Cauza T‑521/09

Alstom Grid SAS

împotriva

Comisiei Europene

„Concurență – Înțelegeri – Piaţa transformatoarelor – Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 81 CE şi a articolului 53 din Acordul privind SEE – Acord de împărțire a pieţei – Comunicarea din 2002 privind cooperarea – Imunitate la amendă – Încredere legitimă – Obligația de motivare”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a noua) din 27 noiembrie 2014

1.      Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Neaplicarea sau reducerea cuantumului amenzii în schimbul cooperării întreprinderii incriminate – Imunitate la amenzi – Condiții – Furnizare a unor elemente de probă de natură să permită Comisiei să adopte o decizie prin care se dispune efectuarea de verificări – Criterii de apreciere

[art. 81 alin. (1) CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 20 alin. (4) și art. 23 alin. (2); Comunicarea 2002/C 45/03 a Comisiei, pct. 8 lit. (a) și pct. 9]

2.      Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Neaplicarea sau reducerea cuantumului amenzii în schimbul cooperării întreprinderii incriminate – Imunitate la amenzi – Condiții – Furnizare a unor elemente de probă de natură să permită Comisiei să adopte o decizie prin care se dispune efectuarea de verificări – Utilizare a unor informații obținute în cursul unei investigații anterioare privind o altă încălcare – Admisibilitate

[art. 81 alin. (1) CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 20 alin. (4) și art. 23 alin. (2); Comunicarea 2002/C 45/03 a Comisiei, pct. 8 lit. (a) și pct. 9]

3.      Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Neaplicarea sau reducerea cuantumului amenzii în schimbul cooperării întreprinderii incriminate – Imunitate la amenzi – Condiții – Furnizare a unor elemente de probă de natură să permită Comisiei să adopte o decizie prin care se dispune efectuarea de verificări – Inexistența unor elemente suficiente la dispoziția Comisiei la momentul furnizării elementelor de probă – Criterii de apreciere

[art. 81 alin. (1) CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2002/C 45/03 a Comisiei, pct. 8 lit. (a), pct. 9 și pct. 11]

4.      Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Neaplicarea sau reducerea cuantumului amenzii în schimbul cooperării întreprinderii incriminate – Imunitate la amenzi – Condiții – Caracter cumulativ

[art. 81 alin. (1) CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2002/C 45/03 a Comisiei, pct. 8 lit. (a), pct. 9 și pct. 11]

5.      Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Neaplicarea sau reducerea cuantumului amenzii în schimbul cooperării întreprinderii incriminate – Imunitate la amenzi – Condiții – Adoptare a unei decizii prin care se constată o încălcare, în urma unei cereri de imunitate – Irelevanță

[art. 81 alin. (1) CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2002/C 45/03 a Comisiei, pct. 8-11]

6.      Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Comunicarea Comisiei privind neaplicarea sau reducerea cuantumului amenzilor în schimbul cooperării întreprinderilor incriminate – Caracter imperativ pentru Comisie – Încălcarea principiului protecţiei încrederii legitime – Condiții

[art. 81 alin. (1) CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2002/C 45/03 a Comisiei]

7.      Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Neaplicarea sau reducerea cuantumului amenzii în schimbul cooperării întreprinderii incriminate – Distincție între o situație care conferă dreptul la o imunitate la amendă și o altă situație care conferă dreptul la o reducere a cuantumului amenzii – Imunitate parțială – Condiții – Adoptare a unei decizii prin care se constată o încălcare, în urma unei cereri de imunitate – Irelevanță

[art. 81 alin. (1) CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2002/C 45/03 a Comisiei, pct. 23 lit. (b) al treilea paragraf]

8.      Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Întindere – Decizie de aplicare a normelor de concurenţă – Obligația de a examina toate aspectele de fapt și de drept invocate de persoanele interesate – Inexistenţă

(art. 81 CE și art. 253 CE)

1.      În cadrul unei încălcări a normelor de concurență, punctul 8 litera (a) şi punctul 9 din Comunicarea privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului acestora în cauzele referitoare la înțelegeri prevăd, pe de o parte, ca întreprinderea să fie prima care furnizează Comisiei elemente de probă care o pot îndreptăţi să adopte o decizie prin care se dispune efectuarea de verificări în legătură cu o presupusă înţelegere care aduce atingere Comunităţii Europene și, pe de altă parte, ca, la momentul comunicării acestor elemente de probă, Comisia să nu dispună deja de elemente suficiente pentru a adopta o decizie prin care se dispune efectuarea de verificări în legătură cu presupusa înţelegere.

