HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a zecea)
7 februarie 2024(*)
„FEGA și FEADR – Cheltuieli excluse de la finanțare – Cheltuieli efectuate de Austria – Coeficient de reducere – Articolul 24 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 – Articolul 30 alineatul (7) litera (b) din Regulamentul nr. 1307/2013 – Articolul 52 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 – Obligația de motivare”
În cauza T‑501/22,
Republica Austria, reprezentată de J. Schmoll și A. Kögl, în calitate de agenți,
reclamantă,
împotriva
Comisiei Europene, reprezentată de J. Aquilina și A. Becker, în calitate de agenți,
pârâtă,
TRIBUNALUL (Camera a zecea),
compus din doamna O. Porchia, președintă, și domnii L. Madise (raportor) și S. Verschuur, judecători,
grefier: doamna S. Jund, administratoare,
având în vedere faza scrisă a procedurii,
în urma ședinței din 11 iulie 2023,
pronunță prezenta
Hotărâre(1)
1 Prin acțiunea formulată în temeiul articolului 263 TFUE, Republica Austria solicită anularea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2022/908 a Comisiei din 8 iunie 2022 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (JO 2022, L 157, p. 15, denumită în continuare „decizia atacată”), în măsura în care aceasta a exclus de la finanțarea de către Uniune cheltuielile declarate de Republica Austria în cadrul FEGA în cuantum de 68 146 449,98 euro.
Istoricul cauzei
2 În cadrul introducerii schemei de plată de bază instituite prin Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (JO 2013, L 347, p. 608), Republica Austria a decis să aplice articolul 24 alineatul (6) din acest regulament.
3 În temeiul acestei dispoziții, statele membre pot decide să aplice, pentru a stabili numărul drepturilor la plată care urmează a fi alocat unui fermier, un coeficient de reducere pentru hectarele eligibile care constau în pășuni permanente situate în zone care prezintă condiții climatice dificile (denumit în continuare „coeficientul de reducere”).
4 Republica Austria a decis să aplice coeficientul de reducere parcelelor calificate drept „fânețe” și „pășuni alpine” în temeiul dreptului austriac.
[omissis]
Ancheta AA/2016/007/AT
6 Comisia Europeană a efectuat o anchetă cu numărul de referință AA/2016/007/AT pentru a verifica, pentru anii de cerere 2015 și 2016, dacă gestionarea și controlul schemelor de ajutoare pe suprafață erau efectuate de autoritățile austriece în conformitate cu legislația Uniunii.
7 La finalul acestei anchete, Comisia a apreciat printre altele că autoritățile austriece au făcut o aplicare inexactă a articolului 24 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1307/2013 în ceea ce privește „fânețele”.
[omissis]
9 În temeiul articolului 52 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO 2013, L 347, p. 549), Comisia a adoptat decizia de punere în aplicare (UE) 2019/265 din 12 februarie 2019 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (JO 2019, L 44, p. 14). Prin această decizie, în ceea ce privește Republica Austria, Comisia a exclus de la finanțarea de către Uniune a cheltuielilor efectuate în cadrul FEGA în cuantum de 8 031 282 de euro, pentru anii de cerere 2015 și 2016, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor legate de aplicarea inexactă a articolului 24 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1307/2013 în ceea ce privește „fânețele”.
10 Pentru a stabili consecințele acestei corecții financiare, pe care nu a contestat‑o, Republica Austria a adoptat următoarea acțiune corectivă.
11 Bundesgesetz, mit dem das Marktordnungsgesetz 2007 – MOG 2007 geändert wird (Legea federală de modificare a Legii privind organizarea pieței din 2007) (BGBl. I, 46/2018) a modificat articolul 8 bis din Legea privind organizarea pieței prin adăugarea unui alineat 2 bis care prevede, pentru fermierii care dețin parcele calificate drept „fânețe”, în plus față de drepturile la plată alocate inițial cu un coeficient de reducere de 80 %, alocarea de drepturi la plată suplimentare cu un coeficient de reducere de 20 %. Cu alte cuvinte, Republica Austria a acordat fermierilor în cauză 0,8 drepturi la plată suplimentare pentru fiecare hectar eligibil de „fâneață”, cu efect din anul 2017.
12 Aceste drepturi la plată suplimentare pentru „fânețe” au fost alocate din rezerva națională pe care statele membre trebuie să o instituie în temeiul articolului 30 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1307/2013. Valoarea acestor drepturi suplimentare a fost stabilită la 60 % din valoarea unitară națională.
[omissis]
Ancheta AA/2018/010/AT
14 Comisia a deschis o nouă anchetă, cu referința AA/2018/010/AT, privind anii de cerere 2015 și următorii, în cadrul căreia a efectuat un audit la fața locului în perioada 27-31 august 2018.
