Language of document : ECLI:EU:T:2018:708

Cauza T-567/16

Robert McCoy

împotriva

Comitetului Regiunilor

„Funcție publică – Funcționari – Securitate socială – Boală profesională – Originea profesională a bolii – Articolul 78 al cincilea paragraf din statut – Comisia pentru invaliditate – Obligația de motivare – Eroare vădită de apreciere – Răspundere – Prejudiciu moral”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a doua) din 23 octombrie 2018

1.      Acțiune introdusă de funcționari – Acţiune îndreptată împotriva deciziei de respingere a reclamaţiei – Admisibilitate – Obligație de pronunțare asupra concluziilor îndreptate împotriva deciziei de respingere a reclamației – Concluzii lipsite de conținut autonom sau decizie pur confirmativă – Inexistenţă

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

2.      Funcționari – Invaliditate – Comisia pentru invaliditate – Control jurisdicțional – Domeniu de aplicare – Limite – Aprecieri medicale complexe – Verificarea exactității materiale a probelor și a luării în considerare a tuturor datelor relevante

(Statutul funcționarilor, art. 78)

3.      Funcționari – Invaliditate – Comisia pentru invaliditate – Concluzii care se îndepărtează de cele ale comisiei medicale, precum și de rapoarte medicale anterioare – Obligația de motivare – Conţinut

(Statutul funcționarilor, art. 73 și 78)

4.      Funcționari – Asigurări sociale – Asigurare pentru accident și boală profesională – Boală profesională – Noţiune – Stabilirea originii profesionale a bolii

(Statutul funcționarilor, art. 73)

5.      Funcționari – Asigurări sociale – Asigurare pentru accident și boală profesională – Stabilirea originii profesionale a bolii – Competențele comisiei pentru invaliditate

(Statutul funcționarilor, art. 73)

6.      Dreptul Uniunii – Principii – Respectarea unui termen rezonabil – Încălcare în cadrul unei proceduri administrative – Efecte – Consecințe ale unei încălcări săvârșite în cadrul examinării unei cereri de recunoaștere a originii profesionale a bolii unui funcționar

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (1)]

7.      Funcționari – Invaliditate – Comisia pentru invaliditate – Caracter colegial al lucrărilor – Domeniu de aplicare

(Statutul funcționarilor, anexa II, art. 7)

8.      Funcționari – Invaliditate – Comisia pentru invaliditate – Control al lucrărilor de către autoritatea împuternicită să facă numiri – Obligație – Conţinut

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41; Statutul funcționarilor, art. 78]

9.      Funcționari – Obligaţia de solicitudine care incumbă administraţiei – Principiul bunei administrări – Domeniu de aplicare – Luarea în considerare a intereselor funcționarului

10.    Acțiune în anulare – Hotărâre de anulare – Efecte – Obligația de a adopta măsuri de executare – Domeniu de aplicare – Luare în considerare atât a motivării, cât și a dispozitivului hotărârii – Retroactivitatea anulării – Obligația de a evita înlocuirea actului anulat printr-un act afectat de același viciu

(art. 266 TFUE)

11.    Funcționari – Răspundere extracontractuală a instituţiilor – Condiții – Repararea unui prejudiciu cauzat unui funcționar sau unui agent – Obligaţia de solicitudine care incumbă administraţiei – Conţinut

(art. 268 TFUE, 270 TFUE și 340 al doilea paragraf TFUE; Statutul funcționarilor, art. 24, 90 și 91)

12.    Acțiune introdusă de funcționari – Hotărâre de anulare – Efecte – Obligația de a adopta măsuri de executare – Prelungire a situației de așteptare provocate de nelegalitatea unei decizii a unei instituții – Compensarea prejudiciului moral printr-o despăgubire adecvată

(art. 266 TFUE)

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 53-55)

2.      Controlul jurisdicțional al deciziilor unei comisii pentru invaliditate nu se poate extinde asupra aprecierilor medicale propriu-zise, care trebuie considerate definitive atunci când au fost efectuate în condiții legale. În schimb, controlul jurisdicțional poate fi exercitat în ceea ce privește legalitatea constituirii și a funcționării comisiei pentru invaliditate, precum și în ceea ce privește legalitatea avizelor emise de aceasta. Sub acest aspect, Tribunalul este competent să examineze dacă avizul conține o motivare care permite să se aprecieze considerațiile pe care se întemeiază concluziile prezentate în acesta și dacă s-a stabilit o legătură clară între constatările medicale pe care le conține și concluziile la care ajunge comisia pentru invaliditate respectivă.