În această privință, pentru a putea adopta o decizie prin care se dispune efectuarea de verificări în temeiul articolului 20 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1/2003, Comisia trebuie să indice circumstanţele de fapt susceptibile să o justifice. Pentru a justifica o astfel de investigaţie, nu este necesar ca documentele ridicate de Comisie să o fi îndreptăţit să stabilească dincolo de orice îndoială rezonabilă existenţa unei încălcări. Astfel, pentru a adopta o decizie de verificare în sensul articolului 20 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1/2003, este suficient ca ea să se afle în posesia unor elemente şi indicii materiale serioase care să o determine să suspecteze existenţa unei încălcări. În acest context, diferitele indicii nu trebuie apreciate izolat, ci în ansamblul lor, şi se pot susţine reciproc.

(a se vedea punctele 46 și 52-54)

2.      În cadrul aplicării punctului 9 din Comunicarea privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului acestora în cauzele referitoare la înțelegeri nu este vorba despre a examina dacă Comisia dispunea deja de elemente de probă suficiente pentru a stabili existenţa unei înţelegeri ilicite în cadrul unei decizii de constatare a existenţei unei încălcări şi de aplicare a unei amenzi, ci trebuie să se examineze numai dacă aceasta dispunea de suficiente elemente pentru a adopta o decizie de inspecţie în sensul articolului 20 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1/2003.

În această privință, deși informaţiile obţinute în cursul investigaţiilor nu trebuie utilizate în alte scopuri decât cele indicate în decizia de inspecţie, nimic nu se opune ca Comisia să se bazeze pe faptul că a luat cunoştinţă de documente ridicate în cursul unei investigații anterioare privind o altă încălcare pentru a adopta o nouă decizie prin care se dispune efectuarea de verificări. Astfel, faptul că, în cadrul unei inspecţii, Comisia descoperă pentru prima dată documente care indică existenţa unei încălcări care nu face obiectul deciziei prin care se dispune efectuarea de verificări nu conferă acestor documente o protecţie absolută într‑o asemenea măsură încât să nu poată fi solicitate în mod legal şi utilizate ca probă. În caz contrar, întreprinderile ar fi încurajate, cu ocazia unei investigații într‑o primă cauză, să dea toate documentele care permit dovedirea unei alte încălcări și să se protejeze astfel de orice urmărire în această privință. O asemenea soluție ar depăși ceea ce este necesar pentru a proteja secretul profesional și dreptul la apărare și ar constitui, așadar, un obstacol nejustificat în calea îndeplinirii de către Comisie a misiunii de a asigura respectarea normelor de concurență pe piața comună.

(a se vedea punctele 69-72)

3.      Din cuprinsul punctului 9 din Comunicarea privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului acestora în cauzele referitoare la înțelegeri reiese că nu se poate acorda imunitatea în temeiul punctului 8 litera (a) şi al punctului 11 din comunicarea menţionată decât atunci când Comisia nu ar deține deja suficiente elemente pentru a adopta o decizie prin care se dispune efectuarea de verificări. Punctul 9 din comunicare nu face, aşadar, referire la informaţiile deţinute în acest sens de o eventuală echipă responsabilă în cauză, ci la informaţiile pe care Comisia le‑ar putea avea în calitate de instituţie.

În această privință, o abordare potrivit căreia criteriul determinant ar fi nivelul de informaţii pe care le‑ar putea deţine membrii unei eventuale echipe responsabile în cauză la momentul depunerii cererii de imunitate nu ar fi în niciun fel conformă spiritului Comunicării privind cooperarea şi obiectivelor urmărite prin aceasta. Astfel, o asemenea abordare ar avea drept consecinţă faptul că, în temeiul punctului 8 litera (a) şi al punctelor 9 și 11, imunitatea ar trebui acordată chiar dacă s‑ar dovedi că elementele şi indiciile materiale de care Comisia dispunea deja la momentul depunerii cererii de imunitate i‑ar fi permis să adopte o decizie prin care se dispune efectuarea de verificări în legătură cu presupusa înţelegere.

Or, obiectivul programului de clemenţă al Comisiei nu este acela de a oferi întreprinderilor care participă la înţelegeri secrete posibilitatea de a evita consecinţele pecuniare ale angajării răspunderii lor, ci de a facilita depistarea unor astfel de practici şi, ulterior, în procedura administrativă, de a contribui la eforturile depuse de Comisie în vederea reconstituirii faptelor relevante în măsura posibilului. În consecință, beneficiile care pot fi obţinute de întreprinderile care participă la astfel de practici nu pot depăşi nivelul care este necesar pentru a asigura eficacitatea deplină a programului de clemenţă şi a procedurii administrative desfăşurate de Comisie.