[omissis]
25 Comisia a comunicat autorităților austriece raportul său de sinteză din data de 26 aprilie 2022.
26 În acest document, Comisia a arătat că Republica Austria nu a aplicat în mod corect articolul 24 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1307/2013. Potrivit Comisiei, punerea în aplicare a acestei dispoziții de către autoritățile austriece a condus la diferențe de tratament între parcelele situate în aceeași zonă geografică. Astfel, Comisia a arătat că coeficientul de reducere nu fusese aplicat decât parcelelor cu pășuni permanente înregistrate ca „pășuni alpine”, iar nu celorlalte parcele învecinate, deși acestea erau supuse acelorași condiții climatice. Potrivit Comisiei, o astfel de constatare demonstra că clasificarea unei parcele drept „pășune alpină” nu era legată de existența unor condiții climatice dificile, în sensul articolului 24 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1307/2013. Comisia a concluzionat de aici că aplicarea acestei dispoziții de către autoritățile austriece nu se baza pe criterii obiective și că, în consecință, egalitatea de tratament a fermierilor cu ocazia alocării drepturilor la plată nu era garantată.
27 Pe de altă parte, în ceea ce privește măsura corectivă adoptată în urma anchetei AA/2016/007/AT, Comisia a arătat, în raportul de sinteză, că articolul 30 alineatul (7) litera (b) din Regulamentul nr. 1307/2013, în temeiul căruia rezerva națională poate fi utilizată pentru alocarea drepturilor la plată fermierilor cu scopul de a‑i compensa pentru dezavantajele specifice, nu putea fi aplicat în mod legal într‑o situație care rezultă, precum în speță, dintr‑o lacună care afectează sistemul de gestiune și de control al statului membru în cauză. Potrivit Comisiei, aceasta ar însemna că Uniunea ar trebui să finanțeze consecințele unei deficiențe imputabile statului membru. În plus, Comisia a considerat că Republica Austria nu putea reduce toate plățile directe prevăzute la articolul 7 din Regulamentul nr. 1307/2013 în vederea alimentării rezervei naționale. Comisia a considerat că reducerea tuturor plăților directe în vederea finanțării măsurii corective a dus la suportarea de către toți fermierii a deficiențelor autorităților austriece. Prin urmare, Comisia a considerat că măsura corectivă luată de autoritățile austriece nu a permis garantarea protecției drepturilor fermierilor, care s‑ar afla în centrul politicii agricole comune. În plus, Comisia a arătat că Republica Austria ar fi trebuit, cu titlu de acțiune corectivă, să recalculeze valoarea tuturor drepturilor la plată, aplicând în mod corect articolele 25 și 26 din Regulamentul nr. 1307/2013.
28 În ceea ce privește consecințele financiare ale încălcărilor reproșate autorităților austriece, în ceea ce privește „controalele administrative ale drepturilor la plată la introducerea schemei de plată de bază”, Comisia a identificat două riscuri financiare pentru FEGA, unul în legătură cu aplicarea coeficientului de reducere, iar celălalt cu acțiunea corectivă adoptată în urma anchetei AA/2016/007/AT.
29 Pe de o parte, Comisia a apreciat că aplicarea incorectă a coeficientului de reducere, care ar fi condus la atribuirea unui număr insuficient de drepturi la plată, a afectat valoarea unitară a drepturilor la plată ale tuturor fermierilor austrieci începând din anul 2015. Potrivit Comisiei, riscul pentru FEGA corespundea, pentru anii de cerere 2015-2019, plăților excedentare care au fost efectuate ca urmare a faptului că valoarea unitară a acestor drepturi la plată fusese stabilită la un nivel prea ridicat.
30 Pe de altă parte, Comisia a apreciat că atribuirea de drepturi suplimentare începând cu anul 2017 fermierilor care exploatau „fânețe”, care nu putea fi finanțată în mod legal din fonduri din rezerva națională, a dat naștere unui risc financiar autonom pentru FEGA pentru anii de cerere 2017-2019.
[omissis]
35 Prin decizia atacată, Comisia a exclus de la finanțarea de către Uniune a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul FEGA și al FEADR.
36 În ceea ce privește Republica Austria, Comisia a exclus de la finanțarea de către Uniune cheltuielile declarate în cadrul FEGA în cuantum total de 68 270 562,18 euro, care include, în valoare de 68 146 449,98 EUR, consecințele financiare ale celor două neîndepliniri ale obligațiilor menționate la punctul 34 de mai sus, care sunt singurele în discuție în prezenta cauză.
