Cauza T‑258/09
i‑content Ltd Zweigniederlassung Deutschland
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)
„Marcă comunitară – Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale BETWIN – Motive absolute de refuz – Caracter descriptiv – Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 – Obligația de motivare – Egalitate de tratament – Articolul 49 CE”
Sumarul hotărârii
1. Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive absolute de refuz – Mărci compuse exclusiv din semne sau indicații care pot să servească pentru a desemna caracteristicile unui produs
[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (c)]
2. Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive absolute de refuz – Examinare separată a motivelor de refuz în raport cu fiecare dintre produsele sau serviciile vizate în cererea de înregistrare – Obligația de motivare a refuzului înregistrării – Întindere
[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 7 alin. (1) și art. 75]
3. Marcă comunitară – Deciziile Oficiului – Legalitate – Examinare de către judecătorul comunitar – Criterii – Aplicare în cazul unui motiv întemeiat pe încălcarea principiului nediscriminării în practica decizională a Oficiului
[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 7 și art. 76 alin. (1)]
1. Semnul verbal BETWIN este descriptiv, în înțelesul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca comunitară, din punctul de vedere al publicului anglofon, pentru serviciile „conceperea și dezvoltarea de spectacole, de jocuri, de loterii, de competiții, de baluri, de trageri la sorți, de concursuri; producerea, organizarea și desfășurarea de jocuri, loterii, competiții, baluri, trageri la sorți, concursuri de toate genurile; săli de jocuri; exploatarea de cazinouri; servicii de centre sportive, de jocuri, de pariuri și de loterie, inclusiv pe și prin internet; exploatarea de săli de jocuri; punerea la dispoziție de jocuri interactive pe calculator; inițierea și organizarea de cazinouri, de jocuri de noroc, de jocuri de cărți, de pariuri, de pariuri sportive, de jocuri de perspicacitate; automate de joc; exploatarea de cazinouri, exploatarea de săli de jocuri; exploatarea de centre de pariuri și de loterii de toate genurile”, din clasa 41 în sensul Aranjamentului de la Nisa, și pentru serviciile „conceperea și dezvoltarea de spectacole, de jocuri, de loterii, de competiții, de baluri, de trageri la sorți, de concursuri în domeniul afacerilor, al organizării și al publicității”, din clasa 35 a Aranjamentului menționat.
Combinația dintre cele două cuvinte englezești „bet” (a paria, pariu) și „win” (a câștiga, câștig), care evocă posibilitatea de „a paria și a câștiga” poate fi înțeleasă în mod direct de publicul relevant. În plus, există un raport strâns între semnificațiile acestor două cuvinte: se pariază ca să se câștige, iar pentru a câștiga, trebuie mai întâi să se mizeze. Omiterea cuvântului „and” nu înlătură nimic din semnificația evidentă a termenului compus „betwin”. Așadar, indiferent dacă este înțeles ca succesiunea a două substantive, a două infinitive sau a două verbe cu sensul de imperativ, nu este vorba de o combinație neobișnuită sau arbitrară al cărei sens să se îndepărteze de acela al simplei însumări a elementelor care o compun. În interacțiunea lor, termenii „bet” și „win” aduc informații clare în legătură cu destinația serviciilor în cauză și cu împrejurările utilizării lor, astfel încât sunt descriptivi în privința acestora.
(a se vedea punctele 26, 32-35 și 40)
2. Examinarea motivelor absolute de refuz trebuie să se facă pentru fiecare dintre produsele sau serviciile pentru care se solicită înregistrarea mărcii, iar decizia prin care Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) refuză înregistrarea unei mărci trebuie să fie motivată, în principiu, pentru fiecare dintre produsele sau serviciile respective. Atunci când este invocat același motiv de refuz pentru o categorie sau pentru un grup de produse sau de servicii, Oficiul se poate limita la o motivare globală pentru toate produsele sau serviciile respective. Această posibilitate nu poate aduce însă atingere cerinței esențiale ca orice decizie prin care se refuză acordarea beneficiului unui drept recunoscut de dreptul Uniunii să poată fi supusă unui control jurisdicțional destinat să asigure protecția efectivă a acestui drept și care, ca urmare a acestui fapt, trebuie să vizeze legalitatea motivelor acestui refuz.
