HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a patra)
23 noiembrie 2023(*)
„Recurs – Ajutor de stat – Articolul 107 alineatul (2) litera (b) TFUE – Piața franceză a transportului aerian – Schemă de ajutor notificată de Republica Franceză – Moratoriu privind plata de taxe și de redevențe aeronautice prin care se urmărește sprijinirea companiilor aeriene în cadrul pandemiei de COVID-19 – Cadru temporar pentru măsuri de ajutor de stat – Decizie a Comisiei Europene de a nu ridica obiecții – Ajutor destinat reparării pagubelor suferite în urma unui eveniment extraordinar – Principiile proporționalității și nediscriminării – Libera prestare a serviciilor”
În cauza C‑210/21 P,
având ca obiect un recurs formulat în temeiul articolului 56 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, introdus la 2 aprilie 2021,
Ryanair DAC, cu sediul în Swords (Irlanda), reprezentată de V. Blanc, F.‑C. Laprévote și E. Vahida, avocats, I.‑G. Metaxas‑Maranghidis, dikigoros, D. Pérez de Lamo și S. Rating, abogados,
recurentă,
celelalte părți din procedură fiind:
Comisia Europeană, reprezentată de L. Flynn, C. Georgieva, S. Noë și F. Tomat, în calitate de agenți,
pârâtă în primă instanță,
Republica Franceză, reprezentată inițial de A.‑L. Desjonquères, P. Dodeller, T. Stéhelin și N. Vincent, ulterior de A.‑L. Desjonquères, T. Stéhelin și N. Vincent și în final de A.‑L. Desjonquères și T. Stéhelin, în calitate de agenți,
intervenientă în primă instanță,
CURTEA (Camera a patra),
compusă din domnul C. Lycourgos, președinte de cameră, doamna O. Spineanu‑Matei, domnii J.‑C. Bonichot, S. Rodin (raportor) și doamna L. S. Rossi, judecători,
avocat general: domnul G. Pitruzzella,
grefier: domnul M. Longar, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 19 octombrie 2022,
având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Prin recursul formulat, Ryanair DAC solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 17 februarie 2021, Ryanair/Comisia (T‑259/20, denumită în continuare „hotărârea atacată”, EU:T:2021:92), prin care s‑a respins acțiunea având ca obiect anularea Deciziei C(2020) 2097 final a Comisiei din 31 martie 2020 privind ajutorul de stat SA.56765 (2020/N) – Franța – COVID‑19 – Moratoriu privind plata taxelor aeronautice, în favoarea întreprinderilor de transport public aerian (JO 2020, C 294, p. 8, denumită în continuare „decizia în litigiu”).
Istoricul litigiului și decizia în litigiu
2 Istoricul litigiului, astfel cum reiese din hotărârea atacată, poate fi rezumat după cum urmează.
3 La 24 martie 2020, Republica Franceză a notificat Comisiei Europene, în conformitate cu articolul 108 alineatul (3) TFUE, o măsură de ajutor sub forma unui moratoriu privind plata taxei de aviație civilă și a taxei de solidaritate pe biletele de avion datorate de companiile aeriene (denumită în continuare „schema de ajutor în cauză”).
4 Schema de ajutor în cauză avea drept obiectiv ca companiile aeriene titulare ale unei licențe de operare eliberate în Franța în temeiul articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate (JO 2008, L 293, p. 3) (denumită în continuare „licența franceză”) să poată păstra lichidități suficiente până la ridicarea restricțiilor sau a interdicțiilor de deplasare legate de pandemia de COVID-19 și la revenirea la o activitate comercială normală. Aceasta prevedea că plata taxei de aviație civilă și a taxei de solidaritate pe biletele de avion, datorate pentru perioada cuprinsă între luna martie și luna decembrie 2020, va fi amânată până la 1 ianuarie 2021 și va fi repartizată pe o perioadă de 24 de luni, până la 31 decembrie 2022. Cuantumul exact al taxelor trebuia să fie stabilit în funcție de numărul de pasageri transportați sau de numărul de zboruri efectuate de pe un aeroport francez. În plus, de schema de ajutor în cauză trebuiau să beneficieze întreprinderile de transport aerian public titulare ale unei licențe franceze, ceea ce implica faptul ca acestea să aibă „sediul principal” în Franța.
5 La 31 martie 2020, Comisia a adoptat decizia în litigiu, prin care, după ce a concluzionat că schema de ajutor în cauză constituia un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, a evaluat compatibilitatea acesteia cu piața internă și mai ales în lumina articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE.
6 În această privință, în primul rând, Comisia a considerat printre altele că pandemia de COVID-19 constituia un eveniment extraordinar în sensul articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE și că exista o legătură de cauzalitate între pagubele provocate de acest eveniment și prejudiciul compensat prin schema de ajutor în cauză, întrucât aceasta din urmă urmărea reducerea crizei de lichidități a companiilor aeriene, cauzată de această pandemie, răspunzând necesităților de trezorerie ale întreprinderilor de transport aerian public titulare ale unei licențe franceze.
7 În al doilea rând, după ce a amintit că din jurisprudența Curții rezulta că puteau fi compensate numai dezavantajele economice cauzate direct de un eveniment extraordinar și că compensația nu putea depăși cuantumul acestor dezavantaje, primo, Comisia a considerat că schema de ajutor în cauză era proporțională în raport cu cuantumul pagubelor preconizate, întrucât reieșea că cuantumul estimat al ajutorului era inferior pagubelor comerciale așteptate ca urmare a crizei rezultate din pandemia de COVID-19.
8 Secundo, Comisia a considerat că schema de ajutor în cauză era stabilită în mod nediscriminatoriu, dat fiind că printre beneficiarii schemei erau incluse toate companiile aeriene titulare de licențe franceze. În această privință, ea a subliniat că faptul că ajutorul era acordat sub forma unui moratoriu privind anumite taxe care grevează de asemenea bugetul companiilor aeriene titulare de licențe de operare eliberate de alte state membre nu afecta caracterul nediscriminatoriu al acestuia, în măsura în care schema de ajutor în cauză urmărea să compenseze pagubele suferite de companiile aeriene titulare de licențe franceze. Schema de ajutor în cauză ar rămâne, așadar, proporțională în raport cu obiectivul său de a compensa pagubele provocate de pandemia de COVID-19. În special, schema de ajutor în cauză ar contribui la menținerea structurii sectorului aerian pentru companiile aeriene titulare de licențe franceze. În consecință, Comisia a apreciat că autoritățile franceze au demonstrat în acest stadiu că schema de ajutor în cauză nu ar depăși pagubele provocate direct de criza cauzată de pandemia de COVID‑19.
9 Având în vedere angajamentele asumate de Republica Franceză și în special cel de a transmite Comisiei și de a supune acordului său o metodologie detaliată cu privire la modul în care acest stat membru intenționa să cuantifice, a posteriori și pentru fiecare beneficiar, cuantumul pagubelor legate de criza cauzată de pandemia de COVID-19, Comisia a decis să nu ridice obiecții cu privire la schema de ajutor în cauză.
Procedura în fața Tribunalului și hotărârea atacată
10 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 8 mai 2020, Ryanair a introdus o acțiune având ca obiect anularea deciziei în litigiu.
11 În susținerea acțiunii formulate, Ryanair a invocat patru motive, întemeiate, primul, pe încălcarea principiilor nediscriminării pe motiv de cetățenie sau naționalitate și liberei prestări a serviciilor, al doilea, pe o eroare vădită de apreciere în cadrul examinării proporționalității schemei de ajutor în cauză din punctul de vedere al pagubelor provocate de pandemia de COVID-19, al treilea, pe încălcarea de către Comisie a drepturilor sale procedurale prin refuzul de a iniția procedura oficială de investigare în pofida existenței unor îndoieli serioase care ar fi trebuit să conducă la deschiderea unei astfel de proceduri și, al patrulea, pe încălcarea de către Comisie a articolului 296 al doilea paragraf TFUE.
12 Prin hotărârea atacată, Tribunalul a înlăturat ca nefondate primul, al doilea și al patrulea motiv invocate de Ryanair. În ceea ce privește al treilea motiv, acesta a considerat, în special având în vedere motivele care au condus la respingerea primelor două motive ale acțiunii, că nu era necesar să se examineze temeinicia sa. În consecință, Tribunalul a respins acțiunea în totalitate, fără a se pronunța cu privire la admisibilitatea acestei acțiuni.
Concluziile părților în fața Curții
13 Prin recursul formulat, Ryanair solicită Curții:
– anularea hotărârii atacate;
– anularea deciziei în litigiu;
– obligarea Comisiei și a Republicii Franceze la plata cheltuielilor de judecată sau, în subsidiar,
– anularea hotărârii atacate și
– trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului și soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată.