Concluziile părților
37 Republica Austria solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate în măsura în care exclude de la finanțarea de către Uniune cheltuielile pe care le‑a declarat în cadrul FEGA în valoare de 68 146 449,98 euro;
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
38 Comisia solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea Republicii Austria la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
[omissis]
Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 52 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1306/2013 care rezultă dintr‑o corecție financiară bazată pe o interpretare eronată a articolului 24 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1307/2013
53 Prin intermediul acestui motiv, Republica Austria contestă prima corecție financiară, care privește aplicarea articolului 24 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1307/2013.
54 Republica Austria susține că, prin aplicarea coeficientului de reducere parcelelor clasificate drept „pășuni alpine” în temeiul dispozițiilor relevante din dreptul național, care, în opinia sa, condiționează această clasificare de existența unor condiții climatice dificile, a aplicat în mod corect articolul 24 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1307/2013. Prin urmare, prin impunerea unei corecții financiare pentru motivul că această dispoziție nu ar fi fost corect aplicată, Comisia ar fi încălcat articolul 52 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1306/2013.
[omissis]
56 Astfel cum s‑a arătat la punctul 26 de mai sus, prima corecție financiară se bazează, după cum reiese din raportul de sinteză, pe motivul întemeiat pe faptul că aplicarea de către autoritățile austriece a articolului 24 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1307/2013 ar fi condus la diferențe de tratament nejustificate în măsura în care, în cadrul aceleiași zone, coeficientul de reducere nu a fost aplicat tuturor parcelelor supuse acelorași condiții climatice. Această concluzie se întemeiază printre altele pe o imagine prin satelit din care reiese că parcelele clasificate drept „pășuni alpine”, cărora li s‑a aplicat coeficientul de reducere, sunt situate în imediata apropiere a altor parcele cu pășuni permanente care nu au făcut obiectul unei astfel de clasificări și cărora nu li s‑a aplicat coeficientul de reducere. Pe de altă parte, astfel cum s‑a arătat la punctul 50 de mai sus, Comisia a apreciat că, ținând seama de aceste constatări, argumentul prin care Republica Austria susținea că clasificarea parcelelor drept „pășuni alpine” se întemeia pe criterii obiective prevăzute de dispozițiile relevante ale landurilor austriece nu putea conduce la repunerea în discuție a concluziei potrivit căreia autoritățile austriece nu au făcut o aplicare corectă a articolului 24 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1307/2013.
[omissis]
76 În al doilea rând, Republica Austria susține că, prin aplicarea coeficientului de reducere parcelelor înregistrate ca „pășuni alpine”, a asigurat o aplicare coerentă și uniformă a articolului 24 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1307/2013.
[omissis]
79 În această privință, trebuie arătat că Republica Austria nu contestă, în înscrisurile sale, exactitatea constatării efectuate de Comisie, potrivit căreia parcelele clasificate drept „pășuni alpine” au fost tratate în mod diferit față de parcelele cu pășuni permanente învecinate care nu au făcut obiectul unei astfel de clasificări. Republica Austria nu susține nici că această situație ar rezulta dintr‑o eroare punctuală și că exemplul ales de Comisie pornind de la imaginea prin satelit menționată la punctul 56 de mai sus nu ar fi reprezentativ pentru situația de ansamblu existentă în Austria.
80 În schimb, Republica Austria susține, în esență, că diferența de tratament evidențiată de Comisie ar fi justificată de diferențe obiective de situație care există între parcelele în cauză din punctul de vedere al condițiilor climatice la care sunt supuse.
81 Astfel, Republica Austria arată că parcelele învecinate pot fi supuse unor condiții microclimatice diferite. Deși Comisia a arătat, printre altele în comunicarea din 27 noiembrie 2018, că parcelele clasificate drept „pășuni alpine” erau supuse acelorași condiții climatice precum parcelele învecinate situate la aceeași altitudine, Republica Austria subliniază că altitudinea nu ar fi un criteriu suficient pentru a aprecia condițiile climatice reale cărora le sunt supuse parcelele. Cu titlu de exemplu, aceasta arată că parcelele orientate înspre sud beneficiază de condiții mai bune de însorire și sunt, în consecință, mai calde și mai uscate decât parcelele orientate înspre nord, care cunosc perioade de înzăpezire mai lungi. Republica Austria susține că, atunci când efectuează înregistrarea parcelelor în cadastrul alpestru, autoritățile competente țin seama de aceste condiții microclimatice cărora le sunt supuse parcelele în cauză și iau în considerare printre altele orientarea pantei, structura solului, umiditatea sau durata de înzăpezire.
