Cauza T‑470/11

Total SA
și
Elf Aquitaine SA

împotriva

Comisiei Europene

„Concurență – Piața metacrilaților – Amenzi – Răspundere solidară a societăților‑mamă și a filialei lor pentru comportamentul ilicit al acesteia din urmă – Plata imediată și integrală a amenzii de către filială – Reducerea cuantumului amenzii filialei în urma unei hotărâri a Tribunalului – Scrisori ale Comisiei prin care se solicită societăților‑mamă plata sumei rambursate de aceasta filialei, majorată cu dobânzi de întârziere – Acțiune în anulare – Act atacabil – Admisibilitate – Dobânzi de întârziere”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a patra) din 29 aprilie 2015

1.      Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Noțiune – Acte care produc efecte juridice obligatorii – Acte care modifică situația juridică a reclamantului – Scrisoare a Comisiei prin care se solicită plata unei amenzi aplicate în solidar mai multor societăți, majorată cu dobânzi de întârziere, ca urmare a rambursării parțiale a amenzii uneia dintre societățile răspunzătoare în solidar, care a plătit integralitatea amenzii inițiale – Inadmisibilitatea acțiunii care vizează cuantumul principal al amenzii și admisibilitate în privința obligației de plată a dobânzilor de întârziere

(art. 263 TFUE)

2.      Procedură jurisdicțională – Invocarea de motive noi pe parcursul procesului – Motiv invocat pentru prima dată în cadrul observațiilor privind excepția de inadmisibilitate – Inadmisibilitate

[Statutul Curții de Justiție, art. 21 și art. 53 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44 alin. (1) lit. (c)]

3.      Concurență – Amenzi – Putere de apreciere a Comisiei – Întindere – Competența de a stabili modalitățile de plată a amenzii – Aplicarea de dobânzi de întârziere – Domeniu de aplicare – Amendă aplicată în solidar mai multor societăți și plătită integral de una dintre ele pe seama tuturor – Aplicarea unor dobânzi de întârziere în privința celorlalte societăți răspunzătoare în solidar, ca urmare a reducerii și a rambursării parțiale a amenzii în privința societății care a plătit inițial amenda – Excludere

[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2)]

1.      Constituie acte susceptibile să facă obiectul unei acțiuni în anulare, în sensul articolului 263 TFUE, doar măsurile care produc efecte juridice obligatorii de natură să afecteze interesele reclamantului, modificând în mod distinct situația juridică a acestuia, excluzând măsurile intermediare al căror obiectiv este pregătirea unei decizii finale. Pentru a stabili dacă o măsură este susceptibilă să facă obiectul unei acțiuni în anulare, trebuie acordată atenție fondului măsurii a cărei anulare se solicită, forma în care a fost adoptată fiind în principiu fără importanță.

În această privință, scrisori ale Comisiei prin care se solicită unor societăți‑mamă să plătească amenzi care le‑au fost aplicate în solidar cu filialele lor pentru încălcarea normelor de concurență, ca urmare a reducerii și a rambursării parțiale a acestor amenzi în privința filialei care le plătise inițial, produc efecte juridice obligatorii în sensul că stabilesc definitiv poziția Comisiei și sunt susceptibile de executare silită.

Cu toate acestea, o acțiune în anulare formulată împotriva unor astfel de scrisori este inadmisibilă în măsura în care este îndreptată împotriva sumelor principale ale amenzilor, situația juridică a societăților‑mamă rămânând neschimbată în această privință. În condițiile în care prin astfel de scrisori se pretinde însă plata unor dobânzi de întârziere, ele modifică situația juridică a societăților‑mamă, care nu erau ținute anterior la plata unor astfel de dobânzi, întrucât filiala lor achitase prompt amenda inițială datorată în solidar. În această privință, astfel de scrisori sunt, prin urmare, susceptibile să facă obiectul unei acțiuni în anulare.

(a se vedea punctele 73, 74, 82, 83, 95, 96, 99 și 101)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 107)

3.      Puterea Comisiei de a aplica amenzi pentru încălcările normelor de concurență include posibilitatea de a determina data până la care trebuie plătită amenda și cea la care încep să curgă dobânzile de întârziere, de a stabili nivelul acestor dobânzi și de a hotărî modalitățile de executare a deciziei sale solicitând, dacă este cazul, constituirea unei garanții bancare care să acopere cuantumul principal și dobânzile amenzii aplicate, întrucât, în lipsa unei asemenea competențe, avantajul de care întreprinderile ar fi susceptibile să beneficieze prin plata cu întârziere a amenzilor ar determina reducerea efectului sancțiunilor aplicate de Comisie în cadrul misiunii care îi este încredințată, cea de asigurare a aplicării normelor de concurență.

Aplicarea dobânzilor de întârziere pentru amenzi se justifică pentru a evita posibilitatea ca efectul util al tratatului să fie înlăturat prin practici puse în aplicare în mod unilateral de întreprinderi care întârzie plata amenzilor care le‑au fost aplicate. În general, dobânzile de întârziere au ca unică funcție repararea întârzierii suferite de creditor în îndeplinirea obligației de plată a unei sume de bani, întrucât privarea de o sumă de bani este întotdeauna prejudiciabilă.

Ținând seama de această funcție, Comisia nu poate în mod întemeiat să pretindă dobânzi de întârziere pentru o amendă aplicată în solidar mai multor societăți, atunci când amenda a fost achitată prompt și integral de una dintre societățile răspunzătoare pe seama tuturor, dar trebuia rambursată parțial în urma reducerii amenzii în privința societății care a plătit‑o. În asemenea împrejurări, nu există o întârziere la plată din partea societăților răspunzătoare.

În această privință, este suficient ca societatea care a achitat amenda inițială să fi comunicat în mod clar că plătește și pe seama celorlalte societăți răspunzătoare în solidar, fără să fie indispensabil ca aceasta să completeze o declarație de plată comună solicitată de Comisie.

(a se vedea punctele 109-113, 115 și 116)