14 Comisia solicită Curții:
– respingerea recursului și
– obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
15 Republica Franceză solicită Curții respingerea recursului.
Cu privire la recurs
16 În susținerea recursului, Ryanair invocă cinci motive. Primul motiv este întemeiat pe erori de drept în măsura în care Tribunalul a respins în mod eronat motivul acțiunii în primă instanță întemeiat pe o încălcare a principiului nediscriminării. Al doilea motiv este întemeiat pe o eroare de drept și pe o denaturare vădită a faptelor în cadrul examinării motivului acestei acțiuni întemeiat pe încălcarea liberei circulații a serviciilor. Al treilea motiv este întemeiat pe o eroare de drept și pe o denaturare vădită a faptelor în aplicarea articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE și a principiului proporționalității în ceea ce privește cuantumul prejudiciilor suferite de beneficiarii schemei de ajutor în cauză. Al patrulea motiv este întemeiat pe o eroare de drept și pe o denaturare vădită a faptelor, întrucât Tribunalul a statuat că Comisia nu a încălcat obligația de motivare care îi revine în temeiul articolului 296 al doilea paragraf TFUE. Al cincilea motiv este întemeiat pe o eroare de drept și pe o denaturare vădită a faptelor pe care le‑a săvârșit Tribunalul atunci când a decis să nu examineze pe fond al treilea motiv al acțiunii în primă instanță, bazat pe încălcarea drepturilor procedurale ale recurentei.
Cu privire la primul motiv
Argumentația părților
17 Prin intermediul primului motiv, care cuprinde patru aspecte și vizează punctele 28-51 din hotărârea atacată, Ryanair susține că Tribunalul a săvârșit erori de drept atunci când a considerat că schema de ajutor în cauză nu încălca principiul nediscriminării pe motiv de cetățenie sau naționalitate.
18 Prin intermediul primului aspect al primului motiv, Ryanair susține că Tribunalul nu a aplicat în mod corespunzător principiul interzicerii oricărei discriminări pe motiv de cetățenie sau naționalitate, care ar fi un principiu esențial al ordinii juridice a Uniunii Europene. Deși Tribunalul a recunoscut, la punctele 31 și 32 din hotărârea atacată, că diferența de tratament instituită prin schema de ajutor în discuție putea fi asimilată unei discriminări în raport cu unul dintre criteriile de eligibilitate, și anume deținerea unei licențe franceze, acesta ar fi considerat în mod eronat că o asemenea discriminare nu trebuia apreciată decât în lumina articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE, pentru motivul că această dispoziție constituia o dispoziție specială în sensul articolului 18 TFUE. Astfel, limitarea beneficiului schemei de ajutor în cauză la întreprinderile de transport aerian titulare ale unei licențe franceze ar echivala cu o discriminare directă pe motiv de naționalitate, dat fiind că, pentru a obține o astfel de licență, o companie aeriană trebuie în mod necesar să aibă sediul principal în Franța.
19 În plus, recurenta susține că Tribunalul ar fi trebuit să examineze dacă o astfel de discriminare era justificată de motive de ordine publică, de siguranță publică sau de sănătate publică, în sensul articolului 52 TFUE, sau, în orice caz, dacă era întemeiată pe motive obiective, independente de naționalitatea persoanelor în cauză.
20 Prin intermediul celui de al doilea aspect al acestui motiv, recurenta susține că Tribunalul a săvârșit, la punctele 33 și 34 din hotărârea atacată, o eroare de drept și o denaturare vădită a faptelor în ceea ce privește stabilirea obiectivului schemei de ajutor în cauză. În special, Tribunalul ar fi considerat în mod eronat că obiectivul acestei scheme urmărea să repare paguba rezultată din pandemia de COVID-19 pentru „companiile aeriene afectate grav” sau să atenueze paguba suferită de companiile aeriene care operează pe teritoriul în cauză și că acest obiectiv era conform cu articolul 107 alineatul (2) litera (b) TFUE, în condițiile în care din decizia în litigiu ar reieși că obiectivul menționat era de a permite companiilor aeriene „care dețin o licență franceză” să păstreze lichidități suficiente.
21 Prin intermediul celui de al treilea aspect al primului motiv, Ryanair susține că hotărârea atacată este afectată de o eroare de drept și de o denaturare a faptelor, întrucât Tribunalul a considerat, la punctele 36-41 din hotărârea atacată, că schema de ajutor în cauză, de care beneficiază numai companiile aeriene titulare ale unei licențe franceze, era adecvată pentru atingerea obiectivului său.
22 Ryanair susține, cu titlu principal, că decizia în litigiu nu ar conține nicio motivare de natură să justifice recurgerea la un criteriu de eligibilitate legat de deținerea unei licențe franceze și că Tribunalul, întemeindu‑se în această privință pe motive care nu erau prevăzute de decizia în litigiu, ar fi efectuat, la punctele 37-39 din hotărârea atacată, o înlocuire de motive, deși nu avea această competență.
23 În subsidiar, Ryanair arată că cele trei motive invocate de Tribunal în acest scop sunt afectate de erori de drept sau denaturează faptele.
24 În această privință, Tribunalul ar fi interpretat în mod eronat Regulamentul nr. 1008/2008, considerând, la punctele 37-39 din hotărârea atacată, în primul rând, că un stat membru care a acordat o licență de operare unei companii aeriene poate controla utilizarea ajutorului pe care l‑a acordat acestei companii, în al doilea rând, că acest stat membru se poate asigura că compania menționată plătește taxele a căror plată a fost amânată, astfel încât să își reducă pierderile de venituri fiscale pe termen mediu, și, în al treilea rând, că companiile aeriene titulare ale unei licențe de operare au o legătură mai strânsă cu economia statului membru care a acordat această licență. Astfel, nu ar exista nicio diferență, sub aspectul controalelor financiare, al riscului de neplată a taxelor și al legăturilor cu economia statului membru care a acordat ajutorul, între companiile aeriene care dețin o licență de operare eliberată de acest stat membru și cele care dețin o licență de operare eliberată de un alt stat membru. Tribunalul ar fi introdus astfel în Regulamentul nr. 1008/2008 competențe în materie de acordare și de monitorizare a ajutoarelor care nu figurează în acesta și ar fi tras concluzii juridice eronate din dispozițiile acestui regulament referitoare la condițiile financiare stabilite pentru acordarea unei licențe de operare.
25 Prin intermediul celui de al patrulea aspect al acestui motiv, Ryanair susține în esență că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și o denaturare vădită a faptelor întrucât a considerat, la punctele 43-48 din hotărârea atacată, că schema de ajutor în cauză era proporțională.
26 În primul rând, pentru a aprecia proporționalitatea criteriului de eligibilitate legat de deținerea unei licențe franceze, Tribunalul s‑ar fi bazat, la punctul 43 din hotărârea atacată, pe un motiv întemeiat pe faptul că companiile aeriene titulare ale unei licențe franceze erau cel mai grav afectate de măsurile de restrângere a transportului și de izolare adoptate de autoritățile franceze, care nu ar figura în decizia în litigiu. Acest motiv nu poate constitui un element de referință adecvat pentru a aprecia proporționalitatea schemei de ajutor în cauză în cazul în care, astfel cum ar pretinde Tribunalul, evenimentul extraordinar prezentat ca fiind cauza unor prejudicii suferite cuprinde atât pandemia de COVID-19, cât și măsurile de restricționare a transportului adoptate de autoritățile franceze.
27 În al doilea rând, la punctul 43 din hotărârea atacată, Tribunalul ar fi justificat acest criteriu de eligibilitate, atât arbitrar, cât și discriminatoriu, întemeindu‑se pe argumentul discutabil potrivit căruia statele membre nu dispun de resurse nelimitate. Or, potrivit Ryanair, pot fi instituite scheme de ajutor pentru cuantumuri plafonate și pe baza unor criterii nediscriminatorii, astfel încât să se mențină resursele bugetare, respectând în același timp articolele 18 și 56 TFUE și îndeplinind obiectivul declarat al ajutorului.
28 În al treilea rând, în hotărârea atacată, Tribunalul ar fi omis să evalueze efectul concurențial al schemei de ajutor în cauză în vederea aprecierii proporționalității acestui ajutor. Or, o astfel de evaluare ar fi esențială pentru a se stabili, potrivit propriilor termeni ai Tribunalului, dacă schema de ajutor nu „depășește ceea ce este necesar” pentru atingerea obiectivului său declarat.
29 În al patrulea rând, Tribunalul ar fi refuzat în mod eronat, la punctul 46 din hotărârea atacată, să examineze un alt scenariu de ajutor pentru motivul că Comisia nu putea avea obligația să „examineze orice măsură alternativă posibilă”. În această privință, Tribunalul s‑ar fi întemeiat în mod eronat pe Hotărârea din 6 mai 2019, Scor/Comisia (T‑135/17, EU:T:2019:287), din care ar reieși numai că Comisia nu avea obligația de a examina toate măsurile alternative în motivarea sa.