82 Totuși, acest argument nu este de natură să repună în discuție concluzia Comisiei.
83 Desigur, deși din articolul 24 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1307/2013 rezultă că existența unor condiții climatice dificile trebuie, astfel cum arată Comisia, să fie apreciată în interiorul unei anumite zone, iar nu la nivelul unei parcele individuale, această dispoziție nu conține nicio precizare cu privire la întinderea zonelor în raport cu care trebuie să se aprecieze dacă este îndeplinit criteriul condițiilor climatice dificile. Prin urmare, în special în zonele montane, nu se poate exclude în principiu ca parcele învecinate să poată fi considerate ca aparținând unor zone distincte, caracterizate prin condiții climatice diferite, legate de exemplu de panta sau de orientarea parcelelor. Așadar, faptul că coeficientul de reducere a fost aplicat „pășunilor alpine”, iar nu parcelelor învecinate nu evidențiază în mod necesar o aplicare inexactă a articolului 24 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1307/2013.
84 Cu toate acestea, dincolo de afirmația potrivit căreia autoritățile competente trebuie să țină seama de condițiile microclimatice în vederea înregistrării unei parcele în cadastrul alpestru, Republica Austria nu prezintă elemente care să permită să se stabilească faptul că o astfel de abordare a fost aplicată în mod concret și sistematic la înregistrarea parcelelor în cadastrul alpestru. În acest sens, trebuie arătat că Republica Austria nu prezintă, referindu‑se de exemplu la imaginea prin satelit utilizată de Comisie, care ar fi condițiile microclimatice specifice care ar fi justificat ca anumite parcele să fi făcut obiectul unei înregistrări în cadastrul alpestru, spre deosebire de parcelele cu pășuni permanente învecinate.
[omissis]
87 În consecință, astfel cum arată Comisia, abordarea autorităților austriece, care constă în aplicarea coeficientului de reducere numai parcelelor clasificate drept „pășuni alpine”, nu permite să se garanteze că acest coeficient a fost aplicat tuturor parcelelor situate în zone caracterizate prin condiții climatice dificile, nici să se asigure că acest coeficient nu a fost aplicat decât parcelelor care îndeplinesc efectiv acest criteriu.
88 Astfel, argumentele invocate de Republica Austria nu permit infirmarea concluziei Comisiei potrivit căreia coeficientul de reducere nu a fost aplicat în conformitate cu articolul 24 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1307/2013.
89 Rezultă din cele ce precedă că primul motiv, întemeiat pe faptul că corecția financiară în cauză ar fi fost efectuată de Comisie pe baza unei interpretări eronate a articolului 24 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1307/2013, trebuie să fie respins.
Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 52 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1306/2013 care rezultă dintr‑o corecție financiară bazată pe o interpretare eronată a articolului 30 alineatul (7) litera (b) și a articolului 7 din Regulamentul nr. 1307/2013
90 Prin intermediul acestui motiv, Republica Austria contestă a doua corecție financiară, referitoare la măsura corectivă adoptată în urma anchetei AA/2016/007/AT.
[omissis]
Cu privire la primul aspect, întemeiat pe o interpretare greșită a articolului 30 alineatul (7) litera (b) din Regulamentul nr. 1307/2013
94 Reiese din dosar, în special din motivarea raportului de sinteză, amintită la punctul 27 de mai sus, că a doua corecție financiară se bazează pe un prim motiv, întemeiat pe faptul că Republica Austria nu putea, în temeiul articolului 30 alineatul (7) litera (b) din Regulamentul nr. 1307/2013, să finanțeze, din rezerva națională, acțiunea corectivă constând în alocarea de drepturi la plată suplimentare fermierilor care exploatează „fânețe”. Comisia a apreciat că rezerva națională nu putea, în temeiul acestei dispoziții, să fie utilizată în vederea remedierii unei situații rezultate dintr‑o eroare săvârșită de autoritățile austriece în aplicarea dreptului Uniunii.
95 Republica Austria contestă temeinicia acestui prim motiv.
96 Potrivit articolului 30 din Regulamentul nr. 1307/2013:
„(1) Fiecare stat membru creează o rezervă națională. În acest scop, în primul an de aplicare a schemei de plată de bază, statele membre efectuează o reducere procentuală lineară a plafonului schemei de plată de bază la nivel național.
[…]
(4) Statele membre alocă drepturi la plată din rezervele lor naționale sau regionale în conformitate cu criterii obiective și astfel încât să asigure tratamentul egal al fermierilor și să evite denaturarea pieței și a concurenței.
[…]
(6) Statele membre utilizează rezervele lor naționale sau regionale pentru alocarea cu prioritate a drepturilor la plată tinerilor fermieri și fermierilor care își încep activitatea agricolă.
