Cauza T‑423/09

Dashiqiao Sanqiang Refractory Materials Co. Ltd

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Dumping – Importuri de anumite cărămizi de magnezie originare din China – Regulament care încheie o reexaminare intermediară – Comparație între valoarea normală și prețul de export – Luarea în considerare a taxei pe valoarea adăugată din țara de origine – Aplicarea unei metode diferite de cea utilizată în cadrul anchetei inițiale – Modificarea circumstanțelor – Articolul 2 alineatul (10) litera (b) și articolul 11 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr. 384/96 [devenite articolul 2 alineatul (10) litera (b) și articolul 11 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009]”

Sumarul hotărârii

1.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Procedură de reexaminare – Comparație între valoarea normală și prețul de export pe o bază „taxa pe valoarea adăugată inclusă”

[Regulamentul nr. 384/96 al Consiliului, art. 2 alin. (10) lit. (b) și art. 11 alin. (3), Regulamentul nr. 1659/2005 al Consiliului, Regulamentul nr. 826/2009 al Consiliului și Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 2 alin. (10) lit. (b) și art. (11) alin. (3)]

2.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Marjă de dumping – Comparație între valoarea normală și prețul de export – Puterea de apreciere a instituțiilor – Comparație în același stadiu comercial

[Regulamentul nr. 384/96 al Consiliului, art. 1 alin. (2) și art. (2) alin. (10) și Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 1 alin. (2) și art. 2 alin. (10)]

3.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Procedură de reexaminare – Schimbarea metodei de calcul

[Regulamentul nr. 384/96 al Consiliului, art. 2 alin. (10), art. 11 alin. (9) și art. 17 și Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 2 alin. (10), art. 11 alin. (9) și art. 17]

1.      Întrucât, în Regulamentul nr. 826/2009 de modificare a Regulamentului nr. 1659/2005 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de anumite cărămizi de magnezie originare din Republica Populară Chineză, Consiliul consideră că, în cursul procedurii de reexaminare intermediară parțială a unei măsuri antidumping efectuată în temeiul articolului 11 alineatul (3) din Regulamentul antidumping de bază nr. 384/96 (devenit articolul 11 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1225/2009), contrar situației din ancheta inițială, condițiile pentru o ajustare a valorii normale și/sau a prețului de export în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (b) din regulamentul de bază (devenit articolul 2 alineatul (10) litera (b) din Regulamentul nr. 1225/2009) nu sunt îndeplinite, astfel încât această dispoziție nu poate fi aplicată, nu trebuie să se considere că, în Regulamentul nr. 826/2009, ținând cont de taxa pe valoarea adăugată de 17 %, Consiliul a aplicat articolul 2 alineatul (10) litera (b) din regulamentul de bază și a efectuat astfel ajustări, în sensul acestei dispoziții, ale valorii normale și a prețului pentru a restabili simetria dintre această valoare și acest preț. În consecință, nu trebuie să se considere că metoda de comparație aplicată în Regulamentul nr. 826/2009 constă în ajustarea valorii normale și a prețului de export în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (b) din regulamentul de bază. Astfel, este vorba despre o comparație între această valoare și acest preț pe o bază „taxa pe valoarea adăugată inclusă” numai în temeiul dispoziției generale vizate la articolul 2 alineatul (10) prima și a doua teză din regulamentul de bază [devenit articolul 2 alineatul (10) prima și a doua teză din Regulamentul nr. 1225/2009].

(a se vedea punctele 37 și 38)

2.      În domeniul măsurilor de protecție comercială, instituțiile dispun de o putere largă de apreciere datorită complexității situațiilor economice, politice și juridice pe care trebuie să le examineze. Această putere de apreciere privește și aprecierea faptelor care permit justificarea caracterului echitabil al metodei de comparație aplicate, noțiunea de echitate având un caracter vag și trebuind să fie concretizată de instituții de la caz la caz ținând seama de contextul economic relevant. Astfel, alegerea între diferite metode de calcul al marjei de dumping și aprecierea valorii normale a unui produs presupun aprecierea unor situații economice complexe, iar controlul jurisdicțional al unei asemenea aprecieri trebuie să se limiteze, așadar, la verificarea respectării normelor de procedură, a exactității faptelor reținute pentru efectuarea alegerii contestate, a absenței oricărei erori vădite în aprecierea acestor fapte sau a absenței oricărui abuz de putere.

În plus, o ajustare a prețului de export sau a valorii normale poate fi operată numai pentru a ține seama de diferențele privind factorii care afectează prețurile și, prin urmare, comparabilitatea acestora. Acest lucru înseamnă că ajustarea are ca scop restabilirea simetriei dintre valoarea normală și prețul de export al unui produs, astfel încât, dacă ajustarea a fost operată în mod valabil, acest lucru presupune că a fost restabilită simetria dintre valoarea normală și prețul de export. În schimb, dacă ajustarea nu a fost operată în mod valabil, acest lucru presupune că a fost creată o asimetrie între valoarea normală și prețul de export.