30 În plus, motivul enunțat de Tribunal la punctul 47 din hotărârea atacată, potrivit căruia măsura alternativă ipotetică, care constă în extinderea schemei de ajutor în cauză la companii care nu sunt stabilite în Franța, nu ar fi permis atingerea obiectivului schemei de ajutor în cauză, s‑ar întemeia, printr‑o trimitere la punctele 37-41 din această hotărâre, pe ipoteza juridică eronată potrivit căreia, în temeiul Regulamentului nr. 1008/2008, companiile aeriene titulare ale unei licențe de operare eliberate de un alt stat membru își pot întrerupe mai ușor rutele spre și dinspre Franța.
31 Comisia și Republica Franceză susțin că primul motiv de recurs trebuie respins ca nefondat.
Aprecierea Curții
32 Trebuie amintit cu titlu introductiv că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, pentru calificarea unei măsuri naționale drept „ajutor de stat”, în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, este necesară îndeplinirea tuturor condițiilor următoare. În primul rând, trebuie să fie vorba despre o intervenție a statului sau prin intermediul resurselor de stat. În al doilea rând, această intervenție trebuie să fie susceptibilă să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre. În al treilea rând, ea trebuie să acorde un avantaj selectiv beneficiarului său. În al patrulea rând, aceasta trebuie să denatureze sau să amenințe să denatureze concurența (Hotărârea din 28 iunie 2018, Germania/Comisia, C‑208/16 P, EU:C:2018:506, punctul 79 și jurisprudența citată).
33 Prin urmare, articolul 107 alineatul (1) TFUE prevede principiul incompatibilității ajutoarelor de stat cu piața internă tocmai în privința unor măsuri care prezintă astfel de caracteristici și care produc asemenea efecte, întrucât sunt susceptibile să denatureze concurența și să aducă atingere schimburilor comerciale dintre statele membre.
34 În special, cerința selectivității care decurge din articolul 107 alineatul (1) TFUE presupune stabilirea de către Comisie a faptului că de avantajul economic, privit în sens larg, care decurge în mod direct sau indirect dintr‑o anumită măsură beneficiază în mod specific una sau mai multe întreprinderi. În acest scop, îi revine sarcina de a demonstra în special că măsura respectivă introduce diferențieri între întreprinderile care se găsesc într‑o situație comparabilă în raport cu obiectivul urmărit. Prin urmare, este necesar ca avantajul să fie acordat în mod selectiv și să fie susceptibil să plaseze anumite întreprinderi într‑o situație mai favorabilă decât altele (Hotărârea din 28 septembrie 2023, Ryanair/Comisia, C‑320/21 P, EU:C:2023:712, punctul 103 și jurisprudența citată).
35 Articolul 107 alineatele (2) și (3) TFUE prevede însă anumite derogări de la principiul incompatibilității ajutoarelor de stat cu piața internă, evocat la punctul 33 din prezenta hotărâre, precum cea prevăzută la articolul 107 alineatul (2) litera (b) TFUE, privind ajutoarele „destinate reparării pagubelor provocate de calamități naturale sau de alte evenimente extraordinare”. Sunt astfel compatibile sau susceptibile să fie declarate compatibile cu piața internă ajutoarele de stat acordate în condițiile prevăzute de aceste dispoziții derogatorii, în pofida faptului că prezintă caracteristicile și produc efectele enunțate la punctul 32 din prezenta hotărâre.
36 Rezultă că ajutoarele de stat care sunt acordate în conformitate cu aceste cerințe, și anume în vederea unui obiectiv recunoscut de acestea și în limitele a ceea ce este necesar și proporțional pentru realizarea acestui obiectiv, nu pot fi declarate incompatibile cu piața internă în considerarea numai a caracteristicilor sau numai a efectelor menționate la punctul 32 din prezenta hotărâre sau a efectelor care sunt inerente oricărui ajutor de stat, și anume în special pentru motive legate de faptul că ajutorul este selectiv sau de faptul că acesta ar denatura concurența, în caz contrar dispozițiile derogatorii menționate fiind lipsite de orice efect util (Hotărârea din 28 septembrie 2023, Ryanair/Comisia, C‑320/21 P, EU:C:2023:712, punctul 107 și jurisprudența citată).
37 Prin urmare, un ajutor nu poate fi considerat incompatibil cu piața internă pentru motive care sunt legate numai de faptul că ajutorul este selectiv sau de faptul că denaturează sau amenință să denatureze concurența (Hotărârea din 28 septembrie 2023, Ryanair/Comisia, C‑320/21 P, EU:C:2023:712, punctul 108).
38 În aceste condiții, în ceea ce privește primul aspect al primului său motiv, prin care Ryanair invocă o eroare de drept întemeiată pe faptul că Tribunalul nu a aplicat, la punctul 32 din hotărârea atacată, principiul nediscriminării pe motiv de cetățenie sau de naționalitate consacrat la articolul 18 TFUE, ci a examinat măsura în cauză în raport cu articolul 107 alineatul (2) litera (b) TFUE, trebuie amintit că din jurisprudența Curții reiese că procedura prevăzută la articolul 108 TFUE nu trebuie să conducă niciodată la un rezultat care ar fi contrar dispozițiilor specifice ale Tratatului FUE. Prin urmare, un ajutor care, în sine sau prin unele dintre modalitățile sale, încalcă dispoziții sau principii generale ale dreptului Uniunii nu poate fi declarat compatibil cu piața internă (Hotărârea din 31 ianuarie 2023, Comisia/Braesch și alții, C‑284/21 P, EU:C:2023:58, punctul 96, precum și Hotărârea din 28 septembrie 2023, Ryanair/Comisia, C‑320/21 P, EU:C:2023:712, punctul 109).
39 Cu toate acestea, în ceea ce privește în mod specific articolul 18 TFUE, rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că acest articol nu are vocație de a se aplica în mod autonom decât în situații reglementate de dreptul Uniunii pentru care Tratatul FUE nu prevede norme specifice privind nediscriminarea (Hotărârea din 18 iulie 2017, Erzberger, C‑566/15, EU:C:2017:562, punctul 25, și Hotărârea din 28 septembrie 2023, Ryanair/Comisia, C‑320/21 P, EU:C:2023:712, punctul 110).
40 Având în vedere că, astfel cum s‑a amintit la punctul 35 din prezenta hotărâre, articolul 107 alineatele (2) și (3) TFUE prevede derogări de la principiul, formulat la alineatul (1) al acestui articol, al incompatibilității ajutoarelor de stat cu piața internă și admite astfel în special diferențe de tratament între întreprinderi, sub rezerva îndeplinirii cerințelor prevăzute de aceste derogări, acestea din urmă trebuie considerate „dispoziții speciale” prevăzute de tratate, în sensul articolului 18 primul paragraf TFUE (Hotărârea din 28 septembrie 2023, Ryanair/Comisia, C‑320/21 P, EU:C:2023:712, punctul 111).
41 Rezultă că Tribunalul nu a săvârșit nicio eroare de drept atunci când a considerat, la punctul 32 din hotărârea atacată, că articolul 107 alineatul (2) litera (b) TFUE constituie o asemenea dispoziție specială și că trebuia să se examineze numai dacă diferența de tratament determinată de măsura în cauză era permisă în temeiul acestei dispoziții.
42 Reiese de aici că diferențele de tratament pe care le determină această măsură în cauză nu trebuie să fie justificate și în raport cu motivele enunțate la articolul 52 TFUE, contrar celor susținute de Ryanair.
43 Având în vedere cele ce precedă, primul aspect al primului motiv trebuie respins ca nefondat.
44 Prin intermediul celui de al doilea aspect al acestui motiv de recurs, Ryanair susține în esență că, la punctele 33 și 34 din hotărârea atacată, Tribunalul a identificat în mod incorect obiectivul schemei de ajutor în cauză, astfel cum reiese din decizia în litigiu, și că a considerat în mod eronat că acest obiectiv consta în atenuarea „prejudiciului suferit” de companiile aeriene care operează pe teritoriul în cauză.
45 În această privință, Tribunalul a arătat în esență, la punctul 33 din hotărârea atacată, că obiectivul schemei de ajutor în cauză consta, în conformitate cu articolul 107 alineatul (2) litera (b) TFUE, în general, în repararea în sectorul transportului aerian a pagubei rezultate dintr‑un eveniment extraordinar, și anume pandemia de COVID-19, și mai specific în reducerea, prin acordarea unui moratoriu, a cheltuielilor companiilor aeriene afectate grav de măsurile de restricționare a transportului și de izolare adoptate de Republica Franceză pentru a face față acestei pandemii.
46 Această descriere a obiectivului urmărit de această schemă este conformă cu cea care este expusă în decizia în litigiu, în special în considerentele (2) și (3) ale acesteia, care figurează în partea 2.1, intitulată „Obiectivul măsurii”, citate în hotărârea atacată. În schimb, contrar celor susținute de Ryanair, din această decizie nu reiese că deținerea unei licențe franceze constituia un obiectiv în sine al schemei de ajutor în cauză, ci că o asemenea deținere constituia mai degrabă, astfel cum a considerat Tribunalul în esență la punctul 33 din hotărârea atacată, un criteriu de eligibilitate pentru această schemă.
