în considerare în mod întemeiat, astfel cum impune jurisprudența menționată la punctele 94 și 95 din prezenta hotărâre, elemente pertinente pentru a stabili dacă, prin adoptarea deciziei menționate, Comisia s‑a conformat obligației sale de motivare.
98 Pe de altă parte, în măsura în care Ryanair menționează elemente specifice cu privire la care Comisia, încălcându‑și obligația de motivare care îi revine, nu s‑ar fi pronunțat sau pe care nu le‑ar fi apreciat în decizia în litigiu, cum ar fi conformitatea schemei de ajutor în cauză cu principiul egalității de tratament și cu libera prestare a serviciilor, efectul său asupra schimburilor comerciale și a concurenței, precum și evaluarea comparativă a efectelor pozitive ale ajutorului și a efectelor sale negative, din cuprinsul punctelor 79 și 80 din hotărârea atacată reiese că Tribunalul a considerat că aceste elemente fie nu erau relevante pentru adoptarea acestei decizii, fie în decizia menționată se făcea referire la ele, corespunzător cerințelor legale, pentru ca raționamentul Comisiei să fie înțeles în această privință.
99 Or, nu rezultă că prin aceste aprecieri Tribunalul ar fi încălcat cerințele de motivare a unei decizii a Comisiei de a nu ridica obiecții, întemeiată pe articolul 108 alineatul (3) TFUE, astfel cum decurg din jurisprudența amintită la punctele 94-95 din prezenta hotărâre, această motivare oferind Ryanair în speță posibilitatea să ia cunoștință de justificările acestei decizii și instanței Uniunii să își exercite controlul în privința sa, așa cum reiese de altfel din hotărârea atacată.
100 În plus, în măsura în care argumentația prezentată în cadrul celui de al patrulea motiv urmărește în realitate să demonstreze că decizia în litigiu a fost adoptată în temeiul unei aprecieri insuficiente sau eronate din punct de vedere juridic a Comisiei, această argumentație, referitoare mai degrabă la temeinicia acestei decizii decât la cerința motivării ca normă fundamentală de procedură, trebuie înlăturată având în vedere jurisprudența amintită la punctul 95 din prezenta hotărâre.
101 Din cele ce precedă reiese că Tribunalul nu a săvârșit nicio eroare de drept atunci când a statuat, la punctele 77-81 din hotărârea atacată, că decizia în litigiu era motivată corespunzător cerințelor legale.
102 În sfârșit, trebuie să se constate că Ryanair nu a invocat niciun argument susceptibil să demonstreze că Tribunalul a denaturat elemente de fapt, în sensul jurisprudenței amintite la punctul 44 din prezenta hotărâre, atunci când a examinat al patrulea motiv al acțiunii în primă instanță.
103 Prin urmare, al patrulea motiv trebuie respins ca nefondat.
Cu privire la al cincilea motiv
Argumentația părților
104 Prin intermediul celui de al cincilea motiv, Ryanair susține că, prin faptul că a considerat, la punctele 82 și 83 din hotărârea atacată, că al treilea motiv al acțiunii sale în primă instanță, referitor la refuzul Comisiei de a deschide procedura oficială de investigare prevăzută la articolul 108 alineatul (2) TFUE, era lipsit de finalitatea sa declarată ca urmare a respingerii primelor două motive ale acestei acțiuni și era lipsit de conținut autonom în raport cu aceste două motive, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și o denaturare vădită a faptelor.
105 Astfel, contrar a ceea ce a considerat Tribunalul, acest al treilea motiv ar fi prezentat un conținut autonom în raport cu primele două motive ale acțiunii în primă instanță. Controlul jurisdicțional privind existența unor dificultăți serioase care ar fi trebuit să conducă la deschiderea unei proceduri oficiale de investigare ar fi diferit de cel privind eroarea de drept sau eroarea vădită de apreciere săvârșită de Comisie cu ocazia examinării pe fond a măsurii de ajutor. Astfel, s‑ar putea constata existența unor dificultăți serioase chiar dacă, contrar celor susținute de recurentă prin intermediul primelor două motive în primă instanță, examinarea de către Comisie a schemei de ajutor în cauză nu ar fi afectată nici de o eroare vădită de apreciere, nici de o eroare de drept.
