Acțiune introdusă la 16 decembrie 2010 - Vivendi/Comisia

(Cauza T-567/10)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Vivendi (Paris, Franța) (reprezentanți: O. Fréget, J.-Y. Ollier și M. Struys, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantei

Reclamanta solicită Tribunalului:

declararea admisibilității prezentei acțiuni;

anularea Deciziei Comisiei din 1 octombrie 2010 prin care aceasta a respins plângerea depusă de Vivendi la 2 martie 2009 (înregistrată cu nr. 2009/4267) și având ca obiect încălcarea de către Republica Franceză a Directivei 2002/77/CE a Comisiei din 16 septembrie 2002 privind concurența pe piețele de rețele și servicii de comunicații electronice și, în consecință, a articolului 106 alineatul (1) TFUE, prin acordarea unui avantaj legislativ în domeniul stabilirii nivelului abonamentului telefonic;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în procedura la Tribunal.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive de fond.

1.    Primul motiv este întemeiat pe încălcarea principiului bunei administrări, întrucât Comisia s-a limitat la o examinare sumară a plângerii cu care a sesizat-o reclamanta.

2.    Al doilea motiv este întemeiat pe o eroare de drept în ceea ce privește aprecierea noțiunii de drepturi speciale sau exclusive în sensul Directivei 2007/77/CE¹ și al articolului 106 alineatul (3) TFUE.

-    Reclamanta susține că Comisia nu se poate abține de la a sancționa faptul că Republica Franceză ar fi acordat societății France Telecom un avantaj legislativ stabilind tariful abonamentului telefonic ca serviciu universal la un nivel care exclude orice ofertă de servicii concurentă celei a France Telecom referindu-se la faptul că niciun operator privat nu a prezentat vreo cerere având ca obiect eliminarea avantajului legislativ.

-    Reclamanta susține în subsidiar că ar fi fost formulate astfel de cereri.

3.    Al treilea motiv este întemeiat pe o eroare de drept și pe o eroare vădită de apreciere în ceea ce privește întinderea obligațiilor autorității naționale de reglementare ce decurg din directivele din materia comunicațiilor electronice, comportamentul statului membru neputând fi scuzat de caracterul incomplet sau imprecis al cadrului legislativ.

____________

¹ - Directiva 2002/77/CE a Comisiei din 16 septembrie 2002 privind concurența pe piețele de rețele și servicii de comunicații electronice (JO L 249, p. 21, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 132).