Cauzele conexate T‑147/09 și T‑148/09

Trelleborg Industrie SAS
și
Trelleborg AB

împotriva

Comisiei Europene

„Concurență – Înțelegeri – Piața europeană a conductelor marine – Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 81 CE și a articolului 53 din Acordul privind SEE – Stabilirea prețurilor, împărțirea pieței și schimburi de informații sensibile din punct de vedere comercial – Noțiunea de încălcare continuă sau repetată – Prescripție – Securitate juridică – Egalitate de tratament – Amenzi – Gravitatea și durata încălcării”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera întâi) din 17 mai 2013

1.      Concurență – Procedură administrativă – Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări – Obligația Comisiei de a face dovada încălcării și a duratei acesteia – Întinderea sarcinii probei – Gradul de precizie necesar al elementelor de probă reținute de Comisie – Serie de indicii – Control jurisdicțional – Întindere – Decizie care lasă să persiste îndoieli în percepția instanței – Respectarea principiului prezumției de nevinovăție

[art. 81 alin. (1) CE; art. 6 alin. (2) TUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 48 alin. (1); Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 2]

2.      Concurență – Procedură administrativă – Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări – Obligația Comisiei de a face dovada încălcării și a duratei acesteia – Întinderea sarcinii probei – Încălcare unică și continuă – Lipsa probei privind anumite perioade determinate din perioada globală considerată – Irelevanță – Întreruperea participării întreprinderii la încălcare – Încălcare repetată – Noțiune – Consecințe în materie de prescripție

[art. 81 alin. (1) CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 2, art. 25 alin. (2) și art. 31]

3.      Dreptul Uniunii Europene – Interpretare – Texte plurilingve – Divergențe între diferitele versiuni lingvistice – Luare în considerare a economiei generale și a finalității reglementării în cauză

4.      Dreptul Uniunii Europene – Principii – Securitate juridică – Conținut

5.      Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea și durata încălcării – Puterea de apreciere a Comisiei – Control jurisdicțional – Competență de fond – Efect

[art. 81 alin. (1) CE și art. 229 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3) și art. 31]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 50-53)

2.      În materia concurenței, în temeiul articolului 25 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003, prescripția curge din ziua în care a fost săvârșită încălcarea. Totuși, în cazul unor încălcări continue sau repetate, prescripția nu începe să curgă decât din ziua în care a încetat încălcarea.

În această privință, în majoritatea cazurilor, existența unei practici sau a unui acord anticoncurențial trebuie dedusă dintr‑un anumit număr de coincidențe și de indicii care, luate împreună, pot constitui, în absența unei alte explicații coerente, dovada unei încălcări a normelor de concurență. Astfel de indicii și de coincidențe permit, atunci când sunt evaluate global, să se dezvăluie nu numai existența unor comportamente sau acorduri anticoncurențiale, ci și durata unui comportament anticoncurențial continuu și perioada de aplicare a unui acord încheiat cu încălcarea normelor de concurență.

Pe de altă parte, o astfel de încălcare poate rezulta nu numai dintr‑un act izolat, ci și dintr‑o serie de acte sau dintr‑un comportament continuu. Această interpretare nu poate fi repusă în discuție pentru motivul că unul sau mai multe elemente ale acestei serii de acte sau ale comportamentului continuu ar putea constitui ele însele și privite izolat o încălcare a respectivei dispoziții. În ipoteza în care diferitele acțiuni se înscriu într‑un plan de ansamblu, din cauza obiectului identic al acestora constând în denaturarea concurenței în cadrul pieței comune, Comisia are dreptul să stabilească răspunderea pentru aceste acțiuni în funcție de participarea la încălcare, privită în ansamblul său.

