HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a doua)
22 iunie 2010(*)
„Marcă comunitară – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale CARBON CAPITAL MARKETS – Mărcile comunitară și națională figurative anterioare CM Capital Markets – Motiv relativ de refuz – Lipsa riscului de confuzie – Lipsa similitudinii între semne – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]”
În cauza T‑563/08,
CM Capital Markets Holding, SA, cu sediul în Madrid (Spania), reprezentată de T. Villate Consonni și J. Calderón Chavero, avocați,
reclamantă,
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de domnul J. Crespo Carrillo, în calitate de agent,
pârât,
cealaltă parte în procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă în fața Tribunalului, fiind
Carbon Capital Markets Ltd, cu sediul în Oxford (Regatul Unit), reprezentată de domnul E. Hardcastle, solicitor,
având ca obiect o acțiune introdusă împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 26 septembrie 2008 (cauza R 15/2008‑1) privind o procedură de opoziție între CM Capital Markets Holding, SA, pe de o parte, și Carbon Capital Markets Ltd, pe de altă parte,
TRIBUNALUL (Camera a doua),
compus din doamnele I. Pelikánová, președinte, K. Jürimäe (raportor) și domnul S. Soldevila Fragoso, judecători,
grefier: domnul E. Coulon,
având în vedere cererea depusă la grefa Tribunalului la 16 decembrie 2008,
având în vedere memoriul în răspuns al OAPI depus la grefa Tribunalului la 27 mai 2009,
având în vedere memoriul în răspuns al intervenientei depus la grefa Tribunalului la 1 mai 2009,
având în vedere că nicio cerere de stabilire a unei ședințe de judecată nu a fost formulată de părți în termenul de o lună de la comunicarea terminării procedurii scrise și hotărând, prin urmare, pe baza raportului judecătorului raportor și în temeiul articolului 135a din Regulamentul de procedură al Tribunalului, să se pronunțe fără parcurgerea fazei orale a procedurii,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La 9 iunie 2005, intervenienta, Carbon Capital Markets Ltd, a formulat o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146), cu modificările ulterioare [înlocuit prin Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1)].
2 Marca a cărei înregistrare s‑a solicitat este semnul verbal CARBON CAPITAL MARKETS.
3 Serviciile pentru care a fost solicitată înregistrarea sunt din clasa 36 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespund următoarei descrieri: „Servicii financiare; comerț cu mărfuri; curtaj de materii prime; finanțare de materii prime; servicii de investiții în materii prime; servicii referitoare la comerțul cu materii prime; furnizare de informații cu privire la prețul materiilor prime; investiții de capital; servicii de investiții; servicii referitoare la negocierea cotelor de emisie; negociere de opțiuni; negocierea cotelor de emisie; negociere de titluri de valoare; negociere de acțiuni; curtaj de materii prime; servicii de gestionare a riscurilor; finanțarea achizițiilor; servicii de informații, consiliere și consultanță în materia negocierii emisiilor”.
4 Cererea de înregistrare a unei mărci comunitare a fost publicată în Buletinul mărcilor comunitare nr. 50/2005 din 12 decembrie 2005.
5 La 10 martie 2006, reclamanta, CM Capital Markets Holding, SA, a formulat opoziție împotriva înregistrării mărcii solicitate pentru produsele menționate la punctul 3 de mai sus, în temeiul articolului 42 din Regulamentul nr. 40/94 (devenit articolul 41 din Regulamentul nr. 207/2009).
