Cauza T‑265/17
ExpressVPN Ltd
împotriva
Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală
„Marcă a Uniunii Europene – Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană – Marca figurativă EXPRESSVPN – Motiv absolut de refuz – Cerere de modificare – Capăt de cerere unic – Inadmisibilitate”
Sumar – Ordonanța Tribunalului (Camera a noua) din 1 februarie 2018
Marcă a Uniunii Europene – Procedura căii de atac – Acțiune în fața instanței Uniunii – Competența Tribunalului – Modificarea unei decizii a Oficiului – Apreciere prin prisma competențelor conferite camerei de recurs – Capăt de cerere unic prin care se solicită modificarea
[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 45, art. 58 alin. (1), art. 64 alin. (1), art. 65 alin. (3), art. 131 și art. 132 alin. (1)]
Întrucât reclamanta a subliniat în observațiile sale cu privire la excepția de inadmisibilitate că solicita numai „modificarea” deciziei atacate „pentru a permite astfel înregistrarea mărcii”, Tribunalul nu poate să interpreteze acest unic capăt al cererii în sensul că ar avea ca obiect atât anularea, cât și modificarea deciziei respective.
Or, Tribunalul a constatat deja că, întrucât anularea în tot sau în parte a unei decizii constituie o condiție prealabilă și necesară pentru a putea admite o cerere de modificare în sensul articolului 65 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca Uniunii Europene [devenit articolul 72 alineatul (3) din Regulamentul 2017/1001], o astfel de cerere nu poate fi admisă în absența unei cereri de anulare a deciziei contestate.
În orice caz, în măsura în care cererea reclamantei vizează „înregistrarea mărcii în Registrul mărcilor Uniunii Europene de către Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)”, trebuie amintit că respectiva competență de modificare a Tribunalului constă în adoptarea de către acesta a deciziei pe care camera de recurs ar fi trebuit să o pronunțe, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului nr. 207/2009.
Prin urmare, admisibilitatea unui capăt de cerere prin care se solicită modificarea de către Tribunal a deciziei unei camere de recurs trebuie examinată prin prisma competențelor care sunt conferite acesteia de Regulamentul nr. 207/2009.
Or, este necesar să se precizeze că, pe de o parte, în temeiul articolului 64 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 71 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001], în urma examenului pe fond asupra căii de atac formulate împotriva unei decizii a unuia dintre organele prevăzute la articolul 58 alineatul (1) din același regulament [devenit articolul 66 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001], camera de recurs „poate fie să exercite competențele organului care a pronunțat decizia atacată, fie să retrimită cauza spre soluționare organului în cauză”. Rezultă că respectiva cameră de recurs nu are competența de a adresa o somație instanței a cărei decizie a examinat‑o.
Pe de altă parte, trebuie amintit că înregistrarea unei mărci a Uniunii Europene rezultă din constatarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la articolul 45 din Regulamentul nr. 207/2009 (devenit articolul 51 din Regulamentul 2017/1001), cu precizarea că organele Oficiului cu competențe în domeniul înregistrării mărcilor Uniunii Europene nu adoptă în această privință o decizie oficială care să poată face obiectul unei acțiuni.
Astfel, articolul 45 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009 prevede că, „[î]n cazul în care cererea îndeplinește cerințele din prezentul regulament și nicio opoziție nu a fost formulată în termenul menționat la articolul 41 alineatul (1) sau în cazul în care toate opozițiile formulate au fost eliminate prin retragere, respingere sau printr‑o altă dispoziție, marca și caracteristicile menționate la articolul 87 alineatul (2) se înregistrează în registru” [articolul 41 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009, devenit articolul 46 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001, și articolul 87 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009, devenit articolul 111 din Regulamentul 2017/1001].
Or, în temeiul articolului 131 din Regulamentul nr. 207/2009 (devenit articolul 160 din Regulamentul 2017/1001), examinatorul are competența de a lua, în numele Oficiului, orice decizie privind cererile de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene, inclusiv chestiunile menționate la articolele 36, 37 și 68 din respectivul regulament (devenite articolele 41, 42 și 76 din Regulamentul 2017/1001), în afară de cazul în care este competentă o divizie de opoziție. Pe de altă parte, în temeiul articolului 132 alineatul (1) din acest regulament [devenit articolul 161 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001], o divizie de opoziție are competența de a lua orice decizie privind opoziția la o cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene.
Din articolul 45 alineatul (1), din articolul 131 și din articolul 132 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009 rezultă că respectivele competențe conferite examinatorului și diviziei de opoziție nu urmăresc constatarea faptului că sunt reunite toate condițiile necesare înregistrării unei mărci a Uniunii Europene, prevăzute la articolul 45 din Regulamentul nr. 207/2009.
Rezultă că, în cadrul unei acțiuni formulate împotriva unei decizii a examinatorului sau a diviziei de opoziție, în conformitate cu articolul 58 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009, o cameră de recurs nu poate fi obligată să se pronunțe, având în vedere competențele care îi sunt conferite prin articolul 64 alineatul (1) din același regulament, decât asupra anumitor condiții de înregistrare a mărcii Uniunii Europene, și anume fie asupra conformității cererii de înregistrare cu dispozițiile regulamentului menționat, fie asupra soluționării opoziției de care este susceptibilă respectiva cerere de înregistrare.
În consecință, trebuie constatat că o cameră de recurs nu este competentă să soluționeze o cerere prin care i se solicită înregistrarea unei mărci a Uniunii Europene.
În aceste împrejurări, nici Tribunalul nu are competența de a soluționa o cerere de reformare având ca obiect modificarea de către acesta a deciziei adoptate în acest sens de o cameră de recurs.
(a se vedea punctele 14-25)