47 În măsura în care, prin intermediul acestui al doilea aspect, Ryanair reproșează Tribunalului și că a denaturat elementele de fapt care i‑au fost prezentate, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței constante a Curții, din articolul 256 alineatul (1) al doilea paragraf TFUE și din articolul 58 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene rezultă că Tribunalul este singurul competent, pe de o parte, să constate faptele, cu excepția cazului în care inexactitatea materială a constatărilor sale ar rezulta din înscrisurile din dosar care i‑au fost prezentate, și, pe de altă parte, să aprecieze aceste fapte (Hotărârea din 25 iunie 2020, CSUE/KF, C‑14/19 P, EU:C:2020:492, punctul 103 și jurisprudența citată).
48 Așadar, aprecierea faptelor nu constituie, cu excepția cazului denaturării elementelor de probă prezentate în fața Tribunalului, o chestiune de drept supusă ca atare controlului Curții (Hotărârea din 25 iunie 2020, CSUE/KF, C‑14/19 P, EU:C:2020:492, punctul 104 și jurisprudența citată).
49 Atunci când invocă o denaturare a elementelor de probă de către Tribunal, recurentul trebuie, în temeiul articolului 256 TFUE, al articolului 58 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și al articolului 168 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul de procedură, să indice cu precizie elementele care ar fi fost denaturate de acesta și să demonstreze erorile de analiză care, în opinia sa, ar fi condus Tribunalul la această denaturare. Pe de altă parte, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, o denaturare trebuie să reiasă în mod evident din înscrisurile din dosar, fără a fi necesară o nouă apreciere a faptelor și a probelor (Hotărârea din 25 iunie 2020, CSUE/KF, C‑14/19 P, EU:C:2020:492, punctul 105 și jurisprudența citată).
50 În speță, trebuie să se constate că, în susținerea aspectului menționat, Ryanair nu precizează elementele de probă pe care Tribunalul le‑ar fi denaturat atunci când a stabilit obiectivul schemei de ajutor în cauză și, a fortiori, nu demonstrează în ce mod ar fi fost denaturate aceste elemente.
51 În aceste condiții, al doilea aspect al primului motiv trebuie respins ca nefondat.
52 Prin intermediul celui de al treilea aspect al acestui motiv, Ryanair susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și o denaturare vădită a faptelor atunci când a statuat, la punctele 36-41 din hotărârea atacată, că schema de ajutor în cauză, în măsura în care de aceasta beneficiau numai companiile aeriene deținătoare ale unei licențe franceze, era aptă să își atingă obiectivul.
53 În această privință, Ryanair susține, cu titlu principal, în esență că, prin afirmația, în special la punctul 37 din hotărârea atacată, că criteriul deținerii unei licențe eliberate de statul membru care acordă ajutorul permitea să se controleze modul în care acesta este utilizat de beneficiari, Tribunalul a invocat o justificare care nu figura în decizia în litigiu, astfel încât a substituit motivele reținute de Comisie în susținerea acestei decizii cu propriile motive.
54 Reiese, desigur, din jurisprudența Curții că, în cadrul controlului de legalitate avut în vedere la articolul 263 TFUE, Curtea și Tribunalul nu pot în niciun caz să substituie motivarea emitentului actului atacat cu propria motivare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 octombrie 2021, World Duty Free Group și Spania/Comisia, C‑51/19 P și C‑64/19 P, EU:C:2021:793, punctul 70, precum și jurisprudența citată). Cu toate acestea, trebuie să se constate că, în considerentele 45-46 ale deciziei în litigiu, Comisia enunță faptul că companiile aeriene titulare ale unei licențe franceze au sediul principal în Franța și sunt supuse, în această țară, unei monitorizări periodice a situației lor financiare. Astfel, la punctul 37 din hotărârea atacată, Tribunalul s‑a limitat să detalieze motivarea deciziei în litigiu și, mai precis, să deducă anumite indicii din elementele care figurează în aceasta, fără a proceda însă la o înlocuire a motivelor acestei decizii.
55 Cu titlu subsidiar, Ryanair contestă afirmațiile Tribunalului, care figurează la punctele 37-39 din hotărârea atacată, potrivit cărora, în primul rând, un stat membru care a acordat o licență unei companii aeriene putea controla utilizarea ajutorului pe care l‑a acordat acestei companii, în al doilea rând, acest stat membru se putea asigura că compania menționată plătea taxele a căror plată a fost amânată, astfel încât să își reducă pierderile de venituri fiscale pe termen mediu, cele mai reduse posibil, și, în al treilea rând, companiile aeriene titulare ale unei licențe aveau o legătură mai strânsă cu economia statului membru care a acordat această licență. Întemeindu‑se pe aceste afirmații, Tribunalul a considerat la punctul 40 din această hotărâre că, prin limitarea beneficiului schemei de ajutor în cauză numai la companiile aeriene deținătoare ale unei licențe franceze și care dispuneau, prin urmare, de sediul lor principal în Franța, Republica Franceză a urmărit în mod legitim în esență să se asigure de existența unei legături permanente între ea și companiile aeriene beneficiare ale moratoriului și, la punctul 41 din hotărârea menționată, că criteriul de eligibilitate privind deținerea unei astfel de licențe era, așadar, adecvat pentru atingerea obiectivului de reparare a pagubelor cauzate de un eveniment extraordinar în sensul articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE.
56 În această privință, în primul rând, Tribunalul s‑a întemeiat pe Regulamentul nr. 1008/2008, la punctele 37-39 din hotărârea atacată, numai pentru a dovedi specificitatea și stabilitatea legăturii dintre companiile aeriene care dețin o licență de operare și statul membru care a acordat această licență, ținând seama de dispozițiile regulamentului menționat care reglementează relațiile lor și în special controalele financiare pe care autoritățile acestui stat membru le exercită asupra acestor companii aeriene. Or, pentru a stabili dacă criteriile de eligibilitate sunt apte să atingă obiectivul urmărit de schema de ajutor în cauză, faptul că aceste controale nu privesc în mod specific ajutoarele acordate companiilor aeriene titulare ale unei licențe franceze sau că un control al utilizării acestor ajutoare poate fi efectuat și la companiile aeriene care nu dețin o licență franceză, astfel cum susține Ryanair, este ca atare irelevant pentru aprecierea acestei legături.
57 Deși, în al doilea rând, Ryanair invocă o denaturare a faptelor în ceea ce privește considerațiile menționate la punctul 55 din prezenta hotărâre, este suficient să se constate că aceasta nu a prezentat niciun argument susceptibil să demonstreze că Tribunalul a săvârșit o asemenea denaturare, conform jurisprudenței amintite la punctul 49 din prezenta hotărâre.
58 Având în vedere cele ce precedă, al treilea aspect al primului motiv trebuie respins ca nefondat.
59 Prin intermediul celui de al patrulea aspect al acestui motiv, Ryanair reproșează Tribunalului în esență o eroare de drept și o denaturare vădită a faptelor întrucât a considerat, la punctele 43-48 din hotărârea atacată, că schema de ajutor în cauză era proporțională.
60 Primele două critici ale acestui aspect sunt îndreptate împotriva punctului 43 din hotărârea atacată, prin care Tribunalul a statuat că, „prin reținerea criteriului licenței franceze, statul membru în cauză, ținând seama […] de faptul că statele membre nu au resurse nelimitate, a rezervat beneficiul schemei de ajutor în discuție pentru companiile aeriene care au fost afectate cel mai grav de măsurile de restricționare a transportului și de izolare adoptate de același stat și care produc efecte, prin definiție, pe teritoriul său”.
61 În această privință, este necesar să se arate că, la același punct 43, Tribunalul s‑a referit, pentru a aprecia proporționalitatea schemei de ajutor în cauză, la date prezentate de Comisie referitoare la zborurile efectuate în Franța, cu plecare din Franța sau cu destinația Franța, de companiile aeriene care dețin o licență franceză și, respectiv, de cele care nu dețin o astfel de licență. Tribunalul a dedus din aceste date, la punctul 44 din hotărârea atacată, că aceste prime companii aeriene, singurele eligibile pentru schema de ajutor în cauză, erau în mod proporțional mult mai grav afectate decât era reclamanta, care nu realiza, având în vedere datele menționate, decât 8,3 % din activitatea sa în Franța, având ca destinație Franța și dinspre Franța, față de 100 % pentru unele dintre companiile eligibile.
62 Din argumentația prezentată de recurentă în cadrul primelor două critici nu reiese că raționamentul sus‑menționat ar fi eronat în drept sau s‑ar întemeia pe o apreciere vădit eronată care ar constitui o denaturare a elementelor de probă.
63 În special, pe de o parte, nu se poate reproșa Tribunalului că a substituit motivarea deciziei în litigiu cu propria motivare, în sensul jurisprudenței amintite la punctul 54 din prezenta hotărâre, din moment ce reiese în special din considerentele (2) și (3) ale acestei decizii că obiectivul schemei de ajutor în cauză consta în furnizarea unei compensații companiilor aeriene afectate grav de măsurile de restricționare a transportului luate ca urmare a pandemiei de COVID-19. Pentru a aprecia dacă criteriul de eligibilitate referitor la deținerea unei licențe franceze permitea să se asigure proporționalitatea acestui regim, Tribunalul s‑a limitat să constate, referindu‑se la elementele de probă prezentate în fața sa, că companiile deținătoare ale acestei licențe erau efectiv cele mai afectate de aceste măsuri.