6 Opoziția s‑a întemeiat pe cele două înregistrări ale semnului figurativ de culoare albastră și gri (denumite în continuare „mărcile anterioare”), reprodus mai jos:
7 Acest semn făcuse obiectul:
– pe de o parte, al înregistrării comunitare nr. 3409281 din 6 iulie 2005 pentru produse din clasele 35, 36 și 42 în sensul Aranjamentului de la Nisa și corespund, pentru fiecare dintre clase, următoarei descrieri:
– clasa 35: „Servicii de analiză a costului final; servicii de consiliere în organizarea și conducerea afacerilor; asistență în conducerea întreprinderilor industriale; consiliere profesională a întreprinderilor; plasare de personal; probleme de personal; contabilitate; întocmire de declarații fiscale; servicii de informații statistice, studii de piață”;
– clasa 36: „Contabilitate; administrare de bunuri financiare; agenție de încasare a creanțelor, de închiriere; analiză financiară; curtaj de bursă; emitere de titluri de valoare; estimări financiare și fiscale, expertize fiscale; servicii de trusturi de investiții și holdinguri; servicii financiare, monetare și bursiere; servicii de constituire și investiții de capital; servicii de cotații la schimb și cotații de bursă”;
– clasa 42: „Servicii de analiză și cercetare industrială; proiectare și dezvoltare hardware; servicii de consiliere în materie de programe informatice; studii, analize și elaborarea de software și de sisteme informatice; consiliere în materie informatică; închirierea de calculatoare; programe informatice; elaborare, creare și concepere de site‑uri web; servicii științifice și tehnologice, de cercetare și de concepere referitoare la acestea; servicii de analiză și cercetare industrială; consiliere și asistență juridică”;
– pe de altă parte, al înregistrării cu nr. 2381503 din 5 octombrie 2001 din Spania, pentru produse din clasa 36 în sensul Aranjamentului de la Nisa care corespund următoarei descrieri: „Servicii financiare și de schimb”.
8 Opoziția se întemeia pe toate serviciile protejate prin mărcile anterioare.
9 Motivul invocat în sprijinul opoziției a fost cel menționat la articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009].
10 La 30 octombrie 2007, divizia de opoziție a OAPI a respins opoziția, reținând, în esență, lipsa riscului de confuzie între semnele în cauză.
11 La 17 decembrie 2007, reclamanta a introdus o cale de atac la OAPI împotriva deciziei diviziei de opoziție, în temeiul articolelor 57-62 din Regulamentul nr. 40/94 (devenite articolele 58-64 din Regulamentul nr. 207/2009).
12 Prin decizia din 26 septembrie 2008 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera întâi de recurs a OAPI a respins calea de atac. Aceasta a considerat în special, la punctul 26 din decizia atacată, că, deși serviciile desemnate prin mărcile în cauză erau „în esență aceleași”, totuși mărcile respective nu prezentau un grad de similitudine suficient pentru a exista un risc de confuzie între ele, având în vedere faptul că expresia „capital markets” este generică pentru serviciile din sectorul financiar și ținând seama de caracterul intrinsec puțin distinctiv al mărcilor anterioare și de faptul că publicul relevant este foarte atent și bine informat.
Concluziile părților
13 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate, ceea ce ar avea drept consecință respingerea înregistrării mărcii solicitate în totalitate;
– primirea argumentelor prezentate;
– obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.
14 OAPI solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
15 Intervenienta solicită Tribunalului:
– confirmarea deciziei atacate, ceea ce ar avea drept consecință autorizarea înregistrării mărcii solicitate în totalitate;
– primirea argumentelor prezentate;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
16 Reclamanta invocă un motiv unic, întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94.
Argumentele părților
17 Potrivit reclamantei, camera de recurs a comis o eroare atunci când a considerat că nu există un risc de confuzie între mărcile în discuție.
18 În primul rând, reclamanta consideră că, astfel cum a menționat camera de recurs, serviciile vizate de mărcile în cauză sunt identice.
19 În al doilea rând, reclamanta susține, în esență, că mărcile în cauză sunt „aproape identice”.
20 Reclamanta consideră că, pe de o parte, cele trei cuvinte, mai precis „carbon”, „capital” și „markets”, care figurează în marca solicitată și, pe de altă parte, litera „c” și cele două cuvinte, mai precis „capital” și „markets”, care figurează în mărcile anterioare constituie elementele dominante din cadrul mărcilor menționate. Reclamanta precizează cu privire la acest aspect că termenii „capital” și „markets” sunt comuni semnelor în cauză. În plus, litera „c” din mărcile anterioare ar fi inițiala cuvântului „carbon” care figurează în marca solicitată și ar face trimitere la acesta. Astfel, potrivit reclamantei, mărcile anterioare și marca solicitată evocă și protejează serviciile legate de piețele dioxidului de carbon pe care societățile în cauză le comercializează.
21 Reclamanta subliniază în această privință că din practica decizională a OAPI și din jurisprudență rezultă că un consumator identifică și păstrează în memorie o marcă complexă prin elementul verbal al acesteia, și nu prin elementul grafic, care ar fi neglijabil în speță, și că mărcile complexe sunt identice dacă conțin elemente verbale identice. Pe de o parte, astfel cum ar fi reținut divizia de opoziție a OAPI în mai multe cauze pentru a se pronunța în sensul lipsei riscului de confuzie, ar fi important să se constate că elementele verbale ale mărcilor în cauză coincid „într‑o proporție mai mare de 70 %”. Pe de altă parte, diferențele grafice dintre mărcile în cauză nu ar fi suficiente pentru a evita un risc de confuzie.