Prin urmare, imunitatea la amendă nu este justificată decât în considerarea valorii cooperării întreprinderii care solicită imunitatea. Astfel, după cum a reţinut în mod întemeiat Comisia la punctul 6 din Comunicarea privind cooperarea, cooperarea unei întreprinderi care o informează despre existenţa unei înţelegeri ilicite de care nu aflase încă are o valoare intrinsecă care poate justifica imunitatea la amendă. În schimb, cooperarea unei întreprinderi care are drept rezultat numai informarea Comisiei cu privire la o înţelegere ilicită a cărei existenţă aceasta din urmă putea să o suspecteze pe baza elementelor şi a indiciilor de care dispunea deja nu are o valoare intrinsecă comparabilă. Dimpotrivă, după cum reiese din cuprinsul punctului 8 litera (b) din comunicarea menţionată, în acest ultim caz imunitatea la amendă este justificată numai dacă întreprinderea nu se limitează la a informa Comisia cu privire la existenţa înţelegerii, ci îi furnizează de asemenea elemente de probă care îi permit să constate existenţa înţelegerii în cadrul unei decizii de constatare a încălcării articolului 81 CE.

(a se vedea punctele 78-82)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 88)

5.      Reiese cu claritate din cuprinsul punctelor 8-11 din Comunicarea privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului acestora în cauzele referitoare la înțelegeri că, în ipoteza în care Comisia dispune deja de elemente şi de indicii materiale serioase care să poată justifica adoptarea unei decizii de inspecţie, unei întreprinderi nu i se poate acorda imunitate la amendă decât atunci când prezintă elemente de probă care permit Comisiei să constate o încălcare a articolului 81 CE.

În această privință, riscul unui efect de „bulgăre de zăpadă”, adică riscul ca cererea de imunitate depusă de o întreprindere cu privire la o înţelegere să declanşeze o investigație a Comisiei care, la rândul său, să determine prezentarea de cereri de imunitate de către alte întreprinderi din acelaşi sector, dar vizând înţelegeri ilicite diferite de cea vizată de cererea de imunitate iniţială, reprezintă un element inerent programului de clemenţă al Comisiei. Acesta încurajează întreprinderile care doresc să coopereze cu Comisia să nu se limiteze la o cooperare selectivă privind o singură înţelegere, ci să coopereze pe deplin în ceea ce privește toate înţelegerile de care au cunoștință.

Prin urmare, chiar în ipoteza în care se stabileşte o legătură de cauzalitate între o cerere de imunitate şi adoptarea ulterioară a unei decizii prin care se constată o încălcare a normelor de concurență, aceasta nu ar fi suficientă pentru a se acorda imunitate la amendă, în temeiul Comunicării privind cooperarea, întreprinderii care a formulat cererea de imunitate.

(a se vedea punctele 91-93)

6.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 98, 103 și 105)

7.      Punctul 23 litera (b) al treilea paragraf din Comunicarea privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului acestora în cauzele referitoare la înțelegeri vizează situaţia specifică în care se poate afla o întreprindere care nu beneficiază de imunitate la amendă, ci numai de o reducere a acesteia. Astfel, furnizând elemente de probă suplimentare cu privire la o înţelegere, o asemenea întreprindere riscă să dezvăluie elemente care pot modifica gravitatea sau durata încălcării care poate fi constatată de Comisie, ceea ce poate avea drept consecinţă majorarea sancţiunilor aplicate pentru participarea sa la respectiva înţelegere. Pentru a încuraja toate întreprinderile să coopereze pe deplin, chiar dacă nu li se acordă imunitate la amendă, punctul 23 litera (b) al treilea paragraf din Comunicarea privind cooperarea prevede o imunitate parţială pentru aceste elemente de probă.

În această privință, pentru a se aprecia dacă o întreprindere a furnizat elemente de probă cu privire la fapte necunoscute până atunci Comisiei, care au o incidență directă asupra gravității sau a duratei presupusei înțelegeri, o eventuală legătură de cauzalitate între cererea de imunitate şi adoptarea ulterioară a unei decizii prin care se constată o încălcare a normelor de concurență nu trebuie luată în considerare. Astfel, Comunicarea privind cooperarea nu are, în niciun fel, drept obiectiv luarea în considerare a unei astfel de legături de cauzalitate.

(a se vedea punctele 111, 112 și 114)

8.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 118-120)