64 Pe de altă parte, nu se poate reproșa Tribunalului că a justificat acest criteriu de eligibilitate, la punctul 43 din hotărârea atacată, prin faptul că „statele membre nu au resurse nelimitate”, acest enunț înscriindu‑se numai în explicația contextului în care a fost adoptat criteriul de eligibilitate menționat.
65 Rezultă că primele două critici din cadrul celui de al patrulea aspect trebuie respinse ca nefondate.
66 În măsura în care, prin intermediul celei de a treia critici din cadrul celui de al patrulea aspect al primului motiv, Ryanair reproșează Tribunalului că nu a examinat, în cadrul proporționalității schemei de ajutor în cauză, efectele concurențiale ale acestui ajutor, trebuie să se constate că recurenta nu a invocat în primă instanță o critică întemeiată pe faptul că era necesar să se examineze, în vederea proporționalității, efectele concurențiale ale ajutorului sau, mai precis, să se procedeze la o evaluare comparativă a acestor efecte.
67 Or, potrivit articolului 170 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, recursul nu poate modifica obiectul litigiului dedus judecății Tribunalului. Astfel, potrivit unei jurisprudențe constante, competența Curții în cadrul unui recurs este limitată la aprecierea soluției juridice date cu privire la motivele și la argumentele dezbătute în fața primei instanțe. O parte nu poate, așadar, să invoce pentru prima dată în fața Curții o critică pe care nu a invocat‑o în fața Tribunalului, întrucât aceasta ar echivala cu a‑i permite să sesizeze Curtea, a cărei competență în materie de recurs este limitată, cu un litigiu mai extins decât cel cu care a fost învestit Tribunalul (Hotărârea din 6 octombrie 2021, Sigma Alimentos Exterior/Comisia, C‑50/19 P, EU:C:2021:792, punctele 37 și 38).
68 Prin urmare, a treia critică din cadrul celui de al patrulea aspect, întemeiată pe necesitatea de a examina efectele concurențiale ale ajutorului, trebuie respinsă ca inadmisibilă, întrucât această critică a fost invocată pentru prima dată în cadrul prezentului recurs.
69 În ceea ce privește a patra critică din cadrul acestui aspect al primului motiv al recurentei, îndreptată împotriva punctului 46 din hotărârea atacată, trebuie să se constate că numai cu titlu suplimentar Tribunalul a considerat, la acest punct 46, că Comisia nu trebuia să se pronunțe cu privire la toate măsurile alternative la schema de ajutor în cauză. Astfel, Tribunalul a statuat, la punctul 47 din hotărârea sa, în orice caz, că măsurile alternative propuse de reclamanta în primă instanță nu ar fi permis să se atingă cu aceeași precizie și fără risc de supracompensare obiectivul urmărit de schema de ajutor în cauză. El s‑a întemeiat în acest scop pe punctele 37-41 din hotărârea menționată, care, așa cum reiese din cuprinsul punctelor 55-57 din prezenta hotărâre, nu sunt afectate de o eroare de drept.
70 Prin urmare, această critică trebuie respinsă ca inoperantă.
71 Având în vedere ceea ce precedă, al patrulea aspect al primului motiv trebuie înlăturat și, pe cale de consecință, acest motiv trebuie înlăturat în totalitate.
Cu privire la al doilea motiv
Argumentația părților
72 Prin intermediul celui de al doilea motiv, Ryanair susține că Tribunalul, la punctele 55-57 din hotărârea atacată, a săvârșit o eroare de drept și o denaturare vădită a faptelor prin respingerea celui de al patrulea aspect al primului motiv al acțiunii sale în primă instanță, prin care invoca o încălcare a principiului liberei prestări a serviciilor.
73 Prin intermediul primului aspect al acestui motiv, Ryanair susține că, contrar celor indicate la punctul 56 din hotărârea atacată, ea a invocat în fața Tribunalului o încălcare a Regulamentului nr. 1008/2008, susținând că a fost încălcat principiul liberei prestări a serviciilor în sectorul transportului aerian. Înlăturând argumentele sale pentru motivul eronat că „reclamanta nu invocă nicio încălcare a acestui regulament”, Tribunalul ar fi denaturat în mod vădit înscrisurile sale și nu și‑ar fi motivat hotărârea corespunzător cerințelor legale.
74 Prin intermediul celui de al doilea aspect al acestui motiv, Ryanair susține că Tribunalul a statuat, la punctul 57 din hotărârea atacată, în mod contradictoriu și eronat că aceasta nu stabilea în ce mod excluderea sa de la schema de ajutor în cauză era de natură să o descurajeze să furnizeze prestări de servicii dinspre și înspre Franța. Faptul că anumite companii aeriene sunt excluse de la un avantaj rezervat pentru ceea ce ea denumește „companiile aeriene franceze” ar fi astfel suficient pentru a demonstra că libera prestare a serviciilor este descurajată, fără să fie necesară vreo altă demonstrație. În orice caz, Ryanair ar fi prezentat elemente de probă abundente care demonstrează că o măsură precum schema de ajutor în cauză, care condiționează acordarea de către un stat membru a unui avantaj de deținerea unei licențe eliberate de acest stat membru, dezavantajează în practică numai operatorii de transport aerian care au sediul social într‑un alt stat membru.
75 Tribunalul ar fi denaturat, așadar, probele omițând să examineze elementele importante furnizate de recurentă în ceea ce privește efectul restrictiv al schemei de ajutor în cauză asupra liberei prestări a serviciilor.
76 Prin intermediul celui de al treilea aspect al celui de al doilea motiv, Ryanair susține că, în cadrul acțiunii sale în primă instanță, a demonstrat corespunzător cerințelor legale, contrar celor considerate de Tribunal la punctul 57 din hotărârea atacată, că efectele restrictive ale schemei de ajutor în cauză asupra liberei prestări a serviciilor nu erau justificate.
77 În primul rând, Tribunalul nu ar fi examinat în mod corect această restricție în lumina criteriilor relevante privind adecvarea și proporționalitatea, care nu ar fi cele prevăzute la articolul 107 TFUE.
78 În al doilea rând, potrivit Ryanair, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat, în special la punctul 46 din hotărârea atacată, că nu era necesar să examineze, în cadrul aprecierii caracterului adecvat și proporțional al restricției privind libera prestare a serviciilor, dacă nu existau măsuri alternative potențial mai puțin restrictive.
79 Or, în această privință, Ryanair ar fi furnizat multiple elemente care demonstrează că schema de ajutor în cauză avea efecte restrictive asupra liberei prestări a serviciilor, care ar fi inutile, inadecvate și disproporționate în raport cu obiectivul acestei scheme, și anume cel privind repararea pagubelor provocate de apariția pandemiei de COVID-19. În plus, recurenta ar fi menționat în acest context un criteriu alternativ de eligibilitate a ajutorului, întemeiat pe cotele de piață, care ar fi fost mai puțin prejudiciabil pentru libera prestare a serviciilor. De altfel, ea ar fi menționat în mod expres acest criteriu în corespondența adresată, înainte de adoptarea deciziei în litigiu, secretarului de stat francez însărcinat cu transporturile și comisarei europene responsabile cu concurența, pe care a anexat‑o la cererea introductivă în primă instanță.
80 Comisia și Republica Franceză susțin că al doilea motiv de recurs trebuie respins ca nefondat.
Aprecierea Curții
81 Prin intermediul celui de al doilea și al celui de al treilea aspect ale celui de al doilea motiv, care trebuie analizate împreună și în primul rând, Ryanair susține în esență că Tribunalul a săvârșit erori de drept la punctul 57 din hotărârea atacată, întrucât a examinat faptul că de schema de ajutor în cauză beneficiau numai „companiile aeriene franceze”, și anume companiile aeriene care dețineau o licență franceză, numai în raport cu criteriile prevăzute la articolul 107 TFUE, în loc să verifice dacă această măsură era justificată în raport cu motivele prevăzute în dispozițiile Tratatului FUE referitoare la libera prestare a serviciilor. Or, Ryanair ar fi prezentat Tribunalului elemente de fapt și de drept care demonstrează o încălcare a acestor dispoziții.
82 În această privință, astfel cum s‑a amintit la punctul 38 din prezenta hotărâre, procedura prevăzută la articolul 108 TFUE nu trebuie să conducă niciodată la un rezultat care ar fi contrar dispozițiilor specifice ale tratatului. Astfel, un ajutor care, în sine sau prin unele dintre modalitățile sale, încalcă dispoziții sau principii generale ale dreptului Uniunii nu poate fi declarat compatibil cu piața internă.