22 În al treilea rând, potrivit reclamantei, camera de recurs nu a procedat în conformitate cu jurisprudența, în sensul că nu a „acordat atenția necesară faptului că, în cazul în care serviciile sunt identice, limita și distincția dintre mărcile în [cauză ar trebui] să fie clară și imediată”. În această privință, reclamanta subliniază că din jurisprudență rezultă, pe de o parte, că numai rareori consumatorul mediu are posibilitatea să compare în mod direct diferitele mărci și că, prin urmare, trebuie să se bazeze pe imaginea imperfectă a acestora pe care a păstrat‑o în memorie, iar pe de altă parte, că un astfel de consumator nu are cunoștințe tehnice speciale și nici nu este specializat. Prin urmare, reclamanta estimează că, astfel cum a reținut Tribunalul în Hotărârea din 23 octombrie 2002, Oberhauser/OAPI – Petit Liberto (Fifties) (T‑104/01, Rec., p. II‑4359, punctul 50), camera de recurs ar fi trebuit să aprecieze în speță că „[i]dentitatea dintre serviciile vizate de mărcile în cauză are drept corolar faptul că potențialele diferențe existente între semnele în [cauză] sunt atenuate”.
23 În al patrulea rând, reclamanta susține că trebuie să se țină seama de riscul de asociere între mărcile în cauză, în măsura în care ar fi foarte probabil ca un consumator care este familiar cu mărcile anterioare și cu originea lor comercială să le asocieze mărcii solicitate.
24 OAPI și intervenienta contestă argumentele reclamantei.
Aprecierea Tribunalului
25 Potrivit articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94, la opoziția titularului unei mărci anterioare, se respinge înregistrarea mărcii solicitate atunci când, din cauza identității sau a asemănării sale cu marca anterioară și din cauza identității sau a asemănării produselor sau a serviciilor pe care le desemnează cele două mărci, există un risc de confuzie în percepția publicului de pe teritoriul în care este protejată marca anterioară. Riscul de confuzie presupune riscul de asociere cu marca anterioară. Pe de altă parte, în temeiul articolului 8 alineatul (2) litera (a) punctele (i) și (ii) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (2) litera (a) punctele (i) și (ii) din Regulamentul nr. 207/2009], mărci anterioare înseamnă mărcile înregistrate într‑un stat membru și în Comunitate, a căror dată de depozit este anterioară cererii de înregistrare a mărcii comunitare.
26 Potrivit unei jurisprudențe constante, constituie risc de confuzie riscul ca publicul să creadă că produsele sau serviciile în cauză provin de la aceeași întreprindere sau de la întreprinderi legate din punct de vedere economic. Potrivit aceleiași jurisprudențe, riscul de confuzie trebuie apreciat în mod global, în funcție de percepția pe care o are publicul relevant asupra semnelor și produselor sau serviciilor în discuție, și ținând seama de toți factorii pertinenți din cauză, în special de interdependența dintre similitudinea semnelor și cea a produselor sau a serviciilor desemnate [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 9 iulie 2003, Laboratorios RTB/OAPI – Giorgio Beverly Hills (GIORGIO BEVERLY HILLS), T‑162/01, Rec., p. II‑2821, punctele 30-33 și jurisprudența citată].
27 Prezenta cauză trebuie analizată în lumina acestei jurisprudențe.
Cu privire la publicul relevant
28 Potrivit jurisprudenței, în cadrul aprecierii globale a riscului de confuzie, este necesar să se ia în considerare consumatorul mediu al categoriei de produse vizate, normal informat și suficient de atent și de avizat. De asemenea, este necesar să se ia în considerare faptul că nivelul atenției consumatorului mediu poate să varieze în funcție de categoria de produse sau servicii în cauză [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 13 februarie 2007, Mundipharma/OAPI – Altana Pharma (RESPICUR), T‑256/04, Rep., p. II‑449, punctul 42 și jurisprudența citată].
