Cauza T‑164/21

(publicare în extras)

QM

împotriva

Agenției Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol)

 Hotărârea Tribunalului (Camera a șaptea) din 9 noiembrie 2022

„Funcție publică – Agenți temporari – Neprelungire pentru o perioadă nedeterminată a unui contract pe durată determinată – Interesul serviciului – Eroare de drept – Eroare vădită de apreciere – Dreptul de a fi ascultat – Principiul bunei administrări – Obligația de solicitudine”

1.      Funcționari – Agenți temporari – Recrutare – Prelungirea unui contract pe durată determinată – Puterea de apreciere a administrației – Agenți ai Europol – Adoptarea unei directive interne care impune principiul prelungirii în anumite condiții – Autolimitare a puterii de apreciere a administrației în materie

[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 47 alin. (1) lit. (b); Statutul personalului Europol, art. 4 alin. (3)]

(a se vedea punctele 82-89)

2.      Funcționari – Agenți temporari – Recrutare – Prelungirea unui contract pe durată determinată – Puterea de apreciere a administrației – Control jurisdicțional – Limite – Eroare vădită de apreciere – Noțiune – Sarcina probei

[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 2 lit. (a), art. 8 primul paragraf și art. 47 lit. (b)]

(a se vedea punctele 114, 115 și 121-123)

Rezumat

În luna ianuarie 2020, Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) a început procedura de prelungire a contractului reclamantului, QM, agent temporar și șef al unui departament din cadrul acestei agenții, cu un contract pe durată nedeterminată, în conformitate cu normele aplicabile în cadrul Europol.

La 5 mai 2020, directoarea executivă a Europol, în calitatea sa de autoritate abilitată să încheie contracte de muncă (denumită în continuare „AAIC”), l‑a informat pe reclamant cu privire la intenția sa de a nu‑i prelungi contractul cu un contract pe durată nedeterminată, precizând că, pentru a reflecta strategia viitoare a Europol, viitorul șef al departamentului respectiv ar trebui să dispună de aptitudini și de competențe suplimentare de care reclamantul nu dispunea.

În aceeași lună, AAIC a decis să nu prelungească contractul reclamantului cu un contract pe durată nedeterminată pentru motivul că a fost identificată o necesitate operațională de a avea un șef al departamentului care să dispună de competențe suplimentare în raport cu postul reclamantului (denumită în continuare „decizia atacată”).

Sesizat cu o acțiune în anulare împotriva deciziei atacate, formulată de reclamant, Tribunalul interpretează directiva internă a Europol care condiționează prelungirea unui contract pe durată nedeterminată de respectarea a diferite criterii. În acest context, Tribunalul declară că o agenție precum Europol, care dispune de o putere largă de apreciere atunci când este vorba despre înlocuirea unui contract pe durată determinată cu un contract pe durată nedeterminată, poate decide să nu prelungească un contract de muncă în cazul în care aptitudinile și competențele agentului nu mai corespund cerințelor, previzibile în mod rezonabil în viitor, ale postului ocupat, chiar dacă, pe viitor, acest post nu va fi desființat.

Aprecierea Tribunalului

Cu titlu preliminar, Tribunalul amintește că posibilitatea de a prelungi contractul unui agent temporar constituie o simplă posibilitate lăsată la aprecierea autorității competente, instituțiile dispunând de o putere largă de apreciere în ceea ce privește organizarea serviciilor lor în funcție de misiunile care le sunt acordate și în ceea ce privește repartizarea, în vederea îndeplinirii acestora, a personalului care se află la dispoziția lor, cu condiția ca această repartizare să se realizeze în interesul serviciului. Acest fapt este cu atât mai pertinent atunci când este vorba despre înlocuirea unui contract pe durată determinată cu un contract pe durată nedeterminată, care creează o legătură mai stabilă și fără limită de timp între instituție și agentul vizat.