83 Cu toate acestea, pe de o parte, efectele restrictive pe care o măsură de ajutor le‑ar produce asupra liberei prestări a serviciilor nu constituie totuși o restricție interzisă de tratat, în măsura în care poate fi vorba despre un efect inerent naturii înseși a unui ajutor de stat, precum caracterul selectiv al acestuia (Hotărârea din 28 septembrie 2023, Ryanair/Comisia, C‑320/21 P, EU:C:2023:712, punctul 132).
84 Pe de altă parte, din jurisprudența Curții reiese că, atunci când modalitățile unui ajutor sunt atât de indisolubil legate de obiectul ajutorului încât nu ar fi posibil să fie evaluate separat, efectul lor asupra compatibilității sau a incompatibilității ajutorului în ansamblul său cu piața internă trebuie în mod necesar să fie apreciat prin intermediul procedurii prevăzute la articolul 108 TFUE (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 martie 1977, Iannelli & Volpi, 74/76, EU:C:1977:51, punctul 14, Hotărârea din 31 ianuarie 2023, Comisia/Braesch și alții, C‑284/21 P, EU:C:2023:58, punctul 97, precum și Hotărârea din 28 septembrie 2023, Ryanair/Comisia, C‑320/21 P, EU:C:2023:712, punctul 133).
85 Or, în speță, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 45 și 46 din prezenta hotărâre, deși deținerea unei licențe franceze nu constituia în sine obiectivul schemei de ajutor în cauză, ci un criteriu de eligibilitate a acestei scheme, acest criteriu era ca atare indisolubil legat de obiectul schemei menționate, care consta, în general, în repararea în sectorul transportului aerian a pagubei rezultate dintr‑un eveniment extraordinar, și anume pandemia de COVID-19, și mai specific în reducerea, prin acordarea unui moratoriu, a cheltuielilor companiilor aeriene afectate grav de măsurile de restricționare a transportului și de izolare adoptate de Republica Franceză pentru a face față acestei pandemii. Reiese că efectul care rezultă din acest criteriu de eligibilitate pentru schema de ajutor în cauză asupra pieței interne nu poate face obiectul unei examinări separate de cea a compatibilității acestei măsuri de ajutor, în ansamblul său, cu piața internă prin intermediul procedurii prevăzute la articolul 108 TFUE.
86 Din motivele care precedă și din jurisprudența amintită la punctele 36 și 37 din prezenta hotărâre rezultă că, fără a săvârși o eroare de drept, Tribunalul a statuat, la punctul 57 din hotărârea atacată, în esență că, pentru a stabili că măsura în cauză constituia, ca urmare a faptului că de ea beneficiau numai companiile aeriene deținătoare ale unei licențe de operare eliberate de Franța, iar nu în special Ryanair, un obstacol în calea liberei prestări a serviciilor, aceasta ar fi trebuit să demonstreze în speță că măsura respectivă producea efecte restrictive care le depășeau pe cele care sunt inerente unui ajutor de stat acordat în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 107 alineatul (2) litera (b) TFUE (a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 septembrie 2023, Ryanair/Comisia, C‑320/21 P, EU:C:2023:712, punctul 135).
87 Or, argumentația invocată de Ryanair în susținerea celui de al doilea și a celui de al treilea aspect ale celui de al doilea motiv urmărește, în ansamblul său, să critice schema de ajutor în cauză în măsura în care numai companiile aeriene deținătoare ale unei licențe franceze erau eligibile pentru această schemă și efectele restrictive ale acestui criteriu de eligibilitate asupra liberei prestări a serviciilor, deși asemenea efecte sunt inerente caracterului selectiv al schemei menționate.
88 În plus, în ceea ce privește elementele de probă pe care le‑ar fi prezentat în fața Tribunalului, este necesar să se constate că Ryanair nu a invocat niciun argument susceptibil să demonstreze că Tribunalul a denaturat aceste elemente de probă.
89 Rezultă că al doilea și al treilea aspect ale celui de al doilea motiv trebuie respinse ca nefondate.
90 În sfârșit, primul aspect al acestui motiv trebuie respins ca inoperant, în măsura în care urmărește să conteste punctul 56 din hotărârea atacată, ale cărui motive au un caracter neesențial în raport cu cele expuse la punctul 57 din această hotărâre. Având în vedere cele de mai sus, al doilea motiv trebuie respins în totalitate.
Cu privire la al treilea motiv
Argumentația părților
91 Prin intermediul celui de al treilea motiv, Ryanair susține că Tribunalul s‑a contrazis și a săvârșit o eroare de drept controlând, la punctele 59-74 din hotărârea atacată, proporționalitatea cuantumului schemei de ajutor în cauză în raport cu pagubele suferite ca urmare a evenimentului extraordinar.
92 Prin intermediul primului aspect al acestui motiv, Ryanair susține că, pentru a considera, la punctul 68 din hotărârea atacată, că cuantumul pagubelor suferite de beneficiarii ajutorului ca urmare a evenimentului extraordinar era superior cuantumului nominal al schemei de ajutor în cauză, Tribunalul a reținut toate pagubele provocate de apariția pandemiei de COVID-19. Tribunalul s‑ar fi contrazis astfel în măsura în care, pentru a aprecia proporționalitatea criteriului de eligibilitate legat de deținerea unei licențe franceze, nu s‑ar fi întemeiat decât pe pagubele rezultate din măsurile de restricționare a transporturilor adoptate de autoritățile franceze.
93 Prin intermediul celui de al doilea aspect al celui de al treilea motiv, recurenta reproșează Tribunalului că, la punctul 73 din hotărârea atacată, a considerat în mod eronat, întemeindu‑se pe Hotărârea din 21 decembrie 2016, Comisia/Aer Lingus și Ryanair Designated Activity (C‑164/15 P și C‑165/15 P, EU:C:2016:990), că avantajul concurențial conferit beneficiarilor ajutorului ca urmare a excluderii companiilor aeriene care nu dispuneau de o licență franceză nu era de luat în considerare pentru a compara cuantumul ajutorului acordat și cuantumul pagubelor suferite, în temeiul articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE. Această hotărâre nu ar fi relevantă, întrucât privește calculul cuantumului unui ajutor în vederea recuperării acestuia. Prin faptul că a confundat acest calcul cu examinarea proporționalității unui ajutor acordat în temeiul acestei dispoziții și prin faptul că a omis să țină seama de natura pur economică a acestei examinări a proporționalității, Tribunalul ar fi săvârșit, așadar, o eroare de drept.
94 Comisia și Republica Franceză apreciază că al treilea motiv trebuie respins ca nefondat. Potrivit Republicii Franceze, acest motiv este în plus în parte inadmisibil, în măsura în care urmărește să repună în discuție o apreciere a faptelor pe care a efectuat‑o Tribunalul.
Aprecierea Curții
95 În măsura în care, prin intermediul primului aspect al celui de al treilea motiv, Ryanair contestă constatarea Tribunalului de la punctul 68 din hotărârea atacată, potrivit căreia cuantumul pagubelor suferite de beneficiarii ajutorului ca urmare a evenimentului extraordinar era după toate probabilitățile superior cuantumului nominal al schemei de ajutor în cauză, acest aspect trebuie înlăturat ca inadmisibil, conform jurisprudenței amintite la punctul 49 din prezenta hotărâre, din moment ce, fără a invoca o eventuală denaturare a faptelor, recurenta urmărește astfel să repună în discuție o apreciere suverană a faptelor pe care Tribunalul a efectuat‑o la acest punct.
96 În orice caz, având în vedere legătura strânsă dintre apariția pandemiei de COVID-19 și măsurile restrictive adoptate de autoritățile franceze în acest context, astfel cum a constatat Tribunalul la punctul 26 din hotărârea atacată, din cuprinsul acestui punct 68 nu reiese nicio contradicție între aprecierea efectuată de Tribunal pentru a aprecia proporționalitatea cuantumului ajutorului și aprecierea sa cu privire la proporționalitatea criteriului de eligibilitate legat de deținerea unei licențe franceze.
97 Prin intermediul celui de al doilea aspect al acestui motiv, Ryanair susține în esență că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a apreciat, la punctul 73 din hotărârea atacată, că Comisia nu era obligată, în scopul aprecierii compatibilității schemei de ajutor în cauză cu piața internă, în temeiul articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE, și în special a proporționalității acesteia, să ia în considerare avantajul concurențial rezultat pentru beneficiari din excluderea companiilor aeriene care nu dețin o licență franceză.
98 În această privință, este necesar să se constate că, contrar celor susținute de Ryanair, Hotărârea din 21 decembrie 2016, Comisia/Aer Lingus și Ryanair Designated Activity (C‑164/15 P și C‑165/15 P, EU:C:2016:990), la care Tribunalul s‑a referit la punctul 73 din hotărârea atacată, deși privește stabilirea cuantumului unui ajutor ilegal în vederea recuperării sale, este relevantă în speță, în măsura în care se poate deduce din cuprinsul punctului 92 din această hotărâre că avantajul pe care un ajutor îl conferă beneficiarului său nu include eventualul beneficiu economic pe care acest beneficiar l‑ar realiza prin exploatarea avantajului respectiv.