29 În speță, în primul rând, nu este contestat de părți faptul că, având în vedere că mărcile anterioare sunt o marcă comunitară și o marcă spaniolă, camera de recurs a precizat în mod întemeiat, la punctul 16 din decizia atacată, că trebuie luată în considerare percepția asupra mărcilor în cauză a consumatorului de servicii pe întreg teritoriul comunitar [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 22 martie 2007, Brinkmann/OAPI – Terra Networks (Terranus), T‑322/05, nepublicată în Repertoriu, punctele 29 și 30].
30 În al doilea rând, camera de recurs a reținut, tot la punctul 16 din decizia atacată, că publicul relevant este „foarte atent și bine informat”, după ce a constatat că „mărcile anterioare desemnează servicii care se adresează unui grup specializat de persoane – în special experți, curtieri și alte persoane care operează pe piețele financiare și de capital – și [că] serviciile vizate prin marca solicitată se adresează aceluiași public”.
31 Pe de o parte, trebuie precizat că, deși face trimitere expresă în înscrisurile prezentate la o jurisprudență potrivit căreia, în esență, un consumator mediu nu are cunoștințe tehnice speciale și nici nu este specializat, reclamanta nu invocă totuși în mod expres faptul că, la determinarea publicului relevant, camera de recurs a comis o eroare de apreciere. Pe de altă parte, reclamanta nu prezintă niciun argument sau element de probă care să stabilească faptul că utilizatorii serviciilor în cauză, chiar presupunând că ar fi consumatori finali și nu numai profesioniști, nu ar fi foarte atenți și bine informați, astfel cum a indicat camera de recurs, dată fiind natura serviciilor financiare vizate de mărcile în cauză. Aprecierea camerei de recurs cu privire la acest aspect nu trebuie, așadar, să fie pusă în discuție.
32 În al treilea rând, având în vedere că publicul pertinent este foarte atent și bine informat, trebuie menționat că, la punctul 21 din decizia atacată, camera de recurs a considerat în mod întemeiat, fără ca acest aspect să fie contestat de către părți, că terminologia financiară de bază în limba engleză îi este familiară acestuia.
33 În lumina aprecierilor de mai sus, trebuie să se considere că publicul relevant este compus din consumatori situați pe întreg teritoriul comunitar, care sunt foarte atenți, bine informați și familiarizați cu terminologia financiară de bază în limba engleză.
Cu privire la compararea serviciilor
34 Părțile nu contestă faptul că, la punctul 26 din decizia atacată, camera de recurs a precizat în mod întemeiat că „serviciile în cauză sunt în esență aceleași”. Astfel, în măsura în care serviciile cuprinse în special în clasa 36 în sensul Aranjamentului de la Nisa vizate prin mărcile anterioare includ aceleași game de servicii din sectorul financiar precum cele vizate prin marca solicitată și care se încadrează în aceeași clasă, trebuie să se considere că serviciile în cauză sunt identice [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 18 aprilie 2007, House of Donuts/OAPI – Panrico (House of donuts), T‑333/04 și T‑334/04, nepublicată în Repertoriu, punctul 41].
Cu privire la compararea semnelor
35 Aprecierea globală a riscului de confuzie, în privința similitudinii vizuale, fonetice sau conceptuale dintre semnele în cauză, trebuie să se întemeieze pe impresia de ansamblu produsă de acestea, ținând seama în special de elementele lor distinctive și dominante [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 14 octombrie 2003, Phillips‑Van Heusen/OAPI – Pash Textilvertrieb und Einzelhandel (BASS), T‑292/01, Rec., p. II‑4335, punctul 47 și jurisprudența citată].
36 Aprecierea similitudinii dintre două mărci nu se poate limita la luarea în considerare numai a unei componente a unei mărci complexe și la compararea acesteia cu o altă marcă. Dimpotrivă, comparația trebuie să se facă prin examinarea mărcilor în cauză, apreciată fiecare ca întreg, ceea ce nu exclude faptul că impresia de ansamblu produsă în memoria publicului relevant de o marcă complexă poate să fie dominată, în anumite împrejurări, de una sau mai multe dintre componentele sale (a se vedea Hotărârea Curții din 12 iunie 2007, OAPI/Shaker, C‑334/05 P, Rep., p. I‑4529, punctul 41 și jurisprudența citată). Numai în situația în care toate celelalte elemente ale mărcii sunt neglijabile, aprecierea similitudinii se va putea face exclusiv pe baza elementului dominant (Hotărârea Curții OAPI/Shaker, citată anterior, punctul 42, și Hotărârea din 20 septembrie 2007, Nestlé/OAPI, C‑193/06 P, punctul 42). Acesta ar putea fi cazul în special atunci când această componentă este susceptibilă să domine în sine imaginea respectivei mărci pe care publicul relevant o păstrează în memorie, astfel încât toate celelalte componente ale mărcii sunt neglijabile în impresia de ansamblu produsă de aceasta (Hotărârea Nestlé/OAPI, citată anterior, punctul 43).
