Cauza C‑352/20
HOLD Alapkezelő Befektetési Alapkezelő Zrt.
împotriva
Magyar Nemzeti Bank
(cerere de decizie preliminară formulată de Kúria)
Hotărârea Curții (Camera întâi) din 1 august 2022
„Trimitere preliminară – Apropierea legislațiilor – Directiva 2009/65/CE – Organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) – Directiva 2011/61/UE – Fonduri de investiții alternative – Politici și practici de remunerare a personalului de conducere al unei societăți de administrare a OPCVM‑urilor sau al unui administrator de fonduri de investiții alternative – Dividende distribuite anumitor membri ai conducerii – Noțiunea de «remunerație» – Articolul 17 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Drept de proprietate”
1. Libertatea de stabilire – Societăți – Organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) – Fonduri de investiții alternative (FIA) – Politici și practici de remunerare ale unei societăți de administrare a OPCVM‑urilor sau ale unui administrator de FIA – Domeniu de aplicare material – Dividende plătite anumitor membri ai conducerii unei societăți de administrare a OPCVM‑urilor sau ai unui administrator de FIA – Includere – Condiții
[Directiva 2009/65 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 14, art. 14a alin. (1) și (2) și art. 14b alin. (1) lit. (r) și alin. (3), Directiva 2011/61 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 13 alin. (1) și anexa II pct. 1 lit. (r) și pct. 2, și Directiva 2014/91 a Parlamentului European și a Consiliului, considerentul (7)]
(a se vedea punctele 43-52, 54, 59-67 și 83 și dispozitivul)
2. Drepturi fundamentale – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Drept de proprietate – Reglementare a folosinței bunurilor – Organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) – Fonduri de investiții alternative (FIA) – Dividende plătite anumitor membri ai conducerii unei societăți de administrare a OPCVM‑urilor sau a unui administrator de FIA – Aplicarea principiilor care guvernează politicile și practicile de remunerare – Restrângerile exercițiului drepturilor acționarilor – Admisibilitate
[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 17 alin. (1) și art. 52 alin. (1); Directivele 2009/65 și 2011/61 ale Parlamentului European și ale Consiliului]
(a se vedea punctele 72-82)
Rezumat
Cerințele care decurg din dreptul Uniunii în materie de politică de remunerare a administratorilor de investiții se pot aplica plății de dividende de către acești administratori unora dintre angajații lor acționari care intră în domeniul de aplicare personal al politicii menționate.
Aceasta este situația atunci când modul în care sunt plătite aceste dividende este de natură să incite acești angajați la asumarea unor riscuri care aduc atingere intereselor organismelor și fondurilor administrate, precum și intereselor investitorilor în acestea și să faciliteze astfel evitarea respectării cerințelor care decurg din dispozițiile privind politicile și practicile de remunerare.
În 2019, HOLD Alapkezelő Befektetési Alapkezelő Zrt. (denumită în continuare „HOLD”), o societate a cărei activitate curentă o reprezintă administrarea organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) și a fondurilor de investiții alternative (FIA), i‑a fost aplicată o amendă de către Magyar Nemzeti Bank (Banca Națională a Ungariei). Practica ce îi este reproșată privește plata de dividende către unii dintre angajații săi care dețin, direct sau prin intermediul unor societăți pe care le controlează, acțiuni emise de aceasta. Este vorba în special despre angajați care exercită funcția de director general, de director de investiții sau de administrator de portofolii.
Potrivit Băncii Naționale a Ungariei, dividendele plătite angajaților acționari puteau avea drept consecință ca aceștia să aibă interesul ca HOLD să genereze profituri pe termen scurt și să fie astfel încurajați să își asume riscuri incompatibile cu profilul de risc al fondurilor de investiții administrate de aceasta, precum și cu regulamentul de administrare a acesteia și cu interesele titularilor de unități ale fondurilor. Prin urmare, modalitățile de plată a acestor dividende ar evita respectarea normelor privind politicile de remunerare în sectorul serviciilor financiare.
Acțiunea HOLD împotriva deciziei Băncii Naționale a Ungariei luată în această privință a condus la sesizarea Kúria (Curtea Supremă, Ungaria). Această instanță solicită Curții să se pronunțe cu privire la aplicabilitatea cerințelor Directivelor 2009/65(1) și 2011/61(2), referitoare la politicile și la practicile de remunerare a administratorilor de investiții, astfel cum au fost transpuse în dreptul maghiar, în cazul dividendelor plătite în speță.