99 Astfel, în cazul schemei de ajutor în cauză, și anume un ajutor sub forma unui moratoriu pentru plata anumitor taxe în favoarea beneficiarilor eligibili, cu o plată amânată fără dobândă, cuantumul ajutorului acordat, care trebuie luat în considerare de Comisie pentru a stabili existența unei eventuale supracompensări a pagubelor suferite de beneficiari ca urmare a evenimentului extraordinar în cauză, corespunde în principiu, având în vedere Comunicarea Comisiei privind revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referință și de scont (JO 2008, C 14, p. 6) și astfel cum a considerat Comisia în decizia în litigiu, cuantumului dobânzilor pe care beneficiarii măsurii ar fi trebuit să le plătească pe piață pentru a obține lichidități echivalente. În schimb, în vederea acestei determinări, Comisia nu trebuie să țină seama de eventualele avantaje pe care beneficiarii acestei scheme le‑ar fi obținut indirect din ajutorul respectiv, precum avantajul concurențial invocat de Ryanair.
100 Rezultă că Tribunalul nu a săvârșit nicio eroare de drept atunci când a statuat, la punctul 73 din hotărârea atacată, că Comisia nu era obligată să ia în considerare avantajul concurențial a cărui existență era invocată de Ryanair.
101 Având în vedere cele de mai sus, al doilea aspect al celui de al treilea motiv trebuie înlăturat ca nefondat și, pe cale de consecință, acest motiv trebuie înlăturat în totalitate.
Cu privire la al patrulea motiv
Argumentația părților
102 Prin intermediul celui de al patrulea motiv, Ryanair susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și o denaturare vădită a faptelor întrucât a statuat în mod eronat, la punctele 79-85 din hotărârea atacată, că Comisia nu a încălcat obligația de motivare care îi revine în temeiul articolului 296 al doilea paragraf TFUE.
103 Potrivit recurentei, Tribunalul ar fi admis că contextul în care a fost adoptată decizia în litigiu, marcat de apariția pandemiei de COVID-19 și de dificultățile pe care această situație le‑a putut genera pentru redactarea deciziilor Comisiei, ar putea justifica lipsa anumitor elemente cruciale în motivarea deciziei în litigiu, deși aceste elemente i‑ar fi fost necesare recurentei pentru a înțelege raționamentul care stătea la baza concluziilor Comisiei. Interpretarea articolului 296 al doilea paragraf TFUE efectuată de Tribunal ar fi contrară jurisprudenței Curții și ar lipsi obligația de motivare de orice efect util.
104 Comisia și Republica Franceză susțin că al patrulea motiv de recurs trebuie respins ca nefondat.
Aprecierea Curții
105 Trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, motivarea impusă la articolul 296 al doilea paragraf TFUE trebuie să fie adaptată naturii actului în cauză și trebuie să expună în mod clar și neechivoc raționamentul instituției care a emis actul, astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de justificările măsurii luate, iar instanței competente să își exercite controlul. Cerința motivării trebuie apreciată în funcție de împrejurările cauzei, în special de conținutul actului, de natura motivelor invocate și de interesul de a primi explicații pe care îl pot avea destinatarii actului sau alte persoane vizate în mod direct și individual de acesta. Nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente, având în vedere că problema dacă motivarea unui act respectă cerințele impuse la articolul 296 al doilea paragraf TFUE trebuie să fie apreciată nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă (a se vedea Hotărârea din 2 septembrie 2021, Comisia/Tempus Energy și Tempus Energy Technology, C‑57/19 P, EU:C:2021:663, punctul 198, precum și jurisprudența citată).
106 Atunci când este vorba, mai concret, precum în speță, despre o decizie de a nu ridica obiecții cu privire la o măsură de ajutor, întemeiată pe articolul 108 alineatul (3) TFUE, Curtea a avut deja ocazia să precizeze că o astfel de decizie, care se adoptă în termene scurte, trebuie să conțină numai motivele pentru care Comisia consideră că nu se află în prezența unor dificultăți serioase de apreciere a compatibilității ajutorului vizat cu piața internă și chiar și o motivare succintă a acestei decizii trebuie considerată suficientă în raport cu cerința motivării prevăzută la articolul 296 al doilea paragraf TFUE, în măsura în care menționează în mod clar și neechivoc motivele pentru care Comisia a apreciat că nu se află în prezența unor asemenea dificultăți, problema temeiniciei acestei motivări neintrând în sfera acestei cerințe (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 septembrie 2021, Comisia/Tempus Energy și Tempus Energy Technology, C‑57/19 P, EU:C:2021:663, punctul 199, precum și jurisprudența citată).
107 În lumina acestor cerințe trebuie să se examineze dacă Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a apreciat că decizia în litigiu era motivată corespunzător cerințelor legale.
108 În această privință, pe de o parte, în măsura în care Ryanair reproșează Tribunalului în esență că a simplificat cerințele referitoare la obligația de motivare în raport cu contextul pandemiei de COVID-19 în care a fost adoptată decizia în litigiu, trebuie să se constate că, referindu‑se, la punctele 79 și 80 din hotărârea atacată, la contextul în care a fost adoptată decizia în litigiu, și anume cel al unei pandemii și al extremei urgențe în care Comisia a examinat măsurile care îi fuseseră notificate de statele membre și a adoptat deciziile referitoare la aceste măsuri, printre care și această decizie, Tribunalul a luat în considerare în mod întemeiat, astfel cum impune jurisprudența menționată la punctele 105 și 106 din prezenta hotărâre, elemente pertinente pentru a stabili dacă, prin adoptarea deciziei menționate, Comisia s‑a conformat obligației sale de motivare.
109 Pe de altă parte, în măsura în care Ryanair menționează elemente specifice cu privire la care Comisia, încălcându‑și obligația de motivare care îi revine, nu s‑ar fi pronunțat sau pe care nu le‑ar fi apreciat în decizia în litigiu, cum ar fi conformitatea schemei de ajutor în cauză cu principiul egalității de tratament și cu libera prestare a serviciilor, efectele sale concurențiale în vederea aplicării criteriului proporționalității, precum și calculul cuantumului ajutorului, din cuprinsul punctelor 81-83 din hotărârea atacată reiese că Tribunalul a considerat că aceste elemente fie nu erau relevante pentru adoptarea acestei decizii, fie în decizia menționată se făcea referire la ele, corespunzător cerințelor legale, pentru ca raționamentul Comisiei să fie înțeles în această privință.
110 Or, nu rezultă că prin aceste aprecieri Tribunalul ar fi încălcat cerințele de motivare a unei decizii a Comisiei de a nu ridica obiecții, adoptată în temeiul articolului 108 alineatul (3) TFUE, astfel cum decurg din jurisprudența amintită la punctele 105 și 106 din prezenta hotărâre, întrucât această motivare dă în speță Ryanair posibilitatea să ia cunoștință de justificările acestei decizii și instanței Uniunii să își exercite controlul în privința sa, așa cum reiese de altfel din hotărârea atacată.
111 În plus, în măsura în care argumentația prezentată în cadrul celui de al patrulea motiv urmărește în realitate să demonstreze că decizia în litigiu a fost adoptată în temeiul unei aprecieri insuficiente sau eronate din punct de vedere juridic a Comisiei, această argumentație, referitoare mai degrabă la temeinicia acestei decizii decât la cerința motivării ca formalitate substanțială, trebuie înlăturată având în vedere jurisprudența amintită la punctul 106 din prezenta hotărâre.
112 Reiese din cele ce precedă că Tribunalul nu a săvârșit nicio eroare de drept atunci când a statuat, la punctul 84 din hotărârea atacată, că decizia în litigiu era motivată corespunzător cerințelor legale.
113 În sfârșit, trebuie să se constate că Ryanair nu a invocat niciun argument susceptibil să demonstreze că Tribunalul a denaturat elemente de probă, în sensul jurisprudenței amintite la punctul 49 din prezenta hotărâre, atunci când a examinat al patrulea motiv al acțiunii în primă instanță.
114 Prin urmare, al patrulea motiv trebuie respins ca nefondat.
Cu privire la al cincilea motiv
Argumentația părților
115 Prin intermediul celui de al cincilea motiv, Ryanair susține că, prin faptul că a considerat, la punctele 86 și 87 din hotărârea atacată, că al treilea motiv al acțiunii sale în primă instanță, referitor la refuzul Comisiei de a deschide procedura oficială de investigare prevăzută la articolul 108 alineatul (2) TFUE, era lipsit de finalitatea sa declarată ca urmare a respingerii primelor două motive ale acestei acțiuni și era lipsit de conținut autonom în raport cu aceste două motive, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și o denaturare vădită a faptelor.