(7) Statele membre pot utiliza rezervele lor naționale sau rezervele lor regionale în scopul:
(a) alocării drepturilor la plată fermierilor pentru a preveni abandonarea terenurilor, inclusiv în zone care fac obiectul programelor de restructurare sau de dezvoltare legate de o formă de intervenție publică;
(b) alocării drepturilor la plată fermierilor pentru a compensa fermierii pentru dezavantajele specifice;
(c) alocării drepturilor la plată fermierilor cărora nu li s‑au putut aloca drepturi la plată în temeiul prezentului capitol ca urmare a unui caz de forță majoră sau a unor circumstanțe excepționale;
(d) în cazul în care aplică articolul 21 alineatul (3) din prezentul regulament, alocării drepturilor la plată fermierilor al căror număr de hectare eligibile pe care le‑au declarat în 2015 în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul […] nr. 1306/2013 și de care dispun la o dată stabilită de statul membru, care nu poate fi ulterioară datei stabilite în respectivul stat membru pentru modificarea unei asemenea cereri de ajutor, depășește numărul de drepturi la plată (în proprietate sau în arendă) stabilit în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 și cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009 pe care le dețin la data finală pentru depunerea cererilor care urmează a fi stabilită în conformitate cu articolul 78 primul paragraf litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013;
(e) majorării lineare în mod permanent a valorii tuturor drepturilor la plată alocate în cadrul schemei de plată de bază la nivel național sau regional, dacă rezerva națională sau regională corespunzătoare depășește 0,5 % din plafonul anual național sau din plafonul anual regional pentru schema de plată de bază, cu condiția să rămână disponibile sume suficiente pentru alocări în temeiul alineatului (6), al literelor (a) și (b) din prezentul alineat și al alineatului (9) din prezentul articol;
(f) acoperirii necesităților anuale pentru plățile care urmează să fie acordate în conformitate cu articolul 51 alineatul (2) și cu articolul 65 alineatele (1), (2) și (3) din prezentul regulament.
În scopul aplicării prezentului alineat, statele membre decid ordinea de prioritate a diferitelor utilizări menționate în cadrul acestuia.
[…]”
97 Republica Austria susține că alocarea inițială de drepturi la plată insuficiente fermierilor care exploatează „fânețe”, ca urmare a aplicării incorecte a coeficientului de reducere, constituia pentru acești fermieri un dezavantaj specific în sensul articolului 30 alineatul (7) litera (b) din Regulamentul nr. 1307/2013. Potrivit Comisiei, noțiunea de dezavantaj specific nu își poate, dimpotrivă, găsi aplicarea într‑un caz în care, precum în speță, dezavantajul suferit de anumiți fermieri rezultă dintr‑o nerespectare de către statul membru în cauză a dispozițiilor dreptului Uniunii.
98 Conform unei jurisprudențe constante, în vederea interpretării unei dispoziții de drept al Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul ei și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție (a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 septembrie 2018, Baumgartner, C‑513/17, EU:C:2018:772, punctul 23 și jurisprudența citată).
99 În primul rând, în ceea ce privește modul de redactare a dispoziției în cauză, trebuie arătat că articolul 30 alineatul (7) din Regulamentul nr. 1307/2013 oferă o listă exhaustivă a cazurilor de utilizare a rezervei naționale pe care o permite această dispoziție. Astfel, pentru a putea fi considerată autorizată de articolul 30 alineatul (7) din Regulamentul nr. 1307/2013, utilizarea rezervei trebuie să se încadreze în mod necesar într‑unul dintre cazurile menționate la literele (a)-(f) ale acestei dispoziții, aspect care nu este contestat de părți, în special de Republica Austria, care consideră că aceasta a utilizat rezerva națională în conformitate cu articolul 30 alineatul (7) litera (b) din Regulamentul nr. 1307/2013.
100 Pe de altă parte, trebuie arătat că noțiunea de „dezavantaje specifice” nu este definită în Regulamentul nr. 1307/2013. În limbajul curent, termenul „dezavantaj” se referă la un prejudiciu sau la o condiție de inferioritate suferită de o persoană. Utilizarea verbului „a compensa” în dispoziția în cauză confirmă că dezavantajele despre care este vorba se aseamănă cu un prejudiciu suferit de fermier.
101 De asemenea, trebuie să se țină seama de faptul că adjectivul „specific” este utilizat de dispoziția în cauză pentru a caracteriza dezavantajul suferit de fermier. Acest termen, care, în sens literal, face trimitere la ceea ce este propriu unei spețe sau comun tuturor indivizilor din aceeași speță, pledează în favoarea unei interpretări potrivit căreia dezavantajele despre care este vorba privesc anumite categorii de fermieri care se disting de ceilalți prin particularități inerente situației lor.
102 În schimb, faptul că fermierii suportă consecințele unei erori săvârșite de un stat membru în aplicarea dreptului Uniunii nu este suficient pentru a considera că acești fermieri s‑ar încadra într‑o categorie specială și că dezavantajul pe care îl suferă ca urmare a acestei erori ar trebui considerat, pentru acest motiv, ca fiindu‑le specific. Acest lucru este valabil cu atât mai mult cu cât, potrivit dispoziției în cauză și naturii neregulii săvârșite de statul membru, eroarea în cauză poate afecta un număr mai mult sau mai puțin important de fermieri sau chiar, în anumite cazuri, ansamblul fermierilor din statul membru în cauză.
