Cauzele conexate C‑105/15 P-C‑109/15 P

Konstantinos Mallis și alții

împotriva

Comisiei Europene șiBăncii Centrale Europene (BCE)

„Recurs – Program de susținere a stabilității Republicii Cipru – Declarație a Eurogrupului privind printre altele restructurarea sectorului bancar din Cipru – Acțiune în anulare”

Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 20 septembrie 2016

1.        Recurs – Motive – Simplă repetare a motivelor și a argumentelor prezentate în fața Tribunalului – Neidentificarea erorii de drept invocate – Inadmisibilitate – Contestarea interpretării sau a aplicării dreptului Uniunii efectuate de Tribunal – Admisibilitate

[art. 256 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Curții, art. 168 alin. (1) lit. (d) și art. 169 alin. (2)]

2.        Recurs – Motive – Insuficiența motivării – Motivare implicită a Tribunalului – Admisibilitate – Condiții

(art. 256 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 36 și art. 53 primul paragraf)

3.        Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Noțiune – Acte care produc efecte juridice obligatorii – Declarație a Eurogrupului de autorizare a Comisiei și a Băncii Centrale Europene să înceapă negocierile privind un program de ajustare macroeconomică cu un stat membru – Excludere

[art. 137 TFUE și art. 263 alin. (1) TFUE; Protocolul nr. 14 anexat la Tratatele UE și FUE, art. 1; Tratatul de instituire a Mecanismului European de Stabilitate]

4.        Acțiune în anulare – Calitatea de pârât – Eurogrupul – Lipsa calității de organ, oficiu sau agenție a Uniunii

[art. 16 alin. (6) TUE; art. 137 TFUE și art. 263 alin. (1) TFUE; Protocolul nr. 14 anexat la Tratatele UE și FUE; Decizia 2009/937 a Consiliului, anexă]

1.      A se vedea textul deciziei.

(se vedea punctele 32-36)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 45)

3.      Acțiunea în anulare este deschisă împotriva tuturor actelor adoptate de instituțiile Uniunii, indiferent de natura sau de forma lor, care urmăresc să producă efecte juridice obligatorii de natură să afecteze interesele reclamantului, modificând în mod distinct situația juridică a acestuia.

Această situație nu se regăsește în privința declarației Eurogrupului din 25 martie 2013 privind printre altele restructurarea sectorului bancar din Cipru. Astfel, Comisia și Banca Centrală Europeană au fost însărcinate, conform articolului 13 alineatul (3) din Tratatul de instituire a Mecanismului European de Stabilitate (MES), de consiliul guvernatorilor al MES să negocieze cu autoritățile unui stat membru un program de ajustare macroeconomică ce urma să se concretizeze într‑un protocol de acord. În această privință, rolul Comisiei și al Băncii, astfel cum a fost definit la articolul 1 din Protocolul nr. 14 privind Eurogrupul, nu poate fi mai extins decât cel atribuit acestor instituții prin Tratatul MES. Or, deși Tratatul MES conferă Comisiei și Băncii anumite sarcini legate de punerea în aplicare a obiectivelor acestui tratat, pe de o parte, atribuțiile încredințate Comisiei și Băncii în cadrul Tratatului MES nu presupun nicio putere decizională proprie și, pe de altă parte, activitățile exercitate de aceste două instituții în cadrul respectivului tratat nu angajează decât MES.

În plus, împrejurarea că Comisia și Banca participă la reuniunile Eurogrupului nu modifică natura declarațiilor acestuia din urmă și nu poate conduce la a se considera că declarația în litigiu ar fi expresia unei competențe decizionale a acestor două instituții ale Uniunii. Pe de altă parte, declarația amintită nu cuprinde niciun element care ar reda o decizie a Comisiei și a Băncii de a crea în sarcina statului membru în cauză o obligație legală de punere în aplicare a măsurilor pe care le prevede. Această declarație, de natură pur informativă, vizează să informeze publicul despre existența unui acord politic între Eurogrup și autoritățile statului membru vizat care indică voința comună de a continua negocierile conform termenilor declarației respective.

(se vedea punctele 51-53 și 57-59)

4.      Având în vedere nu numai că calificativul „informal” este utilizat în textul Protocolului nr. 14 privind Eurogrupul anexat la Tratatul FUE, ci și că Eurogrupul nu figurează printre diferitele formațiuni ale Consiliului, enumerate în anexa I la Regulamentul de procedură al acestuia, adoptat prin Decizia 2009/937, a căror listă este vizată la articolul 16 alineatul (6) TUE, Eurogrupul menționat la articolul 137 TFUE nu poate fi asimilat unei formațiuni a Consiliului și nici nu poate fi calificat drept organ, oficiu sau agenție a Uniunii în sensul articolului 263 TFUE.

(a se vedea punctul 61)