Recurs introdus la 21 februarie 2014 de Alvaro Sesma Merino împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 11 decembrie 2013 în cauza F-125/12, Sesma Merino/OAPI

(cauza T-127/14 P)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurent: Alvaro Sesma Merino (El Campello, Spania) (reprezentant: H. Tettenborn, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile

Recurentul solicită Tribunalului:

anularea în totalitate a Hotărârii Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 11 decembrie 2013 în cauza F-125/12 și admiterea concluziilor recurentului în această procedură;

cu titlu subsidiar, după anularea hotărârii sus-menționate, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Funcției Publice;

anularea raportului de evaluare (Appraisal Report) referitor la recurent aferent anului 2011, în versiunea din 1 februarie 2012, precum și mesajele electronice ale pârâtului din 2 februarie 2012 trimise la ora 14.51 și, respectiv, la ora 15.49, în măsura în care acestea conțin stabilirea obiectivelor OAPI în privința recurentului pentru perioada 1 octombrie 2011-30 septembrie 2012;

obligarea OAPI la plata către recurent a unor despăgubiri într-un cuantum adecvat, stabilit de Tribunal, pentru prejudiciile morale și imateriale suferite de recurent;

obligarea OAPI la plata tuturor cheltuielilor de judecată – așadar a cheltuielilor efectuate la Tribunalul Funcției Publice, precum și a celor efectuate în procedura de recurs desfășurată în fața Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentul invocă trei motive.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor

Recurentul susține că, contrar opiniei exprimate în hotărârea atacată, stabilirea obiectivelor constituie într-adevăr o măsură care afectează în mod direct și individual situația juridică a persoanei interesate și că aceasta poate să aducă direct atingere unei situații juridice determinate.

În această privință, recurentul susține, printre altele, că Tribunalul Funcției Publice a examinat numai aspectul dacă stabilirea obiectivelor produce efecte juridice obligatorii pentru evaluarea viitoare a funcționarului, în loc să examineze dacă stabilirea obiectivelor produce per se efecte juridice obligatorii pentru recurent, problemă care ar fi trebuit să fie soluționată în orice caz în sens afirmativ. Recurentul reproșează Tribunalului Funcției Publice faptul că a creat confuzie între stabilirea obiectivelor și evaluarea recurentului. În plus, se opune obligației de solicitudine și principiul proporționalității și, prin urmare, principiului statului de drept faptul de a supune funcționarul timp de un an întreg unor condiții de lucru care ar putea fi considerate inacceptabile din cauza unor obiective nerezonabile, fără ca funcționarul să se poată apăra în mod direct împotriva acestora.Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea dreptului fundamental la o protecție jurisdicțională efectivă în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din CEDO și cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentaleRecurentul invocă încălcarea dreptului fundamental la o protecție jurisdicțională efectivă ca urmare a lipsei unei examinări pe fond. El susține că a invocat încălcarea altor drepturi fundamentale și că o astfel de încălcare constituie întotdeauna un act care lezează conform articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor. Trimiterea la o procedură având ca obiect evaluarea ulterioară încalcă dreptul fundamental la o protecție jurisdicțională efectivă.Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea principiilor logiciiRecurentul invocă în această privință faptul că stabilirea obiectivelor a fost considerată ca fiind un simplu act pregătitor în vederea evaluării constituie o încălcare a principiilor logicii.Același lucru este valabil în ceea ce privește afirmația Tribunalului potrivit căreia, în anu

mite condiții, se poate considera că și stabilirea unor obiective constituie un act care lezează în sensul articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor. Cu toate acestea, tocmai examinarea acestor c

ondiții reprezintă o apreciere a temeiniciei. Tribunalul Funcției Publice recunoaște astfel necesitatea de a oferi posibilitatea unei protecții juridice, pe care o neagă însă ulterior – în mod inconsecvent – ca fiind inadmisibilă.