103 Prin urmare, modul de redactare a articolului 30 alineatul (7) litera (b) din Regulamentul nr. 1307/2013 pledează pentru o interpretare a dispoziției menționate potrivit căreia noțiunea de „dezavantaje specifice” nu include dezavantajele care rezultă dintr‑o eroare săvârșită de un stat membru în aplicarea dreptului Uniunii.
104 Cu toate acestea, interpretarea literală a dispoziției în cauză nu permite să se ajungă la o concluzie definitivă, astfel încât trebuie să se analizeze contextul și obiectivele urmărite de reglementarea în care se înscrie această dispoziție.
105 În al doilea rând, în ceea ce privește contextul în care se înscrie dispoziția în cauză, este necesar, astfel cum sugerează Comisia, să se examineze raportul dintre alineatele (6) și (7) ale articolului 30 din Regulamentul nr. 1307/2013. Utilizarea, la alineatul (6), a termenilor „cu prioritate” trebuie înțeleasă în sensul că numai în cazul în care rămân suficiente fonduri în rezerva națională după alocarea prioritară prevăzută la acest alineat statele membre au posibilitatea de a aloca fonduri din rezervă în scopuri subsidiare prevăzute la alineatul (7). (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 martie 2021, Staatliches Amt für Landwirtschaft und Umwelt Mittleres Mecklenburg, C‑365/19, EU:C:2021:189, punctul 29). Din acest raport de prioritate existent între alineatele (6) și (7) ale articolului 30 din Regulamentul nr. 1307/2013 rezultă că situațiile de utilizare a rezervei prevăzute la alineatul (7), care prezintă un caracter subsidiar în raport cu cele prevăzute la alineatul (6), nu trebuie interpretate în mod extensiv.
106 De asemenea, în ceea ce privește contextul în care se înscrie dispoziția în cauză, trebuie arătat că Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului nr. 1307/2013 și de modificare a anexei X la regulamentul menționat (JO 2014, L 181, p. 1) conține precizări cu privire la noțiunea de „dezavantaj specific” în sensul articolului 30 alineatul (7) litera (b) din Regulamentul nr. 1307/2013.
107 Astfel, articolul 31 alineatul (2) din Regulamentul delegat nr. 639/2014 prevede că, atunci când un fermier beneficiază de un număr de drepturi la plată mai mic decât un anumit procent din hectarele sale eligibile, ca urmare a aplicării uneia sau mai multor limitări ale alocării drepturilor la plată prevăzute la articolul 24 alineatele (3)-(7) din Regulamentul nr. 1307/2013, se poate considera că acesta se află într‑o situație de „dezavantaj specific” în sensul articolului 30 alineatul (7) litera (b) din Regulamentul nr. 1307/2013.
108 Astfel, articolul 31 alineatul (2) din Regulamentul delegat nr. 639/2014 susține interpretarea potrivit căreia noțiunea de „dezavantaje specifice” se referă în special la dezavantaje inerente situației speciale în care se află anumiți fermieri, care poate, printre altele, să rezulte din aplicarea – legală – a anumitor dispoziții ale Regulamentului nr. 1307/2013.
109 Această situație pare diferită de cea din speță, în care un stat membru, cu ocazia primei alocări a drepturilor la plată în cadrul punerii în aplicare a schemei de plată de bază, a făcut o aplicare inexactă a dispozițiilor Regulamentului nr. 1307/2013 și a decis, pentru a corecta această situație, să aloce anumitor fermieri drepturi la plată de care ar fi trebuit să beneficieze de la început dacă dispozițiile relevante ar fi fost corect aplicate.
110 În schimb, deși Comisia susține, în contextul în care se înscrie dispoziția în cauză, că celelalte cazuri de utilizare a rezervei prevăzute la articolul 30 alineatul (7) din Regulamentul nr. 1307/2013 urmăresc să compenseze fermierii pentru dezavantaje inerente situației lor, situația nu este aceeași în ceea ce privește articolul 30 alineatul (7) literele (e) și (f) din regulamentul menționat. Prin urmare, compararea articolului 30 alineatul (7) litera (b) din regulamentul menționat cu celelalte cazuri de utilizare a rezervei prevăzute la alineatul menționat nu permite consolidarea niciuneia dintre interpretările susținute de părți.