116 Astfel, contrar a ceea ce a considerat Tribunalul, acest al treilea motiv ar fi prezentat un conținut autonom în raport cu primele două motive ale acțiunii în primă instanță. Controlul jurisdicțional privind existența unor dificultăți serioase care ar fi trebuit să conducă la deschiderea unei proceduri oficiale de investigare ar fi diferit de cel privind eroarea de drept sau eroarea vădită de apreciere săvârșită de Comisie în cadrul examinării pe fond a măsurii de ajutor. Astfel, s‑ar putea constata existența unor dificultăți serioase chiar dacă, contrar celor susținute de recurentă prin intermediul primelor două motive în primă instanță, examinarea de către Comisie a schemei de ajutor în cauză nu ar fi afectată nici de o eroare vădită de apreciere, nici de o eroare de drept.
117 De asemenea, al treilea motiv al acțiunii în primă instanță nu ar fi fost lipsit de finalitatea sa declarată, întrucât demonstrarea existenței unei erori vădite de apreciere din partea Comisiei ar fi total diferită de demonstrarea dificultăților serioase care ar fi trebuit să conducă la deschiderea unei proceduri formale de investigare. În plus, Ryanair ar fi invocat argumente autonome în acest scop, demonstrând în special că Comisia nu dispunea de date de piață privind structura sectorului aviației în ceea ce privește în special companiile aeriene care dețineau o licență eliberată de un alt stat membru decât Franța, care aveau o importanță crucială pentru a examina compatibilitatea schemei de ajutor în cauză în raport cu obiectivul său invocat. În fața Tribunalului, Ryanair ar fi identificat lacune precise în informarea Comisiei și ar fi evidențiat dificultăți serioase care conferă motivului său un conținut autonom în raport cu primele două motive ale acțiunii.
118 Comisia și Republica Franceză susțin că al cincilea motiv de recurs trebuie respins ca nefondat.
Aprecierea Curții
119 În cazul în care un reclamant solicită anularea unei decizii a Comisiei de a nu ridica obiecții cu privire la un ajutor de stat, el pune în discuție în esență faptul că această decizie a fost adoptată fără ca această instituție să inițieze procedura oficială de investigare prevăzută la articolul 108 alineatul (2) TFUE, încălcând astfel drepturile sale procedurale. Pentru ca cererea sa de anulare să fie admisă, reclamantul poate invoca orice motiv de natură să demonstreze că aprecierea informațiilor și a elementelor de care dispunea Comisia în faza preliminară de examinare a măsurii notificate ar fi trebuit să suscite îndoieli privind compatibilitatea acesteia cu piața internă. Utilizarea unor asemenea argumente nu poate avea însă drept consecință transformarea obiectului acțiunii și nici modificarea condițiilor de admisibilitate a acesteia. Dimpotrivă, existența unor îndoieli cu privire la această compatibilitate este tocmai proba care trebuie adusă pentru a demonstra obligația pe care o avea Comisia de a iniția procedura formală de investigare prevăzută la articolul 108 alineatul (2) TFUE, precum și la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 [TFUE] (JO 2015, L 248, p. 9) (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 mai 2011, Comisia/Kronoply și Kronotex, C‑83/09 P, EU:C:2011:341, punctul 59, precum și jurisprudența citată).
120 Astfel, revine autorului unei cereri de anulare a unei decizii de a nu ridica obiecții sarcina de a demonstra că existau îndoieli privind compatibilitatea ajutorului cu piața internă, astfel încât Comisia era obligată să inițieze procedura oficială de investigare. O asemenea probă trebuie căutată atât în împrejurările în care a fost adoptată această decizie, cât și în conținutul său, pornind de la o serie de indicii concordante (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 septembrie 2021, Comisia/Tempus Energy și Tempus Energy Technology, C‑57/19 P, EU:C:2021:663, punctul 40, precum și jurisprudența citată).
121 În special, caracterul insuficient sau incomplet al examinării efectuate de Comisie în cadrul procedurii de examinare preliminară constituie un indiciu al faptului că această instituție s‑a confruntat cu dificultăți serioase în aprecierea compatibilității măsurii notificate cu piața internă, ceea ce ar fi trebuit să o determine să inițieze procedura formală de investigare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 septembrie 2021, Comisia/Tempus Energy și Tempus Energy Technology, C‑57/19 P, EU:C:2021:663, punctul 41, precum și jurisprudența citată).
122 În această privință, referitor, mai întâi, la critica întemeiată pe faptul că Tribunalul a statuat, la punctul 87 din hotărârea atacată, că al treilea motiv al acțiunii în primă instanță era lipsit de conținut autonom, trebuie arătat că este adevărat, așa cum a arătat Ryanair în recursul său, că, dacă ar fi fost demonstrată existența unor dificultăți serioase, în sensul jurisprudenței Curții menționate la punctul 121 din prezenta hotărâre, decizia în litigiu ar fi putut fi anulată numai pentru acest motiv, chiar dacă nu s‑ar fi stabilit, pe de altă parte, că aprecierile efectuate de Comisie cu privire la fond erau eronate în drept sau în fapt (a se vedea prin analogie Hotărârea din 2 aprilie 2009, Bouygues și Bouygues Télécom/Comisia, C‑431/07 P, EU:C:2009:223, punctul 66).
123 În plus, existența unor astfel de dificultăți poate fi căutată în special în aceste aprecieri și poate fi stabilită în principiu prin motive sau argumente invocate de un reclamant pentru a contesta temeinicia deciziei de a nu ridica obiecții, chiar dacă examinarea acestor motive sau a acestor argumente nu conduce la concluzia că aprecierile efectuate de Comisie cu privire la fond sunt eronate în fapt sau în drept (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 aprilie 2009, Bouygues și Bouygues Télécom/Comisia, C‑431/07 P, EU:C:2009:223, punctele 63 și 66, precum și jurisprudența citată).
124 În speță, este necesar să se constate că al treilea motiv al acțiunii în primă instanță formulate de Ryanair era întemeiat în esență pe caracterul incomplet și insuficient al examinării efectuate de Comisie în cadrul procedurii de examinare preliminară și pe aprecierea diferită a compatibilității schemei de ajutor în cauză la care Comisia ar fi ajuns în cazul în care ar fi decis să inițieze o procedură oficială de investigare. Or, din această acțiune reiese de asemenea că în esență, în susținerea acestui motiv, recurenta fie a reluat în mod condensat argumente dezvoltate în cadrul primelor două motive ale acțiunii menționate, referitoare la temeinicia deciziei în litigiu, fie a făcut trimitere în mod direct la respectivele argumente.
125 În aceste condiții, Tribunalul a putut considera în mod întemeiat, la punctul 87 din hotărârea atacată, că al treilea motiv al acțiunii în primă instanță era „lipsit de conținut autonom” în raport cu primele două motive ale acesteia, în sensul că, întrucât a examinat pe fond aceste din urmă motive, inclusiv argumentele întemeiate pe caracterul incomplet și insuficient al examinării efectuate de Comisie, nu era obligat să aprecieze separat temeinicia celui de al treilea motiv al acestei acțiuni, cu atât mai mult cu cât, astfel cum Tribunalul a arătat de asemenea în mod întemeiat la acest punct 87, Ryanair nu a evidențiat prin intermediul acestui din urmă motiv elemente specifice susceptibile să demonstreze existența unor eventuale „dificultăți serioase” întâmpinate de Comisie pentru a aprecia compatibilitatea măsurii în cauză cu piața internă.
126 Rezultă că Tribunalul a considerat fără a săvârși o eroare de drept, la punctul 87 din hotărârea atacată, că nu era necesar să se pronunțe cu privire la temeinicia celui de al treilea motiv al acțiunii în primă instanță. În această privință, nu este necesar să se examineze, pe de altă parte, dacă Tribunalul a statuat în mod întemeiat, la punctul 86 din hotărârea atacată, că acest motiv prezenta un caracter subsidiar și că era lipsit de finalitatea sa declarată.
127 În plus, este necesar să se constate că Ryanair nu a invocat niciun argument susceptibil să demonstreze că Tribunalul a denaturat elemente de probă, în sensul jurisprudenței amintite la punctul 49 din prezenta hotărâre, în cadrul examinării celui de al patrulea motiv al acțiunii în primă instanță.
128 Din cele de mai sus rezultă că al cincilea motiv trebuie respins ca nefondat.
129 Întrucât niciunul dintre motivele invocate de recurentă nu a fost admis, se impune respingerea recursului în totalitate.
Cu privire la cheltuielile de judecată
130 În temeiul articolului 184 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, atunci când recursul nu este fondat, Curtea se pronunță asupra cheltuielilor de judecată.
131 Potrivit articolului 138 alineatul (1) din acest regulament, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acesta, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât recurenta a căzut în pretenții, iar Comisia a solicitat obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentului recurs.
132 Conform articolului 184 alineatul (4) din Regulamentul de procedură, un intervenient în primă instanță care participă la faza scrisă sau orală a procedurii în fața Curții poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată. Curtea poate decide ca aceasta să suporte propriile cheltuieli de judecată. În consecință, Republica Franceză, intervenientă în primă instanță, care a participat la procedura în fața Curții, suportă propriile cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declară și hotărăște:
1) Respinge recursul.
2) Ryanair DAC suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comisia Europeană.
3) Republica Franceză suportă propriile cheltuieli de judecată.
Semnături