În ceea ce privește lipsa dovezii referitoare la existența unui acord în anumite perioade sau, cel puțin, referitoare la punerea sa în aplicare de către o întreprindere într‑o anumită perioadă, faptul că nu s‑a făcut dovada încălcării pentru anumite perioade nu se opune ca încălcarea să fie considerată ca fiind constituită dintr‑o perioadă totală mai mare decât acestea, din moment ce o astfel de constatare se bazează pe dovezi obiective și concordante. În cadrul unei încălcări care se întinde pe mai mulți ani, faptul că manifestările înțelegerii intervin în perioade diferite, care pot fi separate prin intervale de timp mai mult sau mai puțin lungi, nu are nicio influență asupra existenței acestei înțelegeri, cu condiția ca diferitele acțiuni care fac parte din această încălcare să urmărească un singur scop și să se înscrie în cadrul unei încălcări cu caracter unic și continuu. În această privință, mai multe criterii sunt pertinente pentru aprecierea caracterului unic al unei încălcări, și anume identitatea obiectivelor practicilor în cauză, identitatea serviciilor și a produselor în cauză, identitatea întreprinderilor care au participat la încălcare și identitatea modalităților de punere în aplicare a acesteia. În plus, identitatea persoanelor fizice implicate pe seama întreprinderilor și identitatea domeniului de aplicare geografic al practicilor în cauză sunt de asemenea elemente susceptibile să fie luate în considerare în cadrul acestei examinări.

Astfel, în ceea ce privește încălcarea continuă, Comisia poate să prezume că încălcarea – sau că participarea unei întreprinderi la încălcare – nu s‑a întrerupt, deși Comisia nu deține probe privind încălcarea pentru anumite perioade determinate, dacă acțiunile diferite care fac parte din această încălcare urmăresc o singură finalitate și sunt susceptibile să se înscrie în cadrul unei încălcări cu caracter unic și continuu, o astfel de constatare trebuind să fie întemeiată pe indicii obiective și concordante care demonstrează existența unui plan de ansamblu. Atunci când aceste condiții sunt îndeplinite, noțiunea de încălcare continuă permite Comisiei să aplice o amendă pentru întreaga perioadă a încălcării luată în considerare și determină data la care începe să curgă termenul de prescripție, și anume data la care încălcarea continuă a încetat. Cu toate acestea, întreprinderile acuzate de coluziune pot încerca să răstoarne această prezumție, invocând indicii sau elemente de probă care demonstrează că, dimpotrivă, încălcarea – sau participarea lor la aceasta – nu a continuat în perioadele respective.

Pe de ală parte, noțiunea de încălcare repetată este o noțiune distinctă de cea de încălcare continuă, această distincție fiind de altfel confirmată de utilizarea conjuncției „sau” la articolul 25 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003.

Astfel, atunci când se poate considera că participarea unei întreprinderi la încălcare a fost întreruptă și atunci când întreprinderea a participat la încălcare înainte și după această întrerupere, această încălcare poate fi calificată drept repetată dacă – la fel ca în cazul încălcării continue – există un obiectiv unic urmărit de aceasta înainte și după întrerupere, ceea ce se poate deduce din identitatea obiectivelor practicilor în cauză, a produselor în cauză, a întreprinderilor care au participat la coluziune și a principalelor modalități de punere în aplicare a acesteia, din identitatea persoanelor fizice implicate pe seama întreprinderilor și, în sfârșit, a domeniului de aplicare geografic al practicilor respective. În acest caz, încălcarea este unică și repetată și, deși Comisia poate aplica o amendă pentru întreaga perioadă a încălcării, ea nu poate în schimb să aplice o amendă pentru perioada în care încălcarea a fost întreruptă. Astfel, episoadele ilicite distincte la care ar lua parte aceeași întreprindere, dar pentru care nu s‑ar putea demonstra un obiectiv comun nu ar putea fi calificate drept încălcare unică – continuă sau repetată – și ar constitui încălcări distincte.

(a se vedea punctele 56-63, 83, 88 și 89)

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 73 și 74)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 96 și 97)

5.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 110-114)