111 În al treilea rând, în ceea ce privește obiectivele urmărite de reglementarea în care se înscrie dispoziția în cauză, trebuie arătat că obiectivul urmărit de legiuitorul Uniunii în ceea ce privește punerea în aplicare a rezervelor naționale sau regionale este enunțat în considerentul (24) al Regulamentului nr. 1307/2013, potrivit căruia „[rezervele] naționale sau regionale ar trebui să fie folosite, cu prioritate, pentru a facilita participarea la schemă a tinerilor fermieri și a fermierilor care își încep activitatea agricolă, iar folosirea lor ar trebui să fie permisă pentru a lua în considerare anumite situații specifice”. Astfel, punerea în aplicare a rezervei urmărește să permită statelor membre să acorde sprijin fermierilor care se află în situații speciale, cu prioritate tinerilor fermieri și celor care își încep activitatea agricolă.
112 În speță, dezavantajul suferit de fermierii care exploatează „fânețe”, cărora le fusese aplicat în mod injust coeficientul de reducere, nu era inerent situației lor sau legat de o calitate care le‑ar fi proprie, ci rezulta din faptul că autoritățile austriece, făcând o aplicare inexactă a articolului 24 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1307/2013, i‑au privat de drepturi la plată care ar fi trebuit să le fie atribuite de la început.
113 Împrejurarea, invocată de Republica Austria, potrivit căreia aplicarea inexactă a dreptului Uniunii ar fi afectat numai deținătorii de „fânețe”, ceea ce este de altfel contestabil dat fiind că, astfel cum arată în mod întemeiat Comisia, neregularitatea în cauză a avut consecințe asupra valorii drepturilor la plată ale tuturor fermierilor austrieci, nu poate, prin urmare, să conducă la a se considera că deținătorii de „fânețe” se aflau într‑o situație care constituie un dezavantaj specific ce permite Republicii Austria să le aloce drepturi la plată suplimentare din rezerva națională în temeiul articolului 30 alineatul (7) litera (b) din Regulamentul nr. 1307/2013.
114 Rezultă din cele ce precedă că în mod întemeiat Comisia a considerat că alocarea de drepturi la plată suplimentare fermierilor care exploatează „fânețe” în vederea remedierii aplicării incorecte a coeficientului de reducere nu putea fi finanțată din rezerva națională în temeiul articolului 30 alineatul (7) litera (b) din Regulamentul nr. 1307/2013.
[omissis]
118 Rezultă din ceea ce precedă că Republica Austria nu poate contesta în mod întemeiat validitatea primului motiv pe care se întemeiază a doua corecție financiară și că primul aspect al celui de al doilea motiv trebuie, în consecință, respins.
[omissis]
Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 52 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul nr. 1306/2013
135 Prin intermediul acestui motiv, Republica Austria susține că Comisia a încălcat articolul 52 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul nr. 1306/2013, întrucât cheltuielile excluse de la finanțarea de către Uniune prin decizia atacată includ plăți efectuate înainte de 27 noiembrie 2016.
136 Acest motiv privește prima corecție financiară, care acoperă anii de cerere 2015-2019, și anume exercițiile financiare 2016-2020.
137 Potrivit articolului 52 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1306/2013:
„Finanțarea nu poate fi refuzată pentru:
(a) cheltuielile menționate la articolul 4 alineatul (1) efectuate cu mai mult de 24 de luni înainte ca Comisia să notifice în scris statului membru constatările inspecției;
[…]”
138 Notificarea rezultatului verificărilor Comisiei corespunde comunicării, menționată la articolul 34 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014, prin care Comisia prezintă statului membru concluziile anchetei sale, precizând acțiunile corective care se impun pentru a asigura în viitor respectarea reglementării și indicând nivelul provizoriu al corecției financiare pe care îl consideră adecvat în raport cu concluziile sale în acest stadiu al procedurii.
139 Reiese din jurisprudență că, pentru ca să își poată îndeplini funcția de avertizare astfel descrisă, este important ca această comunicare să ofere statului membru vizat o imagine perfectă a rezervelor Comisiei. În consecință, respectiva comunicare trebuie să identifice în mod suficient de precis obiectul anchetei desfășurate de Comisie și deficiențele constatate de aceasta cu ocazia anchetei, întrucât respectivele deficiențe pot fi invocate ulterior ca element de probă cu privire la îndoiala serioasă și rezonabilă pe care aceasta o are față de controalele efectuate de administrațiile naționale sau față de cifrele transmise de acestea din urmă și pot, astfel, să justifice corecțiile financiare reținute în decizia finală care exclude de la finanțarea Uniunii anumite cheltuieli efectuate de statele membre în cauză în temeiul FEGA (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 7 iunie 2013, Portugalia/Comisia, T‑2/11, EU:T:2013:307, punctele 58 și 59 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 25 septembrie 2018, Suedia/Comisia, T‑260/16, EU:T:2018:597, punctele 39 și 40).