Posibilitatea camerei de recurs de a efectua o motivare globală pentru o serie de produse sau servicii nu poate viza decât produse și servicii care prezintă între ele un raport suficient de direct și de concret pentru a forma o categorie suficient de omogenă pentru a permite ca ansamblul considerațiilor de fapt și de drept care constituie motivarea deciziei în cauză, pe de o parte, să explice suficient raționamentul urmat de camera de recurs pentru fiecare dintre produsele și serviciile din această categorie și, pe de altă parte, să se poată aplica fără distincție fiecărui produs și serviciu vizat. În special, chiar și în cazul în care produsele sau serviciile în cauză sunt din aceeași clasă în sensul Aranjamentului de la Nisa, acest lucru nu este suficient în sine pentru a ajunge la concluzia unei omogenități suficiente, întrucât aceste clase cuprind deseori o mare varietate de produse sau servicii care nu prezintă în mod necesar între ele un raport suficient de direct și de concret.
(a se vedea punctele 42-45)
3. Deciziile privind înregistrarea unui semn ca marcă comunitară pe care le adoptă camerele de recurs ale Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) în temeiul Regulamentului nr. 207/2009 privind marca comunitară sunt emise conform unei competențe reglementate, iar nu potrivit unei puteri discreționare. Prin urmare, legalitatea deciziilor camerelor de recurs trebuie apreciată numai în temeiul acestui regulament, astfel cum a fost interpretat de instanța Uniunii, iar nu pe baza unei practici decizionale anterioare a acestora.
În ceea ce privește motivul invocat în fața instanței comunitare și prin care se susține că Oficiul a încălcat principiul nediscriminării atunci când a refuzat să înregistreze un anumit semn, în condițiile în care, în prealabil, a admis înregistrarea unui semn comparabil, există, așadar, două ipoteze.
Dacă, atunci când a admis, într‑o cauză anterioară, caracterul înregistrabil al unui semn ca marcă comunitară, camera de recurs a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor relevante ale Regulamentului nr. 207/2009, iar într‑o cauză ulterioară, comparabilă cu prima, camera de recurs a luat o decizie contrară, instanța comunitară va trebui să anuleze această din urmă decizie în temeiul unei încălcări a dispozițiilor relevante ale Regulamentului nr. 207/2009. În această primă ipoteză, motivul întemeiat pe încălcarea principiului nediscriminării este, prin urmare, inoperant. În schimb, dacă, atunci când a admis, într‑o cauză anterioară, caracterul înregistrabil al unui semn ca marcă comunitară, camera de recurs a săvârșit o eroare de drept și dacă, într‑o cauză ulterioară, comparabilă cu prima, camera de recurs a luat o decizie contrară, prima decizie nu poate fi invocată în mod util în susținerea unei cereri de anulare a acestei din urmă decizii. Astfel, respectarea principiului egalității de tratament trebuie să se concilieze cu respectarea principiului legalității, ceea ce înseamnă că nimeni nu poate invoca în beneficiul său o nelegalitate săvârșită în favoarea altuia. Prin urmare, în această a doua ipoteză, motivul întemeiat pe principiul nediscriminării este de asemenea inoperant.
Pe de altă parte, rezultă din articolul 76 alineatul (1) prima teză din Regulamentul nr. 207/2009 că examinatorii Oficiului, iar, în calea de atac, camera de recurs a Oficiului, trebuie să examineze din oficiu faptele pentru a stabili dacă marca a cărei înregistrare se solicită se încadrează sau nu se încadrează în vreunul dintre motivele de refuz al înregistrării prevăzute la articolul 7 din același regulament. Or, având în vedere competența nediscreționară și principiul legalității, această examinare trebuie să se concentreze asupra condițiilor de aplicare a articolului 7 din regulamentul menționat și nu se poate deduce că organele Oficiului sunt ținute de condițiile de înregistrare ale mărcilor anterioare.
(a se vedea punctele 77-79 și 81)