37 Pe de altă parte, nimic nu se opune posibilității de a verifica existența unei similitudini vizuale între o marcă verbală și o marcă figurativă, dat fiind că aceste două tipuri de mărci au o configurație grafică capabilă să dea naștere unei impresii vizuale [Hotărârea Tribunalului din 4 mai 2005, Chum/OAPI – Star TV (STAR TV), T‑359/02, Rec., p. II‑1515, punctul 43 și jurisprudența citată].
38 În primul rând, în ceea ce privește eventualele elemente dominante ale mărcilor în cauză, trebuie menționat în speță că, în timp ce reclamanta susține că elementele verbale „carbon”, „capital” și „markets” ale mărcii solicitate și elementele „c”, „capital” și „markets” ale mărcilor anterioare sunt elementele dominante ale semnelor în cauză, camera de recurs nu a menționat în decizia atacată că ar considera că anumite elemente ale mărcilor în cauză ar fi dominante. În schimb, aceasta a exclus în mod expres, la punctul 21 din decizia atacată, faptul că termenii „capital” și „markets” pot constitui, în cadrul comparării semnelor în cauză, un „factor decisiv”. În această privință, camera de recurs a constatat în esență, pe de o parte, că termenii „capital” și „markets” constituiau termeni generici în sectorul financiar și, pe de altă parte, că, în conformitate cu jurisprudența, în general, publicul‑țintă nu ar considera un element descriptiv care face parte dintr‑o marcă complexă ca fiind elementul distinctiv și dominant în impresia de ansamblu produsă de această marcă.
39 Mai întâi, în ceea ce privește marca solicitată, trebuie să se menționeze că, în timp ce celelalte elemente ale mărcii au un caracter descriptiv pentru produsele și serviciile pentru care este înregistrată marca sau pentru produsele și serviciile desemnate în cererea de înregistrare, aceste elemente nu au decât un caracter distinctiv scăzut, chiar foarte scăzut [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 12 septembrie 2007, Koipe/OAPI – Aceites del Sur (La Española), T‑363/04, Rep., p. II‑3355, punctul 92, și Hotărârea Tribunalului din 13 decembrie 2007, Cabrera Sánchez/OAPI – Industrias Cárnicas Valle (el charcutero artesano), T‑242/06, nepublicată în Repertoriu, punctul 52 și jurisprudența citată]. Dat fiind caracterul lor distinctiv scăzut, chiar foarte scăzut, elementele descriptive ale unei mărci nu vor putea fi considerate în general de către public ca fiind dominante în impresia de ansamblu pe care o produc, cu excepția cazului în care, în special ca urmare a poziției sau a dimensiunii lor în cadrul semnului, sunt susceptibile să se impună în percepția publicului și să fie păstrate în memorie de către acesta [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului el charcutero artesano, citată anterior, punctul 53 și jurisprudența citată, și Hotărârea Tribunalului din 12 noiembrie 2008, Shaker/OAPI – Limiñana y Botella (Limoncello della Costiera Amalfitana shaker), T‑7/04, Rep., p. II‑3085, punctul 44 și jurisprudența citată]. Totuși, aceasta nu înseamnă că elementele descriptive ale unei mărci sunt în mod necesar neglijabile în impresia de ansamblu pe care o produc. În această privință, trebuie analizat în special dacă alte elemente ale mărcii sunt susceptibile să domine singure imaginea acesteia pe care publicul relevant o păstrează în memorie (a se vedea punctul 36 de mai sus).
40 Marca solicitată este compusă din trei cuvinte „carbon”, „capital” și „markets”. Trebuie menționat, pe de o parte, că expresia „capital markets” este descriptivă pentru ansamblul serviciilor pe care marca solicitată urmărește să le protejeze și, pe de altă parte, că termenul „carbon” este evocator pentru o parte a acestor servicii, precum serviciile legate de „negocierea cotelor de emisie”, pe care publicul relevant, care este foarte atent și bine informat, îl va înțelege ca făcând trimitere la serviciile financiare legate de emisiile de dioxid de carbon. În plus, expresia „carbon capital markets” formează o unitate sintactică coerentă pe care publicul relevant o va înțelege ca desemnând „piețele de capital în sectorul carbonului”.
