Cauza C‑575/17

Sofina SA și alții

împotriva

Ministre de l’Action et des Comptes publics

[cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d’État (Franța)]

„Trimitere preliminară – Libera circulație a capitalurilor – Reținere la sursă asupra valorii brute a dividendelor de origine națională plătite unor societăți nerezidente – Reportare a impozitării dividendelor distribuite unei societăți rezidente în cazul unui exercițiu financiar deficitar – Diferență de tratament – Justificare – Comparabilitate – Repartizare echilibrată a competenței de impozitare între statele membre – Eficacitatea colectării impozitului – Proporționalitate – Discriminare”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 22 noiembrie 2018

Libera circulație a capitalurilor și libertatea plăților – Restricții – Legislație fiscală – Impozitarea dividendelor – Impozitarea dividendelor percepute de societăți rezidente potrivit regimului de drept comun care permite o reportare sau chiar o scutire definitivă de la impozitare – Reglementare națională care impune o reținere la sursă definitivă asupra dividendelor plătite unor societăți nerezidente – Inadmisibilitate – Justificări – Inexistență

(art. 63 TFUE și 65 TFUE)

Articolele 63 și 65 TFUE trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări a unui stat membru precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia dividendele distribuite de o societate rezidentă fac obiectul unei rețineri la sursă în cazul în care sunt primite de o societate nerezidentă, în timp ce, atunci când sunt primite de o societate rezidentă, impozitarea acestora potrivit regimului de drept comun al impozitului pe profit nu se realizează la sfârșitul exercițiului financiar în cursul căruia au fost primite decât cu condiția ca rezultatul acestei societăți să fi fost profitabil în cursul respectivului exercițiu financiar, o astfel de impozitare putând, eventual, să nu intervină niciodată în cazul în care societatea respectivă își încetează activitatea fără să fi realizat profit de la perceperea acestor dividende.

În această privință, Curtea a recunoscut că menținerea repartizării competenței de impozitare între statele membre constituie un obiectiv legitim și că, în lipsa unor măsuri de unificare sau de armonizare adoptate de Uniunea Europeană, statele membre rămân competente în ceea ce privește definirea, pe cale convențională sau unilaterală, a criteriilor de repartizare a competenței lor de impozitare (Hotărârea din 13 iulie 2016, Brisal și KBC Finance Ireland, C‑18/15, EU:C:2016:549, punctul 35).

O astfel de justificare poate fi admisă întrucât, printre altele, sistemul în cauză urmărește să prevină comportamente de natură să compromită dreptul unui stat membru de a‑și exercita competența fiscală în raport cu activitățile realizate pe teritoriul său (Hotărârea din 12 iulie 2012, Comisia/Spania, C‑269/09, EU:C:2012:439, punctul 77).

Desigur, dacă s‑ar dovedi că societatea nerezidentă nu redevine profitabilă înainte să își înceteze activitatea, din aceasta ar rezulta o scutire efectivă a veniturilor rezultate din dividende, conducând la pierderi fiscale pentru statul membru de impozitare.

Cu toate acestea, pe de o parte, reiese din jurisprudența Curții că reducerea veniturilor fiscale nu poate fi considerată un motiv imperativ de interes general care să poată fi invocat pentru a justifica o măsură care este în principiu contrară unei libertăți fundamentale (Hotărârea din 20 octombrie 2011, Comisia/Germania, C‑284/09, EU:C:2011:670, punctul 83).

Pe de altă parte, deși statele membre fac uz de libertatea de a supune la plata impozitului veniturile generate pe teritoriul lor, ele au obligația de a respecta principiul egalității de tratament și libertățile de circulație garantate de dreptul primar al Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 iulie 2016, Brisal și KBC Finance Ireland, C‑18/15, EU:C:2016:549, punctul 36).

Reținerea la sursă la care sunt supuse dividendele plătite societăților nerezidente ar permite reducerea formalitățile administrative care ar fi determinate de obligația acestor societăți de a efectua o declarație de venit către administrația fiscală franceză la sfârșitul exercițiului fiscal.

În această privință, Curtea a statuat că necesitatea de a garanta o colectare eficientă a impozitului constituie un obiectiv legitim care poate justifica o restricție privind libertățile fundamentale, sub rezerva, totuși, ca aplicarea a acestei restricții să fie de natură să asigure realizarea obiectivului urmărit și să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 iulie 2016, Brisal și KBC Finance Ireland, C‑18/15, EU:C:2016:549, punctul 39).

În plus, s‑a statuat că procedura de reținere la sursă constituie un mijloc legitim și adecvat pentru a asigura tratamentul fiscal al veniturilor unei persoane impozabile stabilite în afara statului de impunere (Hotărârea din 18 octombrie 2012, X, C‑498/10, EU:C:2012:635, punctul 39).

În această privință, trebuie amintit că o restricție privind libera circulație a capitalurilor care rezultă din reglementarea națională în discuție în litigiul principal constă, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 34 din prezenta hotărâre, în împrejurarea că, spre deosebire de societățile rezidente în situație de deficit, societățile nerezidente, ele însele în situație de deficit, nu beneficiază de amânarea impozitării dividendelor pe care le încasează.

Or, recunoașterea beneficiului acestei amânări pentru societățile nerezidente, eliminând în același timp în mod necesar această restricție, nu repune în discuție realizarea obiectivului legat de colectarea eficientă a impozitului datorat de respectivele societăți atunci când încasează dividende de la o societate rezidentă.

În consecință, recunoașterea avantajului legat de amânarea impozitării dividendelor distribuite de asemenea societăților nerezidente în situație deficitară ar avea ca efect eliminarea oricărei restricții privind libera circulație a capitalurilor, fără a împiedica însă realizarea obiectivului urmărit de reglementarea națională în discuție în litigiul principal.

(A se vedea punctele 56, 57, 60-62, 66-70, 77, 79 și dispozitivul)