Cauza T‑139/08

The Smiley Company SPRL

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul pieței interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Marcă comunitară — Înregistrare internațională care desemnează Comunitatea Europeană — Marcă figurativă care reprezintă jumătatea unui zâmbet sub formă de smiley — Motiv absolut de refuz — Lipsa caracterului distinctiv — Articolul 146 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenite articolul 151 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]”

Sumarul hotărârii

1.      Marcă comunitară — Definiția și dobândirea mărcii comunitare — Motive absolute de refuz — Mărci lipsite de caracter distinctiv — Marcă figurativă care reprezintă jumătatea unui zâmbet sub formă de smiley

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (b)]

2.      Marcă comunitară — Definiția și dobândirea mărcii comunitare — Motive absolute de refuz — Mărci lipsite de caracter distinctiv

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (b)]

3.      Marcă comunitară — Definiția și dobândirea mărcii comunitare — Motive absolute de refuz — Mărci lipsite de caracter distinctiv — Aprecierea caracterului distinctiv — Marcă ce constă în parte într‑o marcă deja înregistrată — Irelevanță

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (b)]

1.      Este lipsit de caracter distinctiv, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 privind marca comunitară, semnul figurativ care reprezintă jumătatea unui zâmbet sub formă de smiley, a cărui înregistrare în calitate de marcă comunitară este solicitată, în esență, pentru metale prețioase, produse din metale prețioase, produse de bijuterie și produse de ceasornicărie, toate din clasa 14, pentru genți și produse de marochinărie din clasa 18 și pentru articole de îmbrăcăminte și accesorii vestimentare din clasa 25, în sensul Aranjamentului de la Nisa.

Astfel, marca solicitată nu prezintă niciun aspect care să poată fi memorat cu ușurință și cu rapiditate de publicul larg din Comunitate, chiar relativ atent, aspect care i‑ar permite să fie înțeleasă imediat ca o indicație a originii comerciale a produselor în discuție. Aceasta va fi percepută exclusiv ca un element decorativ atât în ceea ce privește produsele din clasa 14, cât și în ceea ce privește produsele din clasele 18 și 25. Prin urmare, marca solicitată nu va permite individualizarea niciunuia dintre produsele în cauză în raport cu produsele concurente. Faptul că publicul relevant este obișnuit să perceapă ca mărci semne figurative simple compuse din benzi sau dungi ori faptul că numeroși fabricanți au înregistrat astfel de mărci pentru a desemna produse din clasa 25 nu permite repunerea în discuție a acestei constatări.

Astfel, marca solicitată este un motiv foarte simplu și banal, având o funcție exclusiv decorativă, și aceasta nu ar fi percepută ca indicație a originii comerciale a produselor în cauză.

(a se vedea punctele 17, 31, 32 și 37)

2.      În ceea ce privește caracterul distinctiv al unei mărci, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară, un semn de o simplitate excesivă și constituit dintr‑o figură geometrică de bază, precum un cerc, o linie, un dreptunghi sau un pentagon obișnuit, nu poate, ca atare, să transmită un mesaj de care consumatorii să își poată aminti, astfel încât aceștia din urmă nu îl vor considera drept marcă, cu excepția cazului în care a dobândit un caracter distinctiv prin utilizare.

Astfel, constatarea caracterului distinctiv al unei mărci în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 nu este condiționată de constatarea unui anumit grad de creativitate sau de imaginație lingvistică ori artistică din partea titularului mărcii. Este suficient ca marca să permită publicului relevant să identifice originea produselor sau a serviciilor pe care le vizează și să le poată distinge de cele ale altor întreprinderi.

Faptul că o marcă îndeplinește o funcție decorativă sau ornamentală nu are incidență asupra aprecierii caracterului său distinctiv. Cu toate acestea, un semn care îndeplinește alte funcții decât cele ale unei mărci în sens clasic nu este distinctiv în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 decât dacă poate fi perceput de la bun început ca o indicație a originii comerciale a produselor sau a serviciilor vizate pentru a permite publicului relevant să distingă, fără vreo posibilitate de confuzie, produsele sau serviciile titularului mărcii de cele care au o altă proveniență comercială. Prin urmare, este necesar ca acest semn, chiar dacă este decorativ, să aibă un minim caracter distinctiv.

(a se vedea punctele 26, 27 și 30)

3.      Nu poate fi admis faptul că orice extras dintr‑o marcă înregistrată și, prin urmare, orice extras dintr‑o marcă distinctivă este, datorită acestui simplu fapt, de asemenea distinctiv în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară. Astfel, aprecierea caracterului distinctiv al unei mărci în sensul acestei dispoziții se întemeiază pe capacitatea acestei mărci de a individualiza pe piață produsele sau serviciile solicitantului în raport cu produsele sau serviciile de același gen oferite de concurenți. Faptul că marca în discuție constă în parte într‑o marcă deja înregistrată nu este relevant în această privință.

(a se vedea punctul 39)