106 De asemenea, al treilea motiv al acțiunii în primă instanță nu ar fi fost lipsit de finalitatea sa declarată, întrucât demonstrarea existenței unei erori vădite de apreciere din partea Comisiei ar fi total diferită de demonstrarea dificultăților serioase care ar fi trebuit să conducă la deschiderea unei proceduri formale de investigare. În plus, Ryanair ar fi invocat argumente autonome în acest scop, demonstrând în special că Comisia nu dispunea de date de piață privind „conectivitatea” aeriană a Suediei, care aveau o importanță crucială pentru a examina compatibilitatea schemei de ajutor în cauză în raport cu obiectivul său invocat. În fața Tribunalului, Ryanair ar fi identificat lacune precise în informarea Comisiei și ar fi evidențiat dificultăți serioase care conferă motivului său un conținut autonom în raport cu primele două motive ale acțiunii.
107 Comisia, Republica Franceză și Regatul Suediei susțin că al cincilea motiv de recurs trebuie respins ca nefondat.
Aprecierea Curții
108 În cazul în care un reclamant solicită anularea unei decizii a Comisiei de a nu ridica obiecții cu privire la un ajutor de stat, el pune în discuție în esență faptul că respectiva decizie a fost adoptată fără ca această instituție să inițieze procedura formală de investigare prevăzută la articolul 108 alineatul (2) TFUE, încălcând astfel drepturile sale procedurale. Pentru ca cererea sa de anulare să fie admisă, reclamantul poate invoca orice motiv de natură să demonstreze că aprecierea informațiilor și a elementelor de care dispunea Comisia în faza preliminară de examinare a măsurii notificate ar fi trebuit să suscite îndoieli privind compatibilitatea acesteia cu piața internă. Utilizarea unor asemenea argumente nu poate avea însă drept consecință transformarea obiectului acțiunii și nici modificarea condițiilor de admisibilitate a acesteia. Dimpotrivă, existența unor îndoieli cu privire la această compatibilitate este tocmai proba care trebuie adusă pentru a demonstra obligația pe care o avea Comisia de a iniția procedura formală de investigare prevăzută la articolul 108 alineatul (2) TFUE, precum și la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 [TFUE] (JO 2015, L 248, p. 9) (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 mai 2011, Comisia/Kronoply și Kronotex, C‑83/09 P, EU:C:2011:341, punctul 59, precum și jurisprudența citată).
109 Astfel, autorului unei cereri de anulare a unei decizii de a nu ridica obiecții îi revine sarcina de a demonstra că existau îndoieli privind compatibilitatea ajutorului cu piața internă, astfel încât Comisia era obligată să inițieze procedura oficială de investigare. O asemenea probă trebuie căutată atât în împrejurările în care a fost adoptată această decizie, cât și în conținutul său, pornind de la o serie de indicii concordante (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 septembrie 2021, Comisia/Tempus Energy și Tempus Energy Technology, C‑57/19 P, EU:C:2021:663, punctul 40, precum și jurisprudența citată).
110 În special, caracterul insuficient sau incomplet al examinării efectuate de Comisie în cadrul procedurii de examinare preliminară constituie un indiciu al faptului că această instituție s‑a confruntat cu dificultăți serioase în aprecierea compatibilității măsurii notificate cu piața internă, ceea ce ar fi trebuit să o determine să inițieze procedura formală de investigare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 septembrie 2021, Comisia/Tempus Energy și Tempus Energy Technology, C‑57/19 P, EU:C:2021:663, punctul 41, precum și jurisprudența citată).
111 În această privință, referitor, mai întâi, la critica întemeiată pe faptul că Tribunalul a statuat, la punctul 83 din hotărârea atacată, că al treilea motiv al acțiunii în primă instanță era lipsit de conținut autonom, trebuie subliniat că este adevărat, așa cum a arătat Ryanair în recursul său, că, dacă ar fi fost demonstrată existența unor dificultăți serioase, în sensul jurisprudenței Curții menționate la punctul 110 din prezenta hotărâre, decizia în litigiu ar fi putut fi anulată numai pentru acest motiv, chiar dacă nu s‑ar fi stabilit, pe de altă parte, că aprecierile efectuate de Comisie cu privire la fond erau eronate în drept sau în fapt (a se vedea prin analogie Hotărârea din 2 aprilie 2009, Bouygues și Bouygues Télécom/Comisia, C‑431/07 P, EU:C:2009:223, punctul 66).
