Cauza C‑268/15

Fernand Ullens de Schooten

împotriva

État belge

(cerere de decizie preliminară formulată de cour d’appel de Bruxelles)

„Trimitere preliminară – Libertăți fundamentale – Articolele 49, 56 și 63 TFUE – Situație în care toate elementele se limitează la interiorul unui stat membru – Răspunderea extracontractuală a unui stat membru pentru prejudicii cauzate particularilor prin încălcări ale dreptului Uniunii imputabile legiuitorului național și instanțelor naționale”

Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 15 noiembrie 2016

1.        Întrebări preliminare – Competența Curții – Limite – Competențele atribuite Uniunii – Întrebare referitoare la principiul răspunderii extracontractuale a statului pentru încălcări ale dreptului Uniunii – Includere

(art. 267 TFUE)

2.        Dreptul Uniunii Europene – Drepturi conferite particularilor – Încălcare de către un stat membru – Încălcare a libertăților fundamentale garantate de tratat ca urmare a unei reglementări naționale care nu produce efecte transfrontaliere – Obligația de a repara prejudiciul cauzat particularilor – Inexistență

(art. 49 TFUE, 56 TFUE și 63 TFUE)

1.      În cadrul unei trimiteri preliminare în temeiul articolului 267 TFUE, Curtea poate numai să interpreteze dreptul Uniunii în limitele competențelor care îi sunt atribuite.

În ceea ce privește o trimitere preliminară referitoare la interpretarea principiului răspunderii extracontractuale a statului pentru prejudiciile cauzate particularilor prin încălcări ale dreptului Uniunii care îi sunt imputabile, acest principiu este inerent ordinii juridice a Uniunii. Particularii vătămați au un drept la repararea prejudiciului, în temeiul acestei răspunderi, dacă sunt îndeplinite trei condiții, și anume ca norma de drept al Uniunii încălcată să aibă ca obiect conferirea de drepturi acestora, încălcarea acestei norme să fie suficient de gravă și să existe o legătură directă de cauzalitate între încălcarea obligației și prejudiciul suferit de particulari. Răspunderea extracontractuală a unui stat membru pentru prejudiciile cauzate prin decizia unei instanțe de ultim grad care încalcă o normă de drept al Uniunii este guvernată de aceleași condiții. În consecință, respectivul principiu al răspunderii extracontractuale a statului este de competența interpretativă a Curții.

(a se vedea punctele 40-43)

2.      Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că regimul răspunderii extracontractuale a unui stat membru pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea acestui drept nu are vocația de a se aplica în prezența unui prejudiciu pretins cauzat unui particular ca urmare a unei pretinse încălcări a unei libertăți fundamentale, prevăzută la articolul 49, 56 sau 63 TFUE, de către o reglementare națională aplicabilă fără deosebire resortisanților naționali și resortisanților altor state membre, în cazul în care, într‑o situație în care toate elementele se limitează la interiorul unui stat membru, nu există nicio legătură între obiectul sau circumstanțele litigiului principal și aceste articole.

În această privință, Curtea, sesizată de o instanță națională în contextul unei situații în care toate elementele se limitează la interiorul unui singur stat membru, nu poate, fără o altă precizare din partea acestei instanțe în afara faptului că reglementarea națională în discuție este aplicabilă fără deosebire resortisanților statului membru în cauză și resortisanților altor state membre, să considere că cererea de interpretare preliminară privind dispozițiile Tratatului FUE referitoare la libertățile fundamentale îi este necesară pentru soluționarea litigiului pendinte în fața sa. Astfel, elementele concrete care permit să se stabilească o legătură între obiectul sau circumstanțele unui litigiu, în care toate elementele se limitează la interiorul statului membru în cauză, și articolul 49, 56 sau 63 TFUE trebuie să reiasă din decizia de trimitere. În consecință, în contextul unei situații în care toate elementele se limitează la interiorul unui singur stat membru, revine instanței de trimitere sarcina să indice Curții, în conformitate cu cele impuse la articolul 94 din Regulamentul de procedură al Curții, motivul pentru care, în pofida caracterului său pur intern, litigiul pendinte în fața acesteia prezintă cu dispozițiile dreptului Uniunii referitoare la libertățile fundamentale un element de legătură care face ca interpretarea preliminară solicitată să fie necesară pentru soluționarea respectivului litigiu.

(a se vedea punctele 54, 55 și 58 și dispozitivul)