140 Astfel, comunicarea prevăzută la articolul 34 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014, atunci când îndeplinește cerințele enunțate la punctul 139 de mai sus, constituie elementul de referință pentru calculul termenului de 24 de luni prevăzut la articolul 52 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul nr. 1306/2013 (a se vedea prin analogie Hotărârea din 3 mai 2012, Spania/Comisia, C‑24/11 P, EU:C:2012:266, punctul 31).
141 Reiese de asemenea din jurisprudență că limitarea perioadei în temeiul căreia Comisia poate exclude anumite cheltuieli de la finanțarea de către Uniune are scopul de a proteja statele membre împotriva insecurității juridice ce ar exista în cazul în care Comisia ar fi în măsură să repună în discuție cheltuieli efectuate cu mai mulți ani înaintea adoptării unei decizii de verificare a conformității acestora (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 martie 2002, Spania/Comisia, C‑130/99, EU:C:2002:192, punctul 133).
142 În speță, deși ancheta AA/2016/007/AT a vizat printre altele respectarea articolului 24 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1307/2013, Comisia nu identificase în mod precis în cursul acestei anchete, astfel cum arată Republica Austria, existența unei neîndepliniri a obligațiilor legate de aplicarea incorectă a coeficientului de reducere decât în ceea ce privește „fânețele”. Deși situația „pășunilor alpine” fusese de asemenea evocată în cursul aceleiași anchete, nu a fost identificată nicio neîndeplinire a obligațiilor în acest sens la finalul respectivei anchete. În această privință, trebuie arătat că, în cadrul anchetei AA/2018/010/AT, Comisia a precizat în comunicarea sa din 27 noiembrie 2018 că a considerat până atunci, pe baza explicațiilor date de autoritățile austriece în cadrul anchetei AA/2016/007/AT, că criteriul condițiilor climatice dificile, prevăzut la articolul 24 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1307/2013, fusese aplicat în mod corect în ceea ce privește „pășunile alpine”.
143 Rezultă din cele ce precedă că comunicarea din 27 noiembrie 2018, adresată Republicii Austria în cadrul anchetei AA/2018/010/AT, este cea care identifica pentru prima dată în mod suficient de precis deficiența constatată de Comisie în ceea ce privește aplicarea inexactă a coeficientului de reducere în cazul „pășunilor alpine”.
144 Pe de altă parte, deși situația specială a „pășunilor alpine” a fost evocată în cursul primei anchete, fără ca totuși Comisia să fi concluzionat în acest stadiu în sensul existenței unei deficiențe cu privire la acest aspect, această împrejurare nu poate, în orice caz, astfel cum susține Republica Austria, să aibă incidență asupra aplicării limitării temporale a corecțiilor financiare prevăzute la articolul 52 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul nr. 1306/2013.
145 Rezultă de aici că, după cum susține Republica Austria, inclusiv în ceea ce privește consecințele financiare ale neîndeplinirii obligațiilor legate de aplicarea incorectă a coeficientului de reducere în cazul „pășunilor alpine”, care a condus la prima corecție financiară, comunicarea din 27 noiembrie 2018 a constituit momentul la care a început să curgă termenul de 24 de luni menționat la articolul 52 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul nr. 1306/2013. Prin urmare, Comisia nu putea exclude de la finanțarea de către Uniune cheltuielile efectuate înainte de 27 noiembrie 2016.
146 Or, reiese din dosar și în special din decizia atacată că, în temeiul primei corecții financiare, identificată în tabelul anexat la această decizie prin motivul „alocare a drepturilor la plată – convergență”, Comisia a exclus de la finanțarea de către Uniune cheltuielile efectuate în cadrul exercițiilor financiare 2016 și 2017, care începeau la 16 octombrie 2015 și, respectiv, la 16 octombrie 2016. Comisia a exclus astfel de la finanțarea de către Uniune cheltuielile efectuate anterior datei de 27 noiembrie 2016. Procedând astfel, a încălcat articolul 52 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul nr. 1306/2013.
[omissis]
152 În consecință, decizia atacată trebuie anulată în măsura în care, în ceea ce privește prima corecție financiară în cauză, aceasta a exclus de la finanțarea de către Uniune cheltuieli efectuate înainte de 27 noiembrie 2016.
[omissis]
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a zecea)
declară și hotărăște:
1) Anulează Decizia de punere în aplicare (UE) 2022/908 a Comisiei din 8 iunie 2022 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) în măsura în care, în ceea ce privește corecția financiară identificată în tabelul anexă la această decizie prin motivul „alocare a drepturilor la plată – convergență”, referitor la exercițiile financiare 2016-2020, aceasta exclude de la finanțarea de către Uniunea Europeană cheltuielile efectuate de Republica Austria în cadrul FEGA anterior datei de 27 noiembrie 2016.
2) Respinge în rest acțiunea.
3) Republica Austria și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 7 februarie 2024.
Semnături