112 În plus, existența unor astfel de dificultăți poate fi căutată în special în aceste aprecieri și poate fi stabilită în principiu prin motive sau argumente invocate de un reclamant pentru a contesta temeinicia deciziei de a nu ridica obiecții, chiar dacă examinarea acestor motive sau a acestor argumente nu conduce la concluzia că aprecierile efectuate de Comisie cu privire la fond sunt eronate în fapt sau în drept (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 aprilie 2009, Bouygues și Bouygues Télécom/Comisia, C‑431/07 P, EU:C:2009:223, punctele 63 și 66, precum și jurisprudența citată).
113 În speță, este necesar să se constate că al treilea motiv al acțiunii în primă instanță formulate de Ryanair era întemeiat în esență pe caracterul incomplet și insuficient al examinării efectuate de Comisie în cadrul procedurii de examinare preliminară și pe aprecierea diferită a compatibilității schemei de ajutor în cauză la care Comisia ar fi ajuns în cazul în care ar fi decis să inițieze o procedură oficială de investigare. Or, din această acțiune reiese de asemenea că în esență, în susținerea acestui motiv, recurenta fie a reluat în mod condensat argumente dezvoltate în cadrul primelor două motive ale acțiunii menționate, referitoare la temeinicia deciziei în litigiu, fie a făcut trimitere în mod direct la respectivele argumente.
114 În aceste condiții, Tribunalul a putut considera în mod întemeiat, la punctul 83 din hotărârea atacată, că al treilea motiv al acțiunii în primă instanță era „lipsit de conținut autonom” în raport cu primele două motive ale acesteia, în sensul că, întrucât a examinat pe fond aceste din urmă motive, inclusiv argumentele întemeiate pe caracterul incomplet și insuficient al examinării efectuate de Comisie, nu era obligat să aprecieze separat temeinicia celui de al treilea motiv al acestei acțiuni, cu atât mai mult cu cât, astfel cum Tribunalul a arătat de asemenea în mod întemeiat la punctul 83, Ryanair nu a evidențiat prin intermediul acestui din urmă motiv elemente specifice susceptibile să demonstreze existența unor eventuale dificultăți serioase întâmpinate de Comisie pentru a aprecia compatibilitatea măsurii în cauză cu piața internă.
115 Rezultă că Tribunalul a considerat fără a săvârși o eroare de drept, la punctul 84 din hotărârea atacată, că nu era necesar să se pronunțe cu privire la temeinicia celui de al treilea motiv al acțiunii în primă instanță. În această privință, nu este necesar să se examineze, pe de altă parte, dacă Tribunalul a statuat în mod întemeiat, la punctul 82 din hotărârea atacată, că acest motiv prezenta un caracter subsidiar și că era lipsit de finalitatea sa declarată.
116 În sfârșit, este necesar să se constate că Ryanair nu a invocat niciun argument susceptibil să demonstreze că Tribunalul a denaturat elemente de probă, în sensul jurisprudenței amintite la punctul 44 din prezenta hotărâre, în cadrul examinării celui de al treilea motiv al acțiunii în primă instanță.
117 Din cele ce precedă rezultă că al cincilea motiv trebuie respins ca nefondat.
118 Întrucât niciunul dintre motivele invocate de recurentă nu a fost admis, se impune respingerea recursului în totalitate.
Cu privire la cheltuielile de judecată
119 În temeiul articolului 184 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, atunci când recursul nu este fondat, Curtea se pronunță asupra cheltuielilor de judecată.
120 Potrivit articolului 138 alineatul (1) din acest regulament, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acesta, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Comisia a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, iar recurenta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia să suporte cheltuielile de judecată aferente prezentului recurs.
121 Conform articolului 184 alineatului (4) din Regulamentul de procedură, un intervenient în primă instanță care participă la faza scrisă sau orală a procedurii în fața Curții poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată. Curtea poate decide ca acesta să suporte propriile cheltuieli de judecată. În consecință, Republica Franceză și Regatul Suediei, interveniente în cadrul acțiunii în primă instanță, care au participat la procedura în fața Curții, vor suporta propriile cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declară și hotărăște:
1) Respinge recursul.
2) Ryanair DAC suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.
3) Republica Franceză și Regatul Suediei suportă propriile cheltuieli de judecată.
Semnături