Asemenea controlului pe care îl efectuează în domeniile în care sunt necesare aprecieri complexe, instanța Uniunii trebuie nu numai să verifice, între altele, exactitatea pur materială a elementelor de probă invocate, fiabilitatea și coerența acestora, ci și să controleze dacă aceste elemente constituie ansamblul datelor pertinente care trebuie luate în considerare pentru aprecierea unei situații complexe și dacă sunt de natură să susțină concluziile deduse.

(a se vedea punctele 67 și 98)

3.      În cazul în care comisia pentru invaliditate este sesizată cu întrebări complexe de ordin medical privind legătura de cauzalitate dintre afecțiunea persoanei interesate și exercitarea activității sale profesionale în cadrul unei instituții, revine acesteia în special sarcina să indice elementele din dosar pe care se întemeiază și să precizeze, în cazul unei divergențe semnificative, motivele pentru care se îndepărtează de anumite rapoarte medicale, anterioare și relevante, mai favorabile persoanei interesate. Pe de altă parte, chiar dacă o comisie pentru invaliditate, sesizată în temeiul articolului 78 din Statutul funcționarilor, poate ajunge la concluzii diferite de cele adoptate de comisia medicală sesizată în temeiul articolului 73 din statut, nu este mai puțin adevărat că îi revine sarcina să prezinte motivele care au determinat-o să se îndepărteze de aprecierile care figurează în rapoartele medicale care au permis recunoașterea originii profesionale a bolii în temeiul articolului 73 din statut și să indice motivele menționate, în mod clar și comprehensibil, fie în concluziile comunicate autorității împuternicite să facă numiri, fie în raportul medical de sinteză întocmit eventual ulterior.

(a se vedea punctele 76 și 77)

4.      În situațiile complexe în care boala unui funcționar se datorează mai multor cauze, profesionale și extraprofesionale, fizice sau psihice, care au contribuit, toate, la declanșarea ei, îi revine comisiei medicale sarcina de a determina dacă exercitarea funcțiilor în serviciul instituțiilor Uniunii prezintă un raport direct cu boala funcționarului, de exemplu în calitate de element declanșator al bolii menționate. În astfel de cazuri, pentru ca originea profesională a bolii să fie recunoscută, nu se impune ca boala să aibă exercitarea funcțiilor drept cauză unică, esențială, preponderentă sau predominantă.

(a se vedea punctul 102)

5.      Comisiei medicale îi revine, în cadrul mandatului său, să formuleze aprecieri medicale, iar nu aprecieri de ordin juridic, asupra problemei originii profesionale a invalidității. Prin urmare, revine acestei comisii sarcina de a examina dacă, din punct de vedere medical, invaliditatea funcționarului rezultă sau nu rezultă dintr-o boală profesională a cărei origine se află în condițiile sale de lucru.

(a se vedea punctul 107)

6.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 113 și 114)

7.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 119 și 120)

8.      Lipsa examinării unui raport medical de sinteză de către autoritatea împuternicită să facă numiri, deși reclamantul o invitase să îl consulte ca înscris important pentru examinarea reclamației, trebuie considerată o omisiune de a controla lucrările unei comisii pentru invaliditate. Examinarea raportului menționat ar fi permis instituției vizate să verifice dacă comisia a respectat obligațiile legale și procedurale care îi reveneau.

Pe de altă parte, în lipsa consultării medicilor din comisia pentru invaliditate, alții decât cel desemnat de instituție, autoritatea împuternicită să facă numiri nu garantează respectarea principiului imparțialității cu ocazia examinării legalității lucrărilor sale. Îi revine acesteia mai precis sarcina de a se asigura nu numai că instituția acționează în mod imparțial, ci și că acțiunile sale sunt concepute astfel față de funcționarul vizat și față de terți.

Prin urmare, instituția vizată nu a efectuat un control complet al lucrărilor comisiei pentru invaliditate și nu a garantat în mod satisfăcător principiul imparțialității.

(a se vedea punctele 138, 140, 142 și 143)

9.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 147 și 148)

10.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 152-154 și 156)

11.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 164 și 165)

12.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 169)