41 Prin urmare, niciunul dintre cele trei elemente verbale ale mărcii solicitate nu poate fi considerat ca fiind dominant sau neglijabil. Trebuie luată, așadar, în considerare impresia de ansamblu produsă de marca solicitată [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 11 decembrie 2008, Tomorrow Focus/OAPI – Information Builders (Tomorrow Focus), T‑90/06, nepublicată în Repertoriu, punctul 29].
42 În al doilea rând, în ceea ce privește mărcile anterioare, trebuie menționat că, astfel cum a indicat în mod întemeiat camera de recurs la punctul 22 din decizia atacată, pe de o parte, ele se compun dintr‑un element grafic care constă într‑un cadru dreptunghiular în care se suprapun litera „c”, scrisă cu majuscule, și o linie ondulată cu privire la care camera de recurs a considerat că poate fi percepută ca fiind litera „m”, redată de manieră fantezistă, și, pe de altă parte, sub elementul figurativ respectiv și în poziție centrală figurează expresia „capital markets” scrisă, cu excepția inițialelor sale, cu caractere minuscule. În timp ce cuvântul „capital” are culoarea gri ca și litera „c” în elementul figurativ, cuvântul „markets” este scris cu aceeași culoare albastră ca și linia ondulată.
43 În această privință trebuie să se respingă argumentul reclamantei potrivit căruia publicul relevant acordă o importanță mai mare elementelor verbale în raport cu elementele figurative ale unei mărci complexe, astfel încât mărcile anterioare ar fi dominate de litera „c” și de elementele verbale „capital” și „markets”.
44 Astfel, pe de o parte, în ceea ce privește elementul figurativ al mărcilor anterioare, trebuie precizat că litera „c” și, respectiv, literele „c” și „m”, presupunând că publicul relevant nu percepe litera „m” redată de manieră fantezistă ca pe o simplă linie ondulată, formează un ansamblu vizual nedisociabil de cadrul dreptunghiular în care sunt înscrise. Așadar, astfel cum a arătat în mod întemeiat camera de recurs la punctul 22 din decizia atacată, elementul grafic în ansamblu său este cel care poate să atragă în mod deosebit atenția publicului relevant prin grafismul specific, iar nu numai litera „c” sau, respectiv, literele „c” și „m”.
45 Pe de altă parte, în ceea ce privește elementul verbal al mărcilor anterioare, se impune constatarea că, deși, astfel cum s‑a menționat la punctul 40 de mai sus cu privire la marca solicitată, expresia „capital markets”, care este descriptivă pentru serviciile vizate prin mărcile anterioare, nu este în principiu susceptibilă să domine impresia de ansamblu produsă de mărcile anterioare, nu este mai puțin adevărat că este vorba despre un element pertinent în compararea semnelor în cauză în special ca urmare a faptului că, în mărcile anterioare, aceasta ocupă vizual o poziție la fel de importantă precum elementul grafic.
46 În lumina celor de mai sus, se impune constatarea că, contrar susținerilor reclamantei, respectivele mărci trebuie comparate cu marca solicitată din punct de vedere vizual, fonetic și conceptual prin prisma impresiei de ansamblu pe care o produc elementul grafic și elementul verbal al mărcilor anterioare, fără ca unul dintre acestea să poată fi considerat ca fiind dominant sau neglijabil.
47 În al doilea rând, în ceea ce privește compararea vizuală a mărcilor în cauză, trebuie să se constate că, deși, astfel cum a indicat reclamanta, respectivele mărci au în comun elementele verbale „capital” și „markets”, nu este mai puțin adevărat că, la punctul 22 din decizia atacată, camera de recurs a arătat în mod întemeiat că, în fapt, configurația lor vizuală este diferită.
48 Astfel, în timp ce termenul „carbon” precedă termenii „capital” și „markets”, în marca solicitată, elementul grafic al mărcilor anterioare este plasat, în schimb, deasupra elementului verbal „capital markets”, astfel încât elementele verbale și grafice ale mărcilor anterioare constituie un ansamblu grafic diferit de cel format prin marca solicitată. În plus, diferența vizuală dintre mărcile în cauză este accentuată prin faptul că termenul „carbon”, în marca solicitată, și litera c” sau, respectiv, literele „c” și „m” care figurează în elementul grafic al mărcilor anterioare ocupă o poziție inițială în aceste semne.
