Cauza T-268/18

(extras)

Luciano Sandrone

împotriva

Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

 Hotărârea Tribunalului (Camera a șaptea) din 27 iunie 2019

„Marcă a Uniunii Europene – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale Luciano Sandrone – Marca Uniunii Europene verbală anterioară DON LUCIANO – Utilizare serioasă a mărcii anterioare – Articolul 47 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (UE) 2017/1001 – Motiv relativ de refuz – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001 – Cerere de înregistrare a unei mărci verbale compuse dintr‑un prenume și un nume – Marcă anterioară compusă dintr‑un titlu și un prenume – Neutralitatea comparației conceptuale – Lipsa unui risc de confuzie”

1.      Marcă a Uniunii Europene – Definiția și dobândirea mărcii Uniunii Europene – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare înregistrate pentru produse sau servicii identice sau similare – Risc de confuzie cu marca anterioară – Mărcile verbale Luciano Sandrone și DON LUCIANO

[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 8 alin. (1) lit. (b)]

(a se vedea punctele 64, 91 și 97-104)

2.      Marcă a Uniunii Europene – Definiția și dobândirea mărcii Uniunii Europene – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare înregistrate pentru produse sau servicii identice sau similare – Similitudine între mărcile vizate – Aprecierea caracterului distinctiv al unui element care compune o marcă

[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 8 alin. (1) lit. (b)]

(a se vedea punctele 71 și 73)

3.      Marcă a Uniunii Europene – Definiția și dobândirea mărcii Uniunii Europene – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare înregistrate pentru produse sau servicii identice sau similare – Risc de confuzie cu marca anterioară – Criterii de apreciere

[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 8 alin. (1) lit. (b)]

(a se vedea punctele 93 și 96)

Rezumat

În Hotărârea Sandrone/EUIPO (T-268/18), pronunțată la 27 iunie 2019, Tribunalul a anulat Decizia Camerei a doua de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 26 februarie 2018 prin care aceasta a anulat Decizia din 12 aprilie 2017 a diviziei de opoziție de respingere a opoziției formulate de titularul mărcii verbale anterioare DON LUCIANO, înregistrată pentru „Băuturi alcoolice (cu excepția berii)”, împotriva cererii de înregistrare a mărcii verbale Luciano Sandrone pentru „Băuturi alcoolice, cu excepția berii; produse pentru prepararea băuturilor alcoolice”.

În ceea ce privește compararea semnelor, Tribunalul, analizând mai întâi existența unui element dominant, infirmă aprecierea camerei de recurs potrivit căreia prenumele Luciano, prezent în semnul care a făcut obiectul cererii de înregistrare a unei mărci, ar fi perceput ca rar de publicul relevant din Germania și din Finlanda. Tribunalul operează în acest caz o distincție între atribuirea însăși a prenumelui și cunoașterea sa de către publicul relevant, ținând seama de fluxurile de schimburi în Uniune și de mijloacele actuale de comunicare electronică. Acesta arată că, deși este de notorietate că prenumele Luciano nu este foarte răspândit în rândul populației prezente în Germania și în Finlanda, acest simplu fapt nu înseamnă nicidecum că prenumele va fi perceput ca un prenume rar în aceste state membre.

Tribunalul ajunge, așadar, la concluzia că respectiva cameră de recurs trebuia să considere că erau dominante elementul „luciano” în cadrul mărcii anterioare, ceea ce a făcut în mod întemeiat, și elementul „sandrone” în semnul care a făcut obiectul cererii de înregistrare a unei mărci, acest nume de familie nefiind perceput drept curent, ceea ce nu a făcut.

În ceea ce privește comparația conceptuală, Tribunalul arată că camera de recurs nu a identificat un concept care să poată fi asociat prenumelui și numelui în cauză și, prin urmare, simplul fapt că publicul relevant va asocia semnul a cărui înregistrare este solicitată cu un prenume și un nume de familie, deci cu o persoană specifică, virtuală sau reală, și că marca anterioară va fi percepută ca desemnând o persoană numită Luciano este lipsit de relevanță în ceea ce privește comparația dintre semnele în conflict pe plan conceptual. Acesta infirmă, așadar, aprecierea efectuată de camera de recurs și consideră, asemenea EUIPO, care s-a îndepărtat în înscrisurile sale de la aprecierea camerei de recurs cu privire la acest aspect, că, în speță, o comparație conceptuală nu este posibilă, întrucât prenumele și numele cuprinse în semnele în conflict nu conțin niciun concept.

În ceea ce privește aprecierea globală a riscului de confuzie, Tribunalul arată că, pe de o parte, camera de recurs a săvârșit erori neluând în considerare aspectul dominant al elementului „sandrone” în semnul care face obiectul cererii de înregistrare a mărcii și imposibilitatea de a efectua o comparație conceptuală. Acesta indică, pe de altă parte, că în mod eronat Comisia a omis să țină seama de mai multe specificități ale produselor în cauză, și anume că, în lumea vitivinicolă, numele contează mult, fie că este vorba despre nume de familie sau despre nume de domenii, întrucât sunt folosite pentru a desemna vinuri. Astfel, Tribunalul a statuat că elementul distinctiv „sandrone” este cel care va servi la identificarea vinurilor reclamantului sau a denumirii în ansamblu, adică „luciano sandrone”, iar nu numai elementul „luciano”. Acesta subliniază că camera de recurs nu a ținut seama nici de frecvența utilizării unor prenume sau nume spaniole sau italiene, reale sau prezumate, din sectorul viticol și de faptul că consumatorii sunt obișnuiți cu mărcile care conțin aceste elemente, astfel că nu se vor gândi de fiecare dată când un prenume sau un nume de acest tip apare într-o marcă în legătură cu alte elemente că acesta arată că produsele pentru care este utilizat provin toate din aceeași sursă.

Prin urmare, Tribunalul concluzionează că, în sectorul vinurilor, în care utilizarea de semne constituite din nume sau din prenume este foarte răspândită, este improbabil ca un consumator mediu să poată crede că există o legătură economică între titularii semnelor în conflict prin simplul fapt că aceștia au în comun prenumele italian Luciano. Acest simplu fapt nu permite, așadar, să se decidă, în ceea ce privește mărcile referitoare la vinuri, în sensul existenței unui risc de confuzie, întrucât publicul relevant nu se va aștepta ca acest prenume curent să fie utilizat de un singur producător ca element al unei mărci.