În cadrul aprecierii caracterului echitabil al metodei de comparație aplicate, noțiunea de simetrie între valoarea normală și prețul de export constituie, prin urmare, un element‑cheie corespunzător necesității de a stabili comparabilitatea prețurilor în sensul articolului 1 alineatul (2) din Regulamentul antidumping de bază nr. 384/96 [devenit articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1225/2009]. Astfel, potrivit articolului 2 alineatul (10) prima‑a treia teză din același regulament [devenit articolul 2 alineatul (10) prima‑a treia teză din Regulamentul nr. 1225/2009], comparația echitabilă dintre prețul de export și valoarea normală trebuie să fie realizată, în aceeași etapă a procesului comercial, pentru vânzări efectuate la date cât mai apropiate posibil și ținând seama în mod corespunzător de alte diferențe care afectează comparabilitatea prețurilor, iar instituțiile pot proceda la ajustări numai în cazul în care valoarea normală și prețul de export stabilite nu pot fi comparate.

În aceste condiții, Consiliul nu săvârșește o eroare vădită de apreciere considerând că comparația dintre valoarea normală și prețul de export pe o bază „taxa pe valoarea adăugată inclusă” constituie o metodă de comparație echitabilă, întrucât această comparație este efectuată, cu respectarea cerinței simetriei dintre valoarea normală și prețul de export, în același stadiu comercial, pentru vânzări simultane, atât interne, cât și la export, care sunt, toate, supuse aplicării aceleiași cote de taxă pe valoarea adăugată.

(a se vedea punctele 40-43 și 45)

3.      Din articolul 11 alineatul (9) din Regulamentul antidumping de bază nr. 384/96 [devenit articolul 11 alineatul (9) din Regulamentul nr. 1225/2009] reiese că, în general, în cadrul unei reexaminări a unei măsuri antidumping, instituțiile sunt obligate să aplice aceeași metodă, inclusiv metoda pentru a compara prețul de export și valoarea normală în temeiul articolului 2 alineatul (10) din același regulament [devenit articolul 2 alineatul (10) din Regulamentul nr. 1225/2009], ca și metoda utilizată în cadrul anchetei inițiale care a condus la impunerea taxei antidumping. Aceeași dispoziție prevede însă o excepție care permite instituțiilor să aplice o metodă diferită de cea utilizată în cadrul anchetei inițiale, dar numai în măsura în care circumstanțele s‑au modificat.

În plus, noțiunile „metodă” și „ajustare” nu coincid. Dar, chiar dacă se presupune că noțiunea „ajustare” în temeiul articolului 2 alineatul (10) din regulamentul de bază poate fi asimilată celei de „metodă” în sensul articolului 11 alineatul (9) din același regulament, în situația în care instituțiile au renunțat pur și simplu la ajustare pentru motivul că, spre deosebire de situația de la momentul anchetei inițiale, condițiile, prevăzute la articolul 2 alineatul (10) litera (b) din regulamentul de bază [devenit articolul 2 alineatul (10) litera (b) din Regulamentul nr. 1225/2009], care justifică o asemenea ajustare nu erau îndeplinite la momentul reexaminării, simpla renunțare la ajustarea menționată nu poate fi considerată drept o schimbare de metodă în sensul articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază. Astfel, această dispoziție impune ca metoda în cauză să fie conformă dispozițiilor articolului 2 și ale articolului 17 (devenit articolul 17 din Regulamentul nr. 1225/2009) din același regulament, ale căror cerințe trebuie să fie respectate în toate cazurile. Astfel, în cazul în care se dovedește, în etapa reexaminării, că aplicarea metodei utilizate în cadrul anchetei inițiale nu era conformă cu articolul 2 alineatul (10) litera (b) din regulamentul de bază, instituțiile ar fi obligate să nu mai aplice metoda menționată chiar dacă acest lucru implică o „schimbare de metodă” în sens strict.

Astfel, atunci când, în cadrul procedurii de reexaminare, instituțiile nu sunt împuternicite să efectueze o ajustare în temeiul articolului 2 alineatul (10) din regulamentul de bază, acestea nu pot fi constrânse, în temeiul articolului 11 alineatul (9) din acesta, să o efectueze totuși doar pentru motivul că o asemenea ajustare a fost realizată în cadrul anchetei inițiale.

În orice caz, chiar dacă se presupune că, în cadrul procedurii de reexaminare, Consiliul ar fi adoptat o altă metodă de comparație între valoarea normală și prețul de export al produselor în cauză decât cea aplicată în cursul anchetei inițiale, acesta nu a săvârșit o eroare vădită de apreciere atunci când demonstrează că, pe de o parte, între ancheta inițială și procedura de reexaminare, circumstanțele se modificaseră și că, pe de altă parte, această modificare era de natură să justifice renunțarea la o asemenea ajustare.

(a se vedea punctele 54, 57-59, 62 și 65)