Sesizată cu titlu preliminar, Curtea precizează domeniul de aplicare material al acestor cerințe. Aceasta consideră că plata de dividende către anumiți angajați poate intra sub incidența dispozițiilor Directivelor 2009/65 și 2011/61 referitoare la politicile și la practicile de remunerare(3), deși dividendele nu sunt plătite în schimbul serviciilor prestate de acești angajați, ci sunt legate de dreptul de proprietate al acestora din urmă în calitate de acționari. Potrivit Curții, aceste dispoziții se aplică unor asemenea dividende atunci când politica de plată a acestora din urmă este de natură să incite angajații respectivi la asumarea unor riscuri care aduc atingere intereselor OPCVM‑urilor sau ale FIA administrate de societatea lor, precum și celor ale investitorilor în acestea și să faciliteze astfel evitarea respectării cerințelor care decurg din aceste dispoziții.
Aprecierea Curții
În primul rând, Curtea interpretează Directivele 2009/65 și 2011/61 pentru a stabili domeniul de aplicare material al politicilor și al practicilor de remunerare definite de aceste directive. Aceste politici se aplică oricărei plăți sau oricărei alte prestații plătite în schimbul serviciilor profesionale prestate de angajații societăților de administrare a OPCVM‑urilor sau ai administratorilor FIA care intră în domeniul de aplicare personal al politicilor și al practicilor menționate.
În ceea ce privește dividendele din acțiuni ale unei societăți de administrare a OPCVM sau ale unui administrator al FIA, acestea nu sunt, desigur, plătite cu titlu de o astfel de contraprestație, ci în temeiul unui drept de proprietate asupra acțiunilor societății. Cu toate acestea, conform Directivelor 2009/65 și 2011/61, trebuie să se evite ca remunerația variabilă să fie plătită prin intermediul unor instrumente sau metode care să faciliteze evitarea respectării cerințelor acestor directive care guvernează politicile și practicile de remunerare.
Atunci când politica de plată a dividendelor incită la asumarea unor riscuri incompatibile cu profilurile de risc, cu regulile sau cu documentele constitutive ale OPCVM‑urilor sau ale FIA administrate de această societate sau de acest administrator ori care aduc atingere intereselor acestor OPCVM‑uri sau ale acestor FIA și ale persoanelor care au investit în ele și facilitează astfel evitarea respectării cerințelor care decurg din dispozițiile Directivelor 2009/65 și 2011/61 referitoare la politicile și la practicile de remunerare, această plată trebuie să fie supusă principiilor care guvernează aceste politici și practici de remunerare. În acest cadru, instanța de trimitere trebuie să verifice în special dacă există o legătură între profiturile realizate de OPCVM‑uri și de FIA, cele realizate de societatea în cauză și sumele plătite cu titlu de dividende, astfel încât angajații să aibă un interes ca OPCVM‑urile și FIA să realizeze pe termen scurt cel mai mare profit posibil. Aceasta ar fi situația mai ales în cazul în care un comision de performanță ar fi plătit de OPCVM sau de FIA societății în cauză din momentul depășirii unui randament‑țintă într‑o perioadă de referință dată și dacă acest comision ar fi redistribuit, în tot sau în parte, de această societate, sub formă de dividende, angajaților în cauză sau societăților controlate de aceștia, independent de rezultatele realizate de OPCVM sau de FIA ulterior acestei perioade și în special de pierderile suferite de OPCVM sau de FIA. Alte elemente care trebuie verificate sunt în special amploarea și tipul participațiilor deținute de angajații în cauză, drepturile de vot aferente acestora, politica și procesul decizional de distribuire a profitului societății, precum și caracterul eventual minor, în raport cu serviciile profesionale prestate, al cuantumului remunerației fixe plătite angajaților.
În al doilea rând, Curtea precizează că interpretarea directivelor astfel obținută este conformă cu articolul 17 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), care consacră dreptul de proprietate și este aplicabilă proprietății asupra acțiunilor și dreptului de a percepe dividende precum cele în speță.
Curtea constată că interpretarea Directivelor 2009/65 și 2011/61 nu are ca efect repunerea în discuție a dreptului de proprietate al angajaților în cauză asupra acțiunilor societății pentru care aceștia lucrează și, prin urmare, nu constituie o lipsire de bunuri în sensul articolului 17 alineatul (1) a doua teză din cartă. Nu este mai puțin adevărat că aplicarea, corelativă acestei interpretări, a principiilor care guvernează politicile și practicile de remunerare în cazul dividendelor din acțiuni constituie o reglementare a folosinței bunurilor, în sensul articolului 17 alineatul (1) a treia teză din cartă. Această reglementare poate aduce atingere exercitării dreptului de proprietate și în special posibilității angajaților acționari de a obține profit din această proprietate.
Cu toate acestea, restrângerile drepturilor acționarilor care ar rezulta din aceasta respectă condițiile impuse de cartă. Astfel, ele sunt prevăzute de lege, respectiv de Directivele 2009/65 și 2011/61 și de legislația națională de transpunere a acestora, nu aduc atingere substanței înseși a dreptului de proprietate și răspund unor obiective de interes general recunoscute de Uniune, și anume protecția investitorilor și stabilitatea sistemului financiar, în raport cu care acestea par proporționale.