Cu toate acestea, atunci când o administrație a adoptat, prin directivă internă, un regim specific, destinat în special să garanteze transparența procesului de prelungire a contractelor, precum și aplicarea corectă a anumitor condiții de procedură, acest regim se analizează ca o autolimitare a puterii de apreciere a instituției, de la care administrația nu se poate îndepărta, cu riscul de a încălca principiul egalității de tratament, decât precizând în mod clar motivele care pot justifica această schimbare. Într‑adevăr, aceasta este situația Europol, care a definit un regim specific care condiționează prelungirea contractelor pe durată nedeterminată de îndeplinirea a trei criterii cumulative, și anume, în primul rând, necesitatea continuă a postului sau a funcției, inclusiv în lumina evoluțiilor viitoare previzibile, în al doilea rând, aptitudinile și competențele agentului și relevanța lor pentru postul sau funcția ocupată și, în al treilea rând, performanța constantă a agentului vizat.

Tribunalul examinează, în primul rând, dacă aplicarea de către Europol a primelor două criterii și constatarea de către acesta a unei neconcordanțe între aptitudinile și competențele reclamantului și evoluțiile viitoare previzibile erau justificate și coerente.

În această privință, în primul rând, Tribunalul consideră că, în interesul serviciului, Europol ar fi trebuit, înainte de a lua decizia cu privire la prelungirea contractului, să evalueze în mod responsabil viitoarele modificări și evoluțiile previzibile. În acest sens, Tribunalul arată că, pe de o parte, Europol, ținând seama de numeroasele documente strategice de programare referitoare la activitatea sa, a considerat că departamentul respectiv trebuia să desfășoare activități operaționale, iar nu doar activități de sprijin pentru activitățile operaționale ale celorlalte departamente, astfel încât șeful departamentului respectiv trebuia să aibă competențe suplimentare. Pe de altă parte, Tribunalul constată că, după ce a evaluat aptitudinile și competențele reclamantului, ținând seama de dosarul personal al acestuia și de comentariile acestuia, prezentate în cadrul procedurii de prelungire a contractului, Europol a considerat că acestea nu corespundeau evoluțiilor avute în vedere pentru viitor.

În al doilea rând, o aplicare a criteriilor de prelungire într‑un mod complet autonom ar putea conduce la o situație în care Europol ar trebui să prelungească contractul unui agent chiar dacă competențele sale nu ar corespunde cerințelor, previzibile în mod rezonabil în viitor, ale postului ocupat, ceea ce ar fi vădit contrar interesului serviciului și obiectivului procedurii prevăzute.

În aceste condiții și ținând seama de larga putere de apreciere a AAIC în materia prelungirii contractelor pe durată determinată cu contracte pe durată nedeterminată, Tribunalul constată că Europol nu a săvârșit o eroare de drept în aplicarea criteriilor de evaluare a candidatului la prelungirea contractului.

Pe de altă parte, Tribunalul subliniază că decizia atacată nu se întemeiază pe o reorganizare viitoare a agenției. Astfel, postul de șef al departamentului a fost menținut în organigrama Europol, dar, întrucât necesitățile postului corespunzătoare unor noi competențe au fost redefinite, cu cerințe referitoare la competențe suplimentare.

În al doilea rând, Tribunalul apreciază că Europol nu a săvârșit o eroare vădită de apreciere atunci când a considerat că reclamantul nu dispunea de aptitudini și de competențe adecvate noilor nevoi ale acesteia. Tribunalul observă de asemenea că Europol nu contestă nici performanțele ridicate ale reclamantului, nici capacitatea sa de adaptare. Motivul care a justificat neprelungirea contractului reclamantului constă în caracterul inadecvat al profilului său pentru nevoile viitoare ale Europol, și anume în raport cu o capacitate necesară din acel moment. Rezultă că au fost identificate noi nevoi și domenii de expertiză suplimentare și că, potrivit Europol, competențele reclamantului nu sunt suficiente pentru a răspunde acestora. De asemenea, aceste noi nevoi ale organizației erau bine cunoscute de reclamant, întrucât au fost identificate în mod clar în numeroase documente strategice la elaborarea cărora a fost asociat și reclamantul și cu privire la care a avut posibilitatea să descrie acele aptitudini ale sale care nu ar fi fost preluate în dosarul său personal.

În lumina acestor considerații, Tribunalul respinge acțiunea în totalitate.