49 În consecință, trebuie să se menționeze că mărcile în cauză, apreciate global, nu sunt similare din punct de vedere vizual, contrar afirmațiilor reclamantei.
50 În al treilea rând, în ceea ce privește compararea fonetică a mărcilor în cauză, camera de recurs a constatat, la punctul 23 din decizia atacată, că, în pofida diferențelor care rezultă din faptul că mărcile anterioare ar fi percepute ca incluzând un fonem și cinci silabe, în timp ce marca solicitată conține șapte silabe, mărcile în cauză ar prezenta o oarecare similitudine care rezultă din prezența expresiei „capital markets”.
51 Reclamanta contestă această apreciere a camerei de recurs susținând că mărcile în cauză sunt „aproape identice”, în măsura în care singura diferență dintre ele rezultă din faptul că mărcile anterioare conțin litera „c”, în timp de marca solicitată cuprinde cuvântul „carbon”.
52 Or, deși cele cinci silabe ale expresiei „capital markets” din mărcile în cauză sunt identice și apar în aceeași ordine, nu este mai puțin adevărat că mărcile în cauză se diferențiază prin faptul că marca solicitată conține două silabe, mai precis „car” și „bon”, în plus față de cele care compun mărcile anterioare, că aceste două silabe au sonorități diferite de cele ale literei „c” sau, respectiv, ale literelor „c” și „m” prezente în mărcile anterioare și că aceste diferențe fonetice sunt imediat perceptibile la pronunțarea mărcilor în cauză.
53 În această privință, trebuie respins argumentul reclamantei în sensul că din jurisprudență și din practica decizională a OAPI pe care o invocă ar rezulta faptul că mărcile complexe sunt identice atunci când conțin elemente verbale identice. Într‑adevăr, un astfel de principiu nu și‑ar găsi în niciun caz aplicarea în speță, din moment ce, astfel cum s‑a menționat la punctul 52 de mai sus, o parte din elementele verbale ale mărcilor în cauză nu este identică, iar elementele verbale în discuție nu sunt nicidecum neglijabile în impresia de ansamblu pe care o produc aceste mărci.
54 Prin urmare, contrar susținerilor reclamantei, camera de recurs nu a comis nicio eroare atunci când a constatat că mărcile în cauză, apreciate global, nu prezentau decât o oarecare similitudine fonetică.
55 În al patrulea rând, în ceea ce privește compararea conceptuală a mărcilor în cauză, camera de recurs a constatat, la punctul 24 din decizia atacată, că acestea aveau semnificații diferite, din moment ce, în esență, nu se putea considera că litera „c” care figurează în mărcile anterioare ar putea fi o abreviere a cuvântului „carbon” care figurează în marca solicitată, ci mai degrabă o prescurtare a cuvântului „capital” care figurează în mărcile anterioare, după cum litera „m” redată în manieră fantezistă ar putea fi înțeleasă ca o abreviere a cuvântului „markets”.
56 Reclamanta contestă această apreciere a camerei de recurs susținând că mărcile în cauză au aceeași semnificație, în măsura în care litera „c” care figurează în mărcile anterioare trebuie înțeleasă în sensul că face trimitere la termenul „carbon” ce figurează expres în marca solicitată. Potrivit reclamantei, litera „c” din mărcile anterioare ar trimite la cuvântul „carbon”, din moment ce mărcile în cauză ar proteja aceleași servicii legate de piețele dioxidului de carbon comercializate de societățile în cauză.
57 În această privință, trebuie să se menționeze mai întâi că publicul relevant, care este alcătuit din consumatori foarte atenți, bine informați și familiarizați cu terminologia financiară de bază în limba engleză, nu va acorda decât foarte puțină importanță semnificației termenilor „capital” și „markets” care sunt descriptivi pentru produsele respective și care nu îi permit să identifice proveniența comercială a mărcilor în cauză.
58 În plus, pe de o parte, astfel cum a arătat în mod întemeiat camera de recurs la punctul 24 din decizia atacată, este important să se constate nu numai faptul că există un număr foarte mare de cuvinte care încep cu litera „c”, ci și faptul că publicul relevant poate percepe litera amintită ca făcând trimitere la cuvântul „capital” mai degrabă decât la cuvântul „carbon”. Astfel, în mărcile anterioare, litera „c” figurează deasupra cuvântului „capital”, este scrisă cu aceeași culoare și apare într‑o poliță de caracter și într‑o mărime identică celor utilizate în cazul cuvântului menționat, astfel încât publicul relevant poate percepe litera „c” ca făcând trimitere la cuvântul „capital”. Această constatare este coroborată cu faptul că, presupunând că linia ondulată este percepută ca fiind litera „m” redată în manieră fantezistă, literele „c” și „m” ar putea fi percepute, așadar, fie drept inițialele cuvintelor „capital” și, respectiv, „markets”, care sunt scrise cu aceleași culori, fie, astfel cum a arătat OAPI, drept sigla prescurtată a denumirii sociale a reclamantei.
59 Pe de altă parte, contrar susținerilor reclamantei, faptul că mărcile în cauză desemnează servicii identice nu este de natură să repună în discuție concluzia (a se vedea punctul 58 de mai sus) potrivit căreia publicul relevant nu poate să stabilească, în speță, o legătură între litera „c” care figurează în mărcile anterioare și cuvântul „carbon” care figurează în marca solicitată.
60 Trebuie să se menționeze, așadar, astfel cum a făcut camera de recurs, că mărcile în cauză trimit la semnificații diferite și că, prin urmare, la o apreciere globală, ele nu sunt similare din punct de vedere conceptual.
61 Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se aprecieze, astfel cum a menționat în mod întemeiat camera de recurs la punctul 25 din decizia atacată și contrar afirmațiilor reclamantei, că semnele în cauză sunt diferite. Astfel, în impresia de ansamblu pe care o produc semnele în cauză, diferențele vizuale și conceptuale care există între semnele respective sunt suficiente pentru a neutraliza similitudinea lor fonetică limitată, în special în măsura în care, în speță, publicul relevant este foarte atent și bine informat.
Cu privire la riscul de confuzie
62 La punctul 26 din decizia atacată, camera de recurs a considerat că, în pofida identității serviciilor vizate de mărcile în cauză, nu exista o similitudine suficientă între acestea pentru a se stabili un risc de confuzie, dat fiind faptul că expresia „capital markets” era generică pentru serviciile din sectorul financiar, că publicul relevant este foarte atent și bine informat și că mărcile anterioare prezentau un caracter distinctiv intrinsec scăzut.
63 Reclamanta critică faptul că, în esență, camera de recurs nu a stabilit că există un risc de confuzie, deși din jurisprudență ar rezulta că identitatea dintre serviciile vizate de mărcile în cauză ar avea drept corolar atenuarea potențialelor diferențe existente între semnele în cauză.
64 În această privință, este suficient să se menționeze că, având în vedere lipsa similitudinii dintre semnele în cauză (a se vedea punctul 61 de mai sus), în mod întemeiat, camera de recurs a considerat că, în pofida identității serviciilor vizate, nu exista un risc de confuzie direct între marca solicitată și mărcile anterioare. Astfel, lipsa unei similitudini între semnele în cauză nu poate fi compensată, în cadrul aprecierii globale a riscului de confuzie, prin faptul că serviciile desemnate sunt identice [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 12 februarie 2009, Lee/DE/OAPI – Cooperativa italiana di ristorazione (PIAZZA del SOLE), T‑265/06, nepublicată în Repertoriu, punctul 56].
65 Pe de altă parte, în măsura în care reclamanta pretinde că există un risc de asociere între mărcile în cauză, astfel încât ar fi foarte probabil ca un consumator deja familiarizat cu mărcile anterioare și cu originea lor comercială să le asocieze cu marca solicitată, un astfel de argument trebuie respins, din moment ce, astfel cum s‑a constatat la punctul 61 de mai sus, semnele în cauză sunt diferite [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 18 decembrie 2008, Torres/OAPI – Bodegas Peñalba López (Torre Albéniz), T‑287/06, Rep., p. II‑3817, punctul 81].
66 În lumina tuturor considerațiilor de mai sus, motivul unic invocat de reclamantă trebuie respins ca nefondat.
67 Rezultă că acțiunea trebuie respinsă.
Cu privire la cheltuielile de judecată
68 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor OAPI și ale intervenientei.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a doua)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Obligă CM Capital Markets Holding, SA la plata cheltuielilor de judecată.
Pelikánová | Jürimäe | Soldevila Fragoso |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 22 iunie 2010.
Semnături