Cauza T‑289/13

Ledra Advertising Ltd

împotriva

Comisiei Europene

și

Băncii Centrale Europene (BCE)

„Acțiune în anulare și în despăgubire – Program de sprijin pentru stabilitatea Ciprului – Protocolul de acord privind politica de condiționalitate economică specifică, încheiat între Republica Cipru și MES – Competența Tribunalului – Legătură de cauzalitate – Acțiune în parte inadmisibilă și în parte vădit nefondată”

Sumar – Ordonanța Tribunalului (Camera întâi) din 10 noiembrie 2014

1.      Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă – Identificarea obiectului litigiului – Expunere sumară a motivelor invocate – Cerere care are ca obiect repararea prejudiciilor pretins cauzate de o instituție a Uniunii – Elemente care permit identificarea comportamentului reproșat instituției, a legăturii de cauzalitate și a caracterului real și cert al prejudiciului cauzat

[Statutul Curții de Justiție, art. 21 primul paragraf și art. 53 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44 alin. (1) lit. (c)]

2.      Acțiune în despăgubire – Competența instanței Uniunii – Limite – Competența de a statua cu privire la legalitatea unui protocol de acord încheiat între un stat membru și Mecanismul European de Stabilitate – Excludere

[art. 268 TFUE și art. 340 al doilea și al treilea paragraf TFUE; Tratatul de înființare a Mecanismului European de Stabilitate, art. 13 alin. (4)]

3.      Răspundere extracontractuală – Condiții – Nelegalitate – Prejudiciu – Legătură de cauzalitate – Lipsa uneia dintre condiții – Respingerea în întregime a acțiunii în despăgubire

(art. 340 al doilea paragraf TFUE)

4.      Răspundere extracontractuală – Condiții – Legătură de cauzalitate – Prejudiciu care rezultă din abținerea de a acționa a unei instituții – Sarcina probei

(art. 340 TFUE)

5.      Acțiune în anulare – Competența instanței Uniunii – Limite – Competența de a controla legalitatea actelor care nu emană de la instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii – Excludere

(art. 263 TFUE)

6.      Procedură jurisdicțională – Admisibilitatea acțiunilor – Cerere de măsuri provizorii – Cerere formulată prin același înscris ca și acțiunea principală – Inadmisibilitate

[art. 278 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 104 alin. (3)]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 33 și 34)

2.      În temeiul dispozițiilor articolului 268 TFUE și ale articolului 340 al doilea și al treilea paragraf TFUE, Tribunalul, în domeniul răspunderii extracontractuale, nu are decât competența de a judeca litigiile referitoare la repararea prejudiciilor cauzate de instituțiile Uniunii sau de agenții acestora în exercitarea funcțiilor lor. În consecință, o cerere de despăgubire formulată împotriva Uniunii și întemeiată pe simpla nelegalitate a unui act sau a unui comportament care nu a fost adoptat de o instituție a Uniunii sau de agenții săi trebuie respinsă ca inadmisibilă.

Aceasta este situația în ceea ce privește o cerere de despăgubire întemeiată pe nelegalitatea anumitor dispoziții din protocolul de acord adoptat împreună de Mecanismul European de Stabilitate (MES) și de un stat membru și semnat, pe de o parte, de acesta din urmă și, pe de altă parte, de vicepreședintele Comisiei, în numele acesteia. Astfel, reiese din articolul 13 alineatul (4) din Tratatul de instituire a MES că Comisia nu semnează protocolul de acord decât în numele MES. În această privință, deși Tratatul MES conferă Comisiei și Băncii Centrale Europene anumite sarcini legate de realizarea obiectivelor acestui tratat, atribuțiile încredințate Comisiei și Băncii în cadrul Tratatului MES nu presupun nicio putere decizională proprie, iar activitățile exercitate de aceste două instituții în cadrul aceluiași tratat nu angajează decât MES. În consecință, nu se poate considera că Comisia sau Banca se află la originea adoptării protocolului de acord menționat.

(a se vedea punctele 42-47)

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 49 și 50)

4.      Condiția referitoare la legătura de cauzalitate prevăzută la articolul 340 TFUE presupune existența unei legături de cauzalitate suficient de directe de la cauză la efect între comportamentul instituțiilor Uniunii și prejudiciu. În această privință, în cazurile în care comportamentul care se pretinde că se află la originea prejudiciului invocat constă într‑o abținere de a acționa, este necesar în mod special să existe certitudinea că prejudiciul menționat a fost cauzat efectiv de inacțiunile reproșate și că nu a putut fi provocat de comportamente distincte de cele reproșate instituției pârâte.

(a se vedea punctele 52 și 53)

5.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 56 și 58)

6.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 61)