HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a cincea)
16 mai 2019(*)
„Trimitere preliminară – Mediu – Transfer de deșeuri – Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 – Deșeuri care fac obiectul procedurii de notificare și de acord scrise prealabile – Transferuri în interiorul Uniunii Europene – Articolul 1 alineatul (3) litera (b) – Excludere din domeniul de aplicare – Deșeuri produse la bordul unor nave – Deșeuri produse la bordul unei nave ca urmare a unei avarii”
În cauza C‑689/17,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Landgericht München I (Tribunalul Regional din München I, Germania), prin decizia din 29 noiembrie 2017, primită de Curte la 8 decembrie 2017, în procedura
Conti 11. Container Schiffahrts‑GmbH & Co. KG MS „MSC Flaminia”
împotriva
Land Niedersachsen,
CURTEA (Camera a cincea),
compusă din domnul E. Regan, președinte de cameră, și domnii C. Lycourgos (raportor), E. Juhász, M. Ilešič și I. Jarukaitis, judecători,
avocat general: domnul H. Saugmandsgaard Øe,
grefier: domnul D. Dittert, șef de unitate,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 25 octombrie 2018,
luând în considerare observațiile prezentate:
– pentru Conti 11. Container Schiffahrts‑GmbH & Co. KG MS „MSC Flaminia”, de J.‑E. Pötschke și de W. Steingröver, Rechtsanwälte;
– pentru Land Niedersachsen, de R. van der Hout, advocaat, și de H. Jacobj, Rechtsanwalt;
– pentru Comisia Europeană, de A. C. Becker, de E. Sanfrutos Cano și de L. Haasbeek, în calitate de agenți,
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 24 ianuarie 2019,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 1 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri (JO 2006, L 190, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 16, p. 172).
2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Conti 11. Container Schiffahrts‑GmbH & Co. KG MS „MSC Flaminia” (denumită în continuare „Conti”), pe de o parte, și Land Niedersachsen (Landul Saxonia Inferioară, Germania), pe de altă parte, în legătură cu obligația impusă Conti de acesta din urmă de a pune în aplicare o procedură de notificare privind transportul de deșeuri aflate la bordul navei MSC Flaminia (denumită în continuare „Flaminia”) în urma unei avarii.
Cadrul juridic
Dreptul Uniunii
Directivele privind deșeurile
3 Articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2006/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind deșeurile (JO 2006, L 114, p. 9, Ediție specială, 15/vol. 16, p. 45) prevedea:
„În sensul prezentei directive:
(a) «deșeu» înseamnă orice substanță sau obiect inclus în categoriile prevăzute de anexa I pe care titularul le elimină ori intenționează sau are obligația să le elimine;
[…]”
4 Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO 2008, L 312, p. 3), care a abrogat Directiva 2006/12, prevede la articolul 3:
„În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:
1. «deșeuri» înseamnă orice substanță sau obiect pe care deținătorul le aruncă sau are intenția sau obligația să le arunce;
[…]”
Regulamentul nr. 1013/2006
5 Potrivit considerentelor (1), (7) și (14) ale Regulamentului nr. 1013/2006:
„(1) Obiectivul și componenta principală și predominantă a prezentului regulament reprezintă protecția mediului, efectele acestuia asupra comerțului internațional fiind doar accesorii.
[…]
(7) Este important să se organizeze și să se reglementeze supravegherea și controlul transferurilor de deșeuri astfel încât să se țină seama de necesitatea de a conserva, proteja și îmbunătăți calitatea mediului și a sănătății oamenilor și să se promoveze o aplicare mai uniformă a regulamentului în cauză în [Uniune].
[…]
(14) În cazul transferurilor de deșeuri destinate operațiunilor de eliminare și a deșeurilor care nu sunt menționate la anexele III, IIIA sau IIIB destinate operațiunilor de recuperare, este necesar să se asigure o supraveghere și un control optim prin solicitarea unui acord preliminar scris pentru astfel de transferuri. Procedura în cauză ar trebui să cuprindă, la rândul ei, o notificare prealabilă, care să permită autorităților competente să fie informate în mod corespunzător, astfel încât să poată adopta toate măsurile necesare pentru protecția sănătății oamenilor și a mediului. De asemenea, aceasta trebuie să permită autorităților respective să formuleze obiecții justificate cu privire la un astfel de transfer.”
6 Articolul 1 din acest regulament prevede:
„(1) Prezentul regulament stabilește proceduri și regimuri de control pentru transferul de deșeuri, în funcție de originea, destinația și ruta transferului, de tipul de deșeu transferat și de tipul de tratament care se aplică deșeului la destinație.
[…]
(3) Sunt excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament:
(a) descărcarea pe țărm a deșeurilor, inclusiv apa uzată și reziduurile, produse de funcționarea normală a navelor și platformelor maritime, cu condiția ca deșeurile respective să îndeplinească cerințele Convenției internaționale pentru prevenirea poluării de către nave [semnată la Londra la 2 noiembrie 1973, astfel cum a fost completată prin Protocolul din 17 februarie 1978] (Marpol 73/78) sau ale altor instrumente internaționale obligatorii;
(b) deșeurile produse la bordul vehiculelor, trenurilor, avioanelor și navelor, până în momentul în care deșeurile respective sunt descărcate pentru a fi recuperate sau eliminate;
[…]”
7 Potrivit articolului 2 din regulamentul menționat:
„În sensul prezentului regulament:
1. «deșeu» are sensul prevăzut la articolul 1 alineatul (1) litera (a) din Directiva [2006/12];
[…]
34. «transfer» înseamnă transportul de deșeuri destinate recuperării sau eliminării […]
[…]”
8 Articolul 3 alineatul (1) din același regulament prevede:
„În conformitate cu dispozițiile prezentului titlu, transferurile următoarelor deșeuri fac obiectul procedurii de notificare și a acordului preliminar scris:
(a) în cazul în care sunt destinate operațiunilor de eliminare:
toate deșeurile;
(b) în cazul în care sunt destinate operațiunilor de recuperare:
(i) deșeurile enumerate la anexa IV, care include, inter alia, deșeurile enumerate la anexele II și VIII la Convenția de la Basel [privind controlul transporturilor transfrontaliere de deșeuri periculoase și al eliminării acestora, semnată la 22 martie 1989, aprobată în numele Comunității Economice Europene prin Decizia 93/98/CEE a Consiliului din 1 februarie 1993 (JO 1993, L 39, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 7, p. 212)];
(ii) deșeurile enumerate la anexa IVA;
(iii) deșeurile neclasificate la o rubrică unică în una dintre anexele III, IIIB, IV sau IVA;
(iv) amestecurile de deșeuri neclasificate la o rubrică unică în una dintre anexele III, IIIB, IV sau IVA, cu excepția cazului în care sunt enumerate la anexa IIIA.”
9 Articolul 4 din Regulamentul nr. 1013/2006 prevede:
„Atunci când notificatorul intenționează să transfere deșeuri, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) sau (b), acesta trebuie să prezinte autorității competente de expediere și prin intermediul acesteia o notificare prealabilă scrisă, iar în cazul în care prezintă o notificare generală, să respecte dispozițiile articolului 13.
Atunci când se prezintă o notificare, trebuie să se îndeplinească următoarele cerințe:
(1) documentele de notificare și circulație:
Notificarea se efectuează pe baza următoarelor documente:
(a) documentul de notificare prevăzut la anexa IA
(b) documentul de circulație prevăzut la anexa IB.
Atunci când depune o notificare, notificatorul completează documentul de notificare și, după caz, documentul de circulație.
[…]
Autoritatea competentă de expediere emite notificatorului documentul de notificare și documentul de circulație.
[…]”
Dreptul german
10 În temeiul articolului 2 alineatul (2) punctul 13 din Gesetz zur Förderung der Kreislaufwirtschaft und Sicherung der umweltverträglichen Bewirtschaftung von Abfällen (Kreislaufwirtschaftsgesetz – KrWG) (Legea pentru promovarea economiei circulare și gestionarea ecologică a deșeurilor) din 24 februarie 2012 (BGBl. 2012 I, p. 212), dispozițiile acesteia nu sunt aplicabile colectării și transferului deșeurilor provenite din exploatarea navelor și a reziduurilor de încărcătură, în măsura în care legislația federală sau legislația landurilor prevede aceasta, în concordanță cu convențiile internaționale sau supranaționale.
11 Articolul 32 din Niedersächsisches Abfallgesetz (Legea Landului Saxonia Inferioară privind deșeurile) prevede:
„În sensul prezentei legi, se aplică următoarele definiții:
[…]
6. deșeuri provenite din exploatarea navelor înseamnă:
a) toate deșeurile (inclusiv apele uzate și alte reziduuri diferite de cele de încărcătură), care rezultă din exploatarea unei nave și care fac obiectul anexelor I, IV și V la [Convenția Marpol 73/78], precum și
b) deșeuri de încărcătură, astfel cum sunt definite la punctul 1.7.5 din Orientările pentru punerea în aplicare a [Convenției Marpol 73/78];
7. «reziduuri de încărcătură» înseamnă resturile din încărcătura de la bord depozitată în cale sau în tancuri, care rămân la finalul operațiilor de descărcare și curățire, inclusiv reziduurile și cantitățile deversate în timpul încărcării/descărcării.”
12 Potrivit articolului 35 alineatul (1) din Legea Landului Saxonia Inferioară privind deșeurile, comandantul navei are obligația, înainte de a părăsi portul, să deverseze toate deșeurile provenite din exploatarea navelor într‑o instalație portuară de preluare. Articolul 36 alineatul (1) din legea menționată impune aceeași obligație în ceea ce privește reziduurile de încărcătură.
Litigiul principal și întrebarea preliminară
13 Flaminia este un container aparținând Conti și care arbora, în perioada în discuție în litigiul principal, pavilionul german.
14 La 14 iulie 2012, în timpul unei călătorii din Charleston (Statele Unite) către Anvers (Belgia), la bordul navei s‑a declanșat un incendiu și au avut loc explozii, în timp ce transporta 4 808 containere, dintre care 151 denumite „de substanțe periculoase”. După ce incendiul a fost controlat, Conti a obținut, la 21 august 2012, o autorizație de remorcare a navei în apele germane. Potrivit scrisorii din 25 august 2012 a Havariekommando (Centrul de comandă pentru situații maritime de urgență, Germania), Conti a fost obligată să întocmească un plan de acțiune și să îi desemneze pe eventualii parteneri contractuali care să ia măsurile corespunzătoare.
15 La 9 septembrie 2012, nava a fost remorcată la Wilhelmshaven (Germania).
16 Conti și‑a asumat față de autoritățile germane în special obligația de a asigura transferul în condiții de siguranță a navei către un șantier de reparații situat în Mangalia (România) și de a garanta tratarea adecvată a substanțelor aflate la bordul navei.
17 Prin scrisoarea din 30 noiembrie 2012, Niedersächsisches Umweltministerium (Ministerul Mediului din Landul Saxonia Inferioară, Germania) a informat Conti că nava însăși, „precum și apa folosită pentru stingerea incendiului care se afla la bord, precum și nămolul și fragmentele metalice [trebuiau] calificate drept deșeuri” și că, în consecință, era necesară o procedură de notificare. Prin scrisoarea din 3 decembrie 2012, Conti a contestat această apreciere.
18 Prin decizia din 4 decembrie 2012, Gewerbeaufsichtsamt Oldenburg (Inspecția muncii din Oldenburg, Germania) (denumită în continuare „inspecția muncii”) a stabilit în sarcina Conti obligația de a efectua o procedură de notificare din cauza prezenței la bordul navei a unor fragmente metalice și a apei folosite pentru stingerea incendiului amestecate cu nămol și cu reziduuri de încărcătură. În plus, reclamantei Conti i s‑a interzis să deplaseze nava înainte de încheierea procedurii de notificare și de prezentarea în limba germană a unui plan de eliminare a deșeurilor care să poată fi verificat.
19 La 21 decembrie 2012, a fost descărcată încărcătura intactă și a fost confirmată navigabilitatea navei pe valuri cu o înălțime de 6 metri.
20 O procedură de notificare pentru transferul apei de stingere a incendiilor către Danemarca a fost inițiată și încheiată. Operațiunile de pompare a apei de stingere a incendiilor au început la 18 februarie 2013. Odată ce a fost posibil să se aprecieze cantitatea de nămol care nu putea fi pompată, la 26 februarie 2013 a continuat procedura de notificare cu România.
21 Permisul de plecare solicitat pentru data de 4 martie 2013 a fost eliberat la 1 martie 2013. Cu toate acestea, înainte ca nava să poată părăsi portul, au trebuit să fie descărcate 30 de containere cu deșeuri, această operațiune fiind prelungită până la 7 martie 2013. După încheierea procedurii de notificare cu România, nava și‑a putut întreprinde călătoria la 15 martie 2013. În România, s‑a constata că la bord existau aproximativ 24 000 de tone de deșeuri.
22 La 4 ianuarie 2013, Conti a formulat o acțiune în contencios administrativ împotriva deciziei din 4 decembrie 2012. Aceasta a susținut în esență că nu ar fi trebuit să i se aplice procedura de notificare prevăzută de Regulamentul nr. 1013/2006, pentru motivul că nu intra în domeniul de aplicare al acestui regulament și a precizat că era supusă acestei proceduri numai în scopul de a evita întârzierile. Prin scrisoarea din 3 aprilie 2013, inspecția muncii a constatat că acțiunea în contencios administrativ rămăsese fără obiect.
23 Conti a formulat atunci o acțiune la instanța de trimitere prin care a solicitat obligarea Landului Saxonia Inferioară la repararea prejudiciului care rezulta în special din costurile procedurilor de notificare pe care a trebuit să le suporte. Această societate consideră nelegală evaluarea drept deșeuri a materialelor care se aflau în interiorul navei și dispunerea pe acest temei a punerii în aplicare a acestor proceduri. Ea arată, în această privință, că nu se putea impune un proiect de eliminare a deșeurilor în temeiul dreptului național, întrucât Regulamentul nr. 1013/2006 se opune aplicării dreptului național atunci când deșeurile aflate la bordul unei nave sunt destinate să fie valorificate sau eliminate în alt stat membru.
24 Instanța de trimitere consideră că, în condițiile în care prejudiciul invocat de Conti include costurile legate de punerea în aplicare a procedurii de notificare, existența unui drept la despăgubiri ar presupune că Regulamentul nr. 1013/2006 nu este aplicabil reziduurilor rezultate din avarierea navei în discuție în litigiul principal. Astfel, aceste costuri ar fi fost generate numai întrucât inspecția muncii a considerat că era necesară punerea în aplicare a unei proceduri de notificare.
25 Această instanță este de părere că, în măsura în care deșeurile trebuiau să fie transferate din Germania către România, o procedură de notificare, în sensul articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1013/2006, era necesară. Cu toate acestea, instanța menționată ridică problema dacă dispoziția derogatorie prevăzută la articolul 1 alineatul (3) litera (b) din regulamentul respectiv era aplicabilă și subliniază că, în acest caz, transferul deșeurilor în discuție în litigiul principal nu ar fi intrat în domeniul de aplicare al regulamentului amintit. În această privință, instanța menționată consideră că nici din modul de redactare a acestei dispoziții, în care figurează sintagma „deșeuri produse la bordul navelor […]”, nici din documentele pregătitoare care au condus la adoptarea Regulamentului nr. 1013/2006, nici din considerentele acestuia, nici din economia regulamentului menționat nu reiese că deșeurile și reziduurile rezultate din avarii ar trebui să facă obiectul acestei dispoziții derogatorii.
26 În aceste condiții, Landgericht München I (Tribunalul Regional din München I, Germania) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:
„Reziduurile de la bordul unei nave, rezultate în urma unei avarii constând în fragmente metalice și în apă folosită pentru stingerea incendiului amestecată cu nămol și cu reziduuri de încărcătură, reprezintă «deșeuri produse la bordul vehiculelor, trenurilor, avioanelor și navelor» în sensul articolului 1 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006?”
Cu privire la cererea de redeschidere a procedurii orale
27 După prezentarea concluziilor avocatului general, Landul Saxonia Inferioară a solicitat, prin actul depus la grefa Curții la 5 aprilie 2019, să se dispună redeschiderea fazei orale a procedurii.
28 În susținerea cererii sale, Landul Saxonia Inferioară arată în esență că un element decisiv pentru soluționarea litigiului principal nu a făcut încă obiectul unei veritabile dezbateri în fața Curții, în speță aspectul dacă, în lumina articolului 1 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul nr. 1013/2006, acesta se aplică și în cazul în care nava în cauză se află în larg. În opinia Landului Saxonia Inferioară, o aplicare a acestui regulament la prima deplasare a navei Flaminia, în marea liberă, ar ridica problema dacă regulamentul menționat este compatibil cu dreptul internațional public, mai precis cu Convenția de la Basel. Landul Saxonia Inferioară adaugă că, în lipsa redeschiderii procedurii orale, o nouă trimitere preliminară s‑ar putea dovedi necesară în viitor.
29 Trebuie să se arate în această privință că, potrivit articolului 83 din Regulamentul de procedură, Curtea poate oricând să dispună, după ascultarea avocatului general, redeschiderea fazei orale a procedurii, în special atunci când consideră că nu este suficient lămurită sau atunci când o parte a invocat, după închiderea acestei faze, un fapt nou de natură să aibă o influență decisivă asupra deciziei Curții sau atunci când cauza trebuie soluționată pe baza unui argument care nu a fost pus în discuția părților ori a persoanelor interesate menționate la articolul 23 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene.
30 Or, în speță, în cererea de redeschidere a fazei orale formulată de Landul Saxonia Inferioară nu se menționează niciun fapt nou, iar prin aceasta se urmărește în esență ca Curtea să se pronunțe cu privire la două întrebări care nu au fost adresate de instanța de trimitere, care privesc, pe de o parte, aplicabilitatea Regulamentului nr. 1013/2006 în cazul în care nava în cauză se afla în larg și, pe de altă parte, validitatea excepției prevăzute la articolul 1 alineatul (3) litera (b) din regulamentul menționat cu privire la Convenția de la Basel.
31 În plus, Curtea dispune de toate elementele necesare pentru a se pronunța și nu trebuie să soluționeze prezenta cauză pe baza unui argument care nu ar fi fost dezbătut între părți și persoanele interesate prevăzute la articolul 23 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene.
32 În aceste împrejurări, Curtea, după ascultarea avocatului general, apreciază că nu se impune redeschiderea fazei orale a procedurii.
Cu privire la întrebarea preliminară
33 Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 1 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul nr. 1013/2006 trebuie interpretat în sensul că reziduurile sub formă de deșeuri și de apă de stingere a incendiilor amestecată cu nămol și cu reziduuri de încărcătură, precum cele în discuție în litigiul principal, cauzate de o avarie survenită la bordul unei nave, trebuie considerate deșeuri produse la bordul navelor, în sensul acestei dispoziții.
34 Cu titlu introductiv, trebuie să se precizeze că din decizia de trimitere reiese că reziduurile în discuție în litigiul principal, întrucât sunt substanțe sau obiecte de care deținătorul intenționează să se debaraseze, intră în sfera noțiunii „deșeuri”, în sensul articolului 2 punctul 1 din Regulamentul nr. 1013/2006, care face trimitere la definiția dată acestei noțiuni la articolul 1 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2006/12, înlocuit ulterior de articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2008/98, care prevede o definiție în esență similară a noțiunii menționate.
35 Odată făcută această precizare introductivă, trebuie amintit că articolul 1 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul nr. 1013/2006 exclude din domeniul de aplicare al acestui regulament deșeurile produse la bordul vehiculelor, trenurilor, avioanelor și navelor, până în momentul în care deșeurile respective sunt descărcate pentru a fi recuperate sau eliminate.
36 În consecință, astfel cum arată instanța de trimitere, în cazul în care deșeurile în discuție în litigiul principal trebuiau considerate ca intrând sub incidența acestei dispoziții, Regulamentul nr. 1013/2006 nu li s‑ar fi aplicat până în momentul în care au părăsit nava în vederea recuperării sau a eliminării lor.
37 Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, în vederea interpretării unei dispoziții de drept al Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție (Hotărârea din 17 octombrie 2018, Günter Hartmann Tabakvertrieb, C‑425/17, EU:C:2018:830, punctul 18 și jurisprudența citată).
38 În plus, trebuie să se arate că, întrucât prevede o derogare de la aplicarea dispozițiilor Regulamentului nr. 1013/2006, articolul 1 alineatul (3) litera (b) din acest regulament trebuie, în principiu, să facă obiectul unei interpretări stricte. În aceste condiții, respectivul principiu de strictă interpretare nu poate implica însă că termenii utilizați de această dispoziție pentru a defini domeniul de aplicare al derogării pe care o prevede trebuie să fie interpretați într‑un mod care ar priva‑o de efecte (a se vedea prin analogie Hotărârea din 11 septembrie 2014, Fastweb, C‑19/13, EU:C:2014:2194, punctul 40 și jurisprudența citată).
39 În ceea ce privește, în primul rând, modul de redactare a articolului 1 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul nr. 1013/2006, din această dispoziție reiese că, pentru a intra sub incidența acestei excluderi din domeniul de aplicare al regulamentului menționat, deșeurile trebuie să fie produse la bordul, printre altele, al unei nave și să nu fi fost descărcate de pe aceasta.
40 În această privință, trebuie subliniat, pe de o parte, că această dispoziție nu conține nicio indicație în ceea ce privește originea deșeurilor sau modul în care acestea sunt produse la bordul navei în cauză.
41 Astfel cum a subliniat avocatul general la punctul 47 din concluzii, legiuitorul Uniunii s‑a limitat să precizeze la articolul 1 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul nr. 1013/2006 locul în care deșeurile sunt produse, și anume, la bordul, printre altele, al unei nave, fără să prevadă cerințe specifice în ceea ce privește împrejurările în care sunt produse aceste deșeuri.
42 Pe de altă parte, din sensul obișnuit al termenilor „până în momentul în care deșeurile respective sunt descărcate”, utilizați la acest articol 1 alineatul (3) litera (b), rezultă că, în ceea ce privește o navă, această dispoziție nu se aplică atât timp cât deșeurile în cauză nu au părăsit această navă, pentru a fi transferate în vederea recuperării sau a eliminării lor.
43 Din modul de redactare a articolului 1 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul nr. 1013/2006 rezultă astfel că excluderea din domeniul de aplicare al acestui regulament pe care o prevede această dispoziție se aplică deșeurilor produse la bordul unei nave, indiferent de împrejurările în care astfel de deșeuri sunt produse, până la momentul în care acestea părăsesc nava respectivă în vederea recuperării sau a eliminării lor.
44 În al doilea rând, această concluzie este confirmată de contextul respectivei dispoziții. Astfel, articolul 1 alineatul (3) litera (a) din acest regulament privește descărcarea pe țărm a deșeurilor, inclusiv apa uzată și reziduurile, produse de funcționarea normală a navelor și a platformelor maritime, cu condiția ca deșeurile respective să îndeplinească cerințele Convenției Marpol 73/78 sau ale altor instrumente internaționale obligatorii.
45 Astfel, contrar modului de redactare a articolului 1 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul nr. 1013/2006, articolul 1 alineatul (3) litera (a) din acest regulament vizează în mod expres deșeurile produse de funcționarea normală, în special a unei nave, ceea ce confirmă faptul că excluderea prevăzută la prima dintre aceste dispoziții, care nu conține o asemenea precizare, se aplică deșeurilor produse la bordul unei nave, indiferent de împrejurările în care acestea au fost produse.
46 În al treilea rând, interpretarea articolului 1 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul nr. 1013/2006, care rezultă din modul de redactare a acestei dispoziții, precum și din contextul în care se înscrie aceasta, nu este repusă în discuție de obiectivul urmărit de acest regulament.
47 Desigur, din cuprinsul articolului 1 alineatul (1) și al considerentului (7) al Regulamentului nr. 1013/2006 reiese că acesta stabilește procedurile și regimurile de control aplicabile transferurilor de deșeuri astfel încât să se țină seama de necesitatea de a conserva, a proteja și a îmbunătăți calitatea mediului și a sănătății oamenilor. Mai precis, din articolul 3 alineatul (1) și din articolul 4 alineatul (1) din regulamentul menționat coroborate cu considerentul (14) al acestuia din urmă rezultă că transferurile între state membre de deșeuri destinate eliminării și de deșeuri periculoase destinate valorificării trebuie supuse unei notificări scrise prealabile la autoritățile competente, astfel încât să li se permită acestora să ia măsurile necesare pentru protecția sănătății oamenilor și a mediului (Hotărârea din 26 noiembrie 2015, Total Waste Recycling, C‑487/14, EU:C:2015:780, punctul 29 și jurisprudența citată).
48 Cu toate acestea, respectivul obiectiv de protecție a mediului urmărit de Regulamentul nr. 1013/2006 nu poate impune ca, în pofida excluderii clare prevăzute la articolul 1 alineatul (3) litera (b) din acest regulament, transportul de deșeuri produse în mod fortuit la bordul unei nave să fie supus normelor regulamentului menționat și în special, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din acesta, obligației de notificare și de acord preliminar scris. Astfel, având în vedere caracterul neașteptat și imprevizibil al producerii acestui tip de deșeuri, ar fi în practică imposibil sau excesiv de dificil ca operatorul navei în cauză să fie în măsură să cunoască, în timp util, informațiile necesare pentru a asigura aplicarea corectă a acestor norme, care sunt menite să asigure o monitorizare și un control eficiente ale transferului deșeurilor respective, în sensul aceluiași regulament.
49 Astfel, în cazul deșeurilor produse de o avarie, cum sunt cele în discuție în litigiul principal, respectivul operator nu ar fi în măsură, după toate probabilitățile, înainte de a face escală într‑un port, să cunoască și să furnizeze toate informațiile solicitate în formularele care figurează în anexele IA și IB la Regulamentul nr. 1013/2006, privind, printre altele, denumirea, compoziția și identificarea deșeurilor, precum și tipul operațiunii de eliminare sau de recuperare preconizate.
50 Pe de altă parte, trebuie să se observe, astfel cum a subliniat avocatul general la punctul 65 din concluzii, că faptul de a aplica normele prevăzute în Regulamentul nr. 1013/2006 unor deșeuri produse la bordul unei nave ca urmare a unei avarii în largul mării ar putea avea efectul de a amâna intrarea navei într‑un port sigur, ceea ce ar spori riscul de poluare a mărilor și ar submina astfel obiectivul urmărit de acest regulament.
51 Cu toate acestea, trebuie subliniat că excluderea prevăzută la articolul 1 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul nr. 1013/2006 nu poate fi aplicată în cazul unui abuz din partea operatorilor navei în cauză. Astfel de abuzuri ar consta, printre altele, în comportamente prin care se urmărește întârzierea excesivă și fără justificare a debarcării deșeurilor în vederea recuperării sau a eliminării lor. În această privință, o astfel de întârziere ar trebui să fie evaluată în special în funcție de natura acestor deșeuri și de gradul de pericol pe care îl reprezintă pentru mediu și pentru sănătatea oamenilor.
52 În speță, în măsura în care deșeurile în discuție în litigiul principal au fost cauzate de avaria survenită la bordul navei Flaminia, în timp ce aceasta naviga în largul mării, ele trebuie privite ca fiind produse la bordul unei nave, în sensul articolului 1 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul nr. 1013/2006. Această dispoziție se aplică astfel acestor deșeuri până în momentul în care părăsesc nava în vederea recuperării sau a eliminării lor.
53 Din considerațiile care precedă rezultă că articolul 1 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul nr. 1013/2006 trebuie interpretat în sensul că reziduuri sub formă de deșeuri și de apă de stingere a incendiilor amestecată cu nămol și cu reziduuri de încărcătură, precum cele în discuție în litigiul principal, cauzate de o avarie survenită la bordul unei nave, trebuie considerate deșeuri produse la bordul navelor, în sensul acestei dispoziții, care sunt, prin urmare, excluse din domeniul de aplicare al regulamentului menționat până în momentul în care acestea sunt descărcate pentru a fi recuperate sau eliminate.
Cu privire la cheltuielile de judecată
54 Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a cincea) declară:
Articolul 1 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri trebuie interpretat în sensul că reziduuri sub formă de deșeuri și de apă de stingere a incendiilor amestecată cu nămol și cu reziduuri de încărcătură, precum cele în discuție în litigiul principal, cauzate de o avarie survenită la bordul unei nave, trebuie considerate deșeuri produse la bordul navelor, în sensul acestei dispoziții, care sunt, prin urmare, excluse din domeniul de aplicare al regulamentului menționat până în momentul în care acestea sunt descărcate pentru a fi